Se afișează postările cu eticheta Muzee. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Muzee. Afișați toate postările

23 februarie 2025

ROBERT CAPA - EXPOZITIA DIN BUDAPESTA

Am mai scris că pentru mine o călătorie nu se termină când ajung acasă și despachetez. Continui sa mă gândesc la ce mi-a atras atenția în mod special, să citesc despre subiectul respectiv (poate fi o clădire, un artist, un tablou, o sculptură, o piesă muzicală etc..). În Budapesta am fost la o expoziție de fotografii a lui Robert Capa, fotoreporter de război, cel despre care s-a spus că ,,a reușit să găsească frumusețea în dezordine,  ordinea în haos.” Imagini puternice, m-au tulburat, m-au făcut să-mi pun întrebări, să caut... Ce destin,  ce moarte teribilă, la doar 40 de ani...

Cu siguranță ați auzit de Capa,  și de cea mai controversată fotografie a lui, ,,Soldat căzând” despre care nici azi nu se știe clar dacă a fost trucată, aranjată sau a fost surprinsă în timp real. Numele lui adevărat a fost Endre Friedmann, născut în Budapesta, origini evreiești (mama din Slovacia, tata din Ciucea, Transilvania) și avea să devină cel mai cunoscut fotoreporter de război. Datorită vremurilor complicate din acei ani, a piesajului politic întunecat, la vârsta de 18 ani a emigrat în Germania, a studiat jurnalismul în Berlin, apoi s-a mutat în Paris. A făcut fotografii în războiul civil din Spania, al doilea război mondial, al doilea război chino-japonez, războiul israeliano-arab, primul război din Indochina. Devine cunoscut prin fotografiile făcute lui Leon Trotsky care ține un discurs  în Copenhaga despre Revoluția Rusă.

La început, pentru a evita reacțiile antisemite a lucrat sub numele de Robert Capa, care suna americănește, era ușor de pronunțat și de ținut minte, reușind astfel să vândă mai bine fotografiile.  Unii spun că l-ar fi ales pornind de la porecla lui de când era copil, în maghiară, ,,capa” înseamnă rechin, alții că aliasul ar fi fost inspirat de numele directorului de film Frank Capra.   La un moment dat s-a aflat cine este în spatele numelui. A hotărât să-l păstreze și așa a rămas cunoscut până azi, ca Robert Capa. 

30 decembrie 2024

EXPOZITIA - UNIVERSUL LUI DALI- CLUJ NAPOCA- CASA HINTZ

Deși am văzut expoziții în alte orașe ale Europei (inclusiv Figueres/Spania, acasă la artist în Teatrul-Muzeu, unde își doarme somnul de veci, înconjurat de o parte din creațiile sale) m-am bucurat că pot să merg și în Cluj, să admir piese din colecția particulară a lui Beniamino Levi - ,,Universul lui Dali" . 

Trei etaje ale casei Hintz (restaurată)  sunt dedicate catalanului Dali, nu am gasit nici un cusur, îndrăznesc să folosesc cuvântul impecabil.

Chiar dacă Dali a fost incomod ca om, provocator, a avut o personalitate bizară, ticuri maniacale, era o apariție ciudată și din punct de vedere vestimentar,  artistul a scris  o filă importantă în istoria artei. A muncit asiduu, a studiat, a experimentat,  a fost admirator și adept al teoriilor  lui Freud. Nu este deloc ușor să-i interpretezi lucrările: simboluri, metafore, ghicitori, iluzii, îți pun mintea la lucru, trebuie să faci conexiuni între știință, religie, literatură, filosofie, lumea fantastică. Specialiștii încă se chinuie să-i  decripteze opera.

12 decembrie 2024

ALFRED KUBIN, ERWIN WURM - EXPOZITIILE TEMPORARE DE LA ALBERTINA MODERN-VIENA

În noiembrie 2024 am văzut la Albertina Modern (Viena, Austria) două expoziții temporare: Alfred Kubin - ,,Estetica răului" și  Erwin Wurm, o retrospectivă cu ocazia împlinirii a 70 de ani a artistului austriac.   

În urmă cu vreo opt ani m-am intersectat pentru prima dată cu câteva lucrări ale lui Alfred Kubin, unul dintre cei mai importanți artiști grafici ai secolului XX, în muzeul Leopold (Viena).

Poate căderile nervoase, depresia, faptul că și-a pierdut mama devreme (avea doar 10 ani), o încercare de sinucidere la mormântul ei, relația dificilă cu tatăl său, iubiri eșuate,  situația din societatea de atunci, ambele războaie mondiale,  ,,exilul interior”, au făcuta ca  opera lui Kubin să fie excepțională, totul se axează pe partea întunecată a psihicului uman: demoni, coșmaruri, război, lumea de dincolo. Unii i-au considerat arta ciudată, decadentă. Dar ARTA l-a salvat. După ce părăsești sălile expoziției, inevitabil, te gândești la viață,  destin, la faptul că  din momentul în care te-ai nascut, te pregătești pentru întâlnirea cu moartea...Toată viața este o căutare a nu știm ce, o rătăcire și în final, toți, dar toți, ajungem în brațele morții...

Câteva lucrări ale lui Kubin m-au dus cu gândul la desenele lui Goya, la o expoziție pe care am văzut-o în 2019 la Prado, în Madrid.

Expoziția poate fi văzută până la 12 ianuarie 2025.

5 decembrie 2024

,,SHADOW PAINTINGS" - ADRIAN GHENIE, CHAGALL, ROBERT LONGO - ALBERTINA- VIENA

    Cum ajung cel puțin odată, de două ori pe an la Viena, intru și în Albertina să iau pulsul expozițiilor temporare și să revăd anumite tablouri din colecția permanentă. Am mai scris că nu am nimic în comun cu ARTA, doar că mă liniștește (alteori mă tulbură), încearcă să-mi vindice ,,cicatrici", pur și simplu am nevoie de ea...

În noiembrie 2024 am admirat expozițiile Chagall, Robert Longo și ,,Shadow paintings" a lui Adrian Ghenie. Interesante toate. Am o vreme motive de interogație: exhibiționismul din social media (Ghenie),  ghicitorile lui Chagall și ,,negrul adânc al cărbunelui" (Robert Longo). Trei artiști diferiți.  Voi adăuga câteva imagini pentru cei care nu veți reuși să vedeți  expozițiile. 

29 noiembrie 2024

PALAZZO PITTI - FIRENZE

Despre Florenta am scris deja cateva randuri (clik aici). Între timp am mai vizitat orașul de câteva ori, deci încă ar fi amintiri de depănat. Aș începe cu finalul articolului (pentru cei care nu veți citi ce am scris anterior) în care spuneam că am lăsat în urmă un oraș (uneori trist, sleit, obosit, arogant, înșelător, plictisit de propria-i celebritate, alteori melodios, solar, fermecător), care an de an este asaltat de tot mai mulți turiști curioși...o Florență care cândva a cunoscut prosperitatea, puterea financiară, idei reformatoare... a căzut, s-a ridicat,  a avut o viață politică complicată, uneori au fost luate decizii la mânie, au fost distruse opere de artă, cărți, rivalități între familiile înstărite, conspirații, revolte, trădări,  asasinate...un oraș înțesat de legende și comori greu de descifrat...

În Palatul Pitti am intrat de trei ori (la fel ca și în Galeriile Uffizi) și probabil la o următoare întâlnire cu Florenta, voi repeta vizita. De fiecare dată descopăr detalii noi plus că apartamentele regale sunt încă în restaurare și îmi doresc să le văd.

Mi-e și teamă să scriu ceva despre Palatul Pitti (fostă reședință a familiei Medici)...este înțesat de opere de artă iar forța unor picturi/sculpturi este de-a dreptul tulburătoare. În concluzie, mă voi axa mai mult pe imagini și poate veți găsi motive de interogație.

Sunt săli din care te desprinzi greu (d' Ercole, dell'Arca, Ulisse, Iliada, Jupiter, Hercules, Venus, Apollo etc.), nume sonore de pictori, tablouri mici, mari, care ascund povești, personaje, poate secrete. Bogați, săraci, bătrâni, preoți, doamne sau domnișoare de viță nobilă,  prostituate au fost modele ale pictorilor și au rămas ,,nemuritoare", ,,captive" în ramele tablourilor, pe pereții sau tavanele sălilor palatului...

6 iunie 2024

BANKSY- EXPOZITIA NEAUTORIZATA - BUDAPESTA 2024

De la an la an, în lume apar provocări tot mai complexe, indiferent de țară, de nivelul ei de dezvoltare. Este firesc ca și artiștii să reacționeze într-un fel sau altul. Despre Banksy s-a vorbit, s-a scris și probabil povestea va continua... Am citit articole, am văzut/auzit știri (nu îmi este clar, ca probabil altor milioane  de oameni, dacă este vorba despre o singură persoană sau o echipă) totul pare învăluit într-un mister care iți stârnește imaginația. Curiozitatea m-a ,,mânat în luptă" și am intrat la o expoziție ,,NEAUTORIZATĂ", în Budapesta (luna mai 2024)

Două ore și jumătate au trecut rapid, aproape că mi-a părut rău când am ajuns în ultima sală. Aștern câteva gânduri despre un artist controversat...mi-a plăcut ce am văzut, am la ce mă gândi în perioada următoare, pe lângă multe altele... Lucrează în anonimat, se pare că nu vrea să-și dezvăluie identitatea pentru că nu dorește să fie recunoscut pe stradă.

,,The art of Bansky", expoziția care circulă prin lume, a fost catalogată de artist un fals, comentând pe rețelele sociale că nu are nici o legătură cu ea, ,,pentru că el  nu cere oamenilor bani să-i vadă arta". Se pare totuși că nici nu îl deranjează aceste expoziții.  Probabil că afirmația din tinerețe,  ,,Copyrightul este doar pentru pierzători", o să îl urmărească/bântuie toată viața, pentru că din știrile media (nu știu dacă sunt adevărate/false) se pare că totuși ar fi dat în judecată o firmă de vestimentație pentru că i-a folosit niște lucrări  fără permisiune. 

13 mai 2024

MUZEUL ZAMBACCIAN- BUCURESTI- ROMANIA

,,Arta îi vorbea, iar el știa să o asculte"...

În toamna lui 2023, aflându-mă în București pentru concertul de la ,,Festivalul Enescu" al talentatei pianiste Yuja Wang/Orchestra Concertgebouw, dirijor Klaus Makela, am vizitat casa lui Conu Zambacu. 

Se spune despre muzeul Zambaccian că ar fi unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale Bucureștiului. Negustor, pasionat de artă, provenit dintr-o familie de armeni, Krikor Zambaccian a construit casa pentru a locui dar și a expune. În perioada  copilăriei i-a plăcut vioara iar mai târziu a făcut o pasiune pentru pictură (în timpul studiilor la Paris când descoperă muzeele de artă).

Doar două persoane vizitam colecția, la acel moment. Tulburător să te afli în acel univers, să călătorești în trecut, într-o lume de mult apusă, să iți pui imaginația la lucru, încercând să intuiești ce povești de viață ascund personajele din tablouri, sculpturi. Te învârți printre vasele cu flori ale lui Luchian,  portrete făcute cu atâta măestrie de Tonitza, Traian Cornescu, Grigorescu, Ressu ,,Femei sărace" a lui Tonitza, o iarnă aproape bolnăvicioasă a lui Andreescu, (,,Iarna la Barbizon") etc..

28 noiembrie 2023

EXPOZITIA ,,RENOIR – THE PAINTER AND HIS MODELS”- BUDAPESTA-2023

Într-o zi de marți, noiembrie 2023 - forfotă, aglomerație, femei, bărbați care-și exprimau șoptit, în diferite limbi, părerea despre tablouri, gesticulând, zâmbind sau stând pe o băncuță într-o sală, doar admirând.

Ca prin magie am pus toată lumea din jur  într-o paranteză și am rămas doar eu și Renoir, unul dintre cei mai faimoși impresioniști, care a declarat cândva ,,sunt un pictor figurativ”, care a celebrat frumusețea corpului feminin, tulburând simțurile, lăsându-ne unele dintre cele mai senzuale nuduri din istoria artei. 

Despre portretul lui Richard Wagner (prezent în cadrul expoziției) se spune că Renoir l-ar fi făcut în doar treizeci și cinci de minute, când cei doi s-au întâlnit în Italia, compozitorul tocmai terminând Parsifal,  fiind fericit și nervos deopotrivă, neavând răbdare.

Rămân la părerea că o expoziție nu poate fi povestită. Trebuie să fii acolo să vezi culoarea, lumina care trece dincolo de pânză. 

În 1897 a căzut de pe bicicletă, rupându-și brațul. În paralel suferea și de artrită reumatoidă, boală care a progresat și  i-a deformat degetele mâinilor. 

În ultima sală este prezentat un film de aproximativ trei/patru  minute în care îl puteți vedea pe Renoir la finalul vieții, în scaunul cu rotile, străduindu-se să picteze, ținând pensula în gură sau legată de degete ori de antebraț. Ce chin pentru un om atât de creativ…

15 noiembrie 2023

BUCURESTI-MUZEUL DE ARTA- EXPOZITIA ,,NICOLAE GRIGORESCU – PICTOR AL ETHOSULUI ROMANESC”

Eram în București pentru concertul din cadrul Festivalului ,,George Enescu" de la Sala Palatului cu pianista Yuja Wang și orchestra regală Concertgebouw din Amsterdam condusă de  tânărul, dar talentatul dirijor Klaus Makela și aflu că expoziția Grigorescu, de la Muzeul Național de Artă al României, se prelungește  cu două zile. După ce am ajuns în capitală, m-am plimbat vreo trei ore prin centrul istoric și apoi am pornit la pas spre clădirea muzeului de artă. Am admirat-o exterior câteva minute, stând pe o bancă, apoi am intrat. Ordinea a fost: expoziția temporară ,,Nicolae Grigorescu - pictor al ethosului românesc", aripa dedicată galeriei de artă veche românească și de artă modernă (la acea dată câteva săli erau închise) și la final, galeria de artă europeană.

Am făcut câteva fotografii...degeaba, ele nu pot redea culoarea, lumina, frumusețea tablourilor lui Grigorescu... trebuie să fii acolo, în sălile expoziției, să le privești de aproape, de departe, din unghiuri diferite, să te apleci, să te ridici pe vârfuri, să te miri, să-ți pui întrebări... 

Expoziția seduce ochiul, sufletul, inima, mintea, de fapt, intreaga ființă.

20 octombrie 2023

MUZEUL OULUI - VAMA- BUCOVINA- ROMANIA

Ce tehnică, ce mâini dibace, câtă migală... 

Mulți dintre dumneavoastră ați trăit sentimentul acela, când pătrunzi într-un anume muzeu și nu mai vrei să ieși, te desprinzi greu.  Așa am simțit când am vizitat Muzeul Oului din Vama. Timpul mi-a fost inamic,  presiunea că trebuie să văd totul repede, m-a copleșit. Detalii impresionante, ouă arajate în vitrină pe diverse teme, culori, regiuni. Mii de ouă de pe tot mapamondul, unul mai surprinzător ca altul.  

Colecția aparține doamnei profesor  Letiția Orșivschi. 

În Bucovina, tradiția închistării ouălor a fost influențată de culorile mânăstirilor pictate pe exterior.  Fiecare dintre lăcașele de cult este cunoscută pentru o culoare specifică, exemplu Voroneț, pentru albastru, asociat cu liniștea sufletească sau  Sucevița pentru verde. Veți admira și ouă decorate cu simboluri solare, spic de grâu sau în culorile costumului popular din Vama etc.. Galbenul reprezintă belșugul, roșu reprezintă sângele, viața, negru simbolul infinitului.  

Despre acest muzeu privat este dificil de povestit. Trebuie doar să-i treceți pragul, să pătrundeți în acel univers plin de culoare, tradiții, să vă puneți întrebări...

11 iulie 2023

MUZEUL PICASSO- MALAGA - 2023 - EXPOZITIA: PICASSO SCULPTOR- MATERIE SI CORP

A fost adulat, criticat, considerat un geniu, un afemeiat. Unii spun că a pictat ca un copil, alții că a revoluționat arta. Despre Picasso s-a scris și se va  scrie încă mult...a rămas în istoria artei.

În 2023 s-au împlinit 50 de ani de la ,,plecarea" maestrului.  Multe muzee ale lumii îl omagiază. Expoziția temporară ,,Picasso sculptor - Materie și corp" face parte din comemorarea internațională a artistului. 
Este pentru prima dată când Spania dedică o expoziție atât de importantă acestei fațete a muncii lui Picasso, adică  sculpturii. 
În paralel, muzeul Picasso din Malaga celebrează 20 de ani de la deschidere. Eram la a doua vizită (prima a fost în 2018). Trebuie să vă spun că era coadă mare la bilete. Am intrat  în panică fiindcă mai aveam câteva activități programate în oraș, timpul NU îmi era aliat.  După ce m-am așezat la rând mi-am comandat în aproximativ cinci minute un bilet online pe telefon și am intrat.

3 ianuarie 2023

JEAN MICHEL BASQUIAT- EXPOZITIA DE LA MUZEUL ALBERTINA DIN VIENA - 2022

 

,,Jean-Michel a trăit ca o flacără. A ars puternic. Apoi focul s-a stins. Dar jarul este încă fierbinte” – Fred Braithwaite

“Jean-Michel lived like a flame. He burned really bright. Then the fire went out. But the embers are still hot”  – Fred Braithwaite

Despre Basquiat s-au scris cărți, s-au făcut filme, au loc expoziții în diferite muzee ale lumii, încă se vorbește despre el. Arta lui continuă să inspire. Este considerat a fi unul dintre cei mai influenți artiști afro-americani ai sfârșitului secolului XX. Lucrările lui nu sunt academice. Jean Michel ,,era convins că arta, pictura pot îndepărta răul". Ar fi fost interesant de văzut cum ar fi evoluat în timp dacă dependența severă de droguri nu  i-ar fi adus sfârșitul la doar 27 de ani (12 august 1988). A murit în atelierul său care în ultimii ani era frecventat de artiști, celebrități din diferite domenii, curatori. În scurta sa viață s-a intersectat cu Andy Warhol (care l-a remarcat și l-a luat sub aripa sa ocrotitoare), Madonna, David Bowie…Mi-ar fi plăcut să văd cum ar fi arătat arta lui la maturitate...

1 aprilie 2022

MUZEUL ,,FRANCO ZEFFIRELLI" IN IMAGINI - FLORENTA- ITALIA

Este dificil să cuprinzi aproape 70 ani de muncă din viața unui om în câteva camere. Fiecare sală din cadrul muzeului dedicat maestrului spune o poveste din existența lui. Am încercat în ritmul meu, nepresată de timp (deși este greu în Florența să-ți gestionezi minutele) să  ,,scormonesc" printre cele trei coordonate din viața lui Franco Zeffirelli: film, operă, teatru... Fotografii alături de celebrități, machete, schițe, desene, costume din opere, obiecte, premii obținute, afișe, imagini de la filmări, toate acestea te copleșesc.  În timp ce admiram copia fidelă a rochiei (concepută de Zeffirelli) pe care a purtat-o în ,,Turcul în Italia", la Scala din Milano (1955), vocea divei răsuna în tot spațiul camerei...tulburător... Eram singură în sala dedicată Mariei Callas. Parcă cânta doar pentru mine... Se spune că rochia îi era foarte dragă maestrului, marcând cumva începutul parteneriatului cu Callas și confirmarea sa ca regizor la Scala.  Într-una din săli poți viziona un  film despre  activitatea maestrului. 

27 aprilie 2020

AM VIZITAT RIJKSMUSEUM IN AMSTERDAM

De cele mai multe ori, o vizită la un muzeu nu se termină după ce ai ieșit pe poarta lui. Admiri tablouri sau obiecte celebre, însă "dai" peste artiști de care nu știai până la acel moment și a căror opere  îți stârnesc emoții. Un chip care a traversat secole, o umbră, o fereastră, o barcă, un copac, o petală de floare în fața cărora zăbovești și care vor intra în cutiuța ta de amintiri. Ajungi acasă, cauți informații, citești, te lovești de diverse interpretări și realizezi că ai omis anumite aspecte, detalii... 
Așa cum "Mona Lisa" este legată de Louvre în Paris, "Las Meninas" sau "3 mai 1808" de Prado în Madrid, "The Tempest" a lui Giorgione de Galeria Academiei din Veneția, "Sărutul" lui Klimt de Belvedere din Viena, "Primăvara" lui Botticelli de Galeria Uffizi din Florența, "Fata cu cercel de perlă" a lui Veermer de Mauritshuis din Haga, "Iepurele" lui Durer de Albertina din Viena,  "Rondul de noapte" este simbolul Rijksmuseum în Amsterdam. Mi-am încheiat vizita la muzeu, admirându-l. Începând cu iulie 2019, tabloul urma să intre în restaurare. Partea bună este că vizitatorii pot urmări cum are loc "operațiunea nightwatch". 

Dar până a ajunge la sala respectivă, muzeul îți dezvăluie: tablouri care te subjugă vizual, îți hrănesc imaginația, statuete vechi, obiecte de porțelan sau de lemn splendid confecționate, ceasuri de mare finețe din epoci apuse, cea mai mare și veche bibliotecă de istoria artei din Olanda  (la etajul doi - The Cuypers library),  casa de păpuși a Petronellei Oortman, bijuterii, arme vechi, instrumente muzicale, conversații șoptite ale celorlați vizitatori care uneori pot fi interesante etc.. Așa numita "casă de păpuși" a Petronellei Oortman, de fapt nu reprezintă jucării pentru copii, ci obiecte în miniatură, un interior real, camerele unei familii  înstărite din secolul al XVII-lea confecționate de meșteri pricepuți și talentați. Lucrarea a necesitat multă trudă și a costat o avere (echivalentul unei case de pe un canal din Amsterdam).
Firește, toți cei care vizitează Rijksmuseum își doresc să vadă "Rondul de noapte" al lui Rembrandt și "Lăptăreasa" lui Vermeer (pictată pe la 1657, 1658, când acesta avea în jur de 25 de ani). 

23 octombrie 2019

OLGA FLORIAN WISINGER - EXPOZITIA DIN VIENA 2019 - MUZEUL LEOPOLD

În călătoriile mele prin Europa am admirat tablouri celebre sau am descoperit artiști de care nu auzisem până la momentul vizitei.   
Cu Olga Florian Wisinger m-am  "intersectat" pentru întâia oară în Muzeul Albertina din Viena, în urmă cu câțiva ani: "First Hoarfrost" ("prima brumă"), un tablou la care m-am gândit multă vreme. Părea atât de real încât îți doreai să parcurgi poteca printre copaci și să descoperi ce se află la capătul ei... 
Mă rodea curiozitatea de a vedea și alte tablouri ale Olgăi. Chiar dacă s-a "învârtit" într-o ramură a artei dominată la acea vreme de bărbați, azi  (la nivel internațional) este considerată ca una dintre cele mai renumite și respectate pictorițe. 
În 2019, Muzeul "Leopold" din Viena dedică prima expoziție acestei artiste care a făcut parte din avangarda picturii austriece a anilor 1880, celei care  a uimit cu "energia ei masculină" ("male energy"), cu abilitatea ei de a "picat așa" ("paint like that"), care a participat la acțiuni pentru drepturile femeilor, a militat și a participat la conferințe internaționale pentru pace. 

12 iulie 2019

EXPOZITIE DE FOTOGRAFIE- BAIA MARE-IMPROVIZATII INTR-O LUME CAPTIVA

Eram singură în sala Muzeului de Etnografie și Artă Populară  din Baia Mare: cu un picior în prezent, cu unul în viitor și scormonind cu privirea în trecut la personajele din fotografiile lui Zaharia Cușnir (un bărbat care a muncit în colhoz), cel care a fotografiat prin anii '50, '60 momente, crâmpeie din viața a cinci sate din Basarabia. Vieți simple și complicate deopotrivă... zâmbete rare...
   
"Recent descoperită în podul unei case abandonate, la 200 km de Chișinău, arhiva fotografică a lui Zaharia ne oferă astăzi șansa rară de a privi viața rurală din Basarabia de după război"...

De fapt, tânărul regizor Victor Galușca filma pentru lucrarea de licență și intrând împreună cu un prieten într-o casă părăsită din comuna Roșietici, raionul Florești a găsit negativele unor fotografii. Întrebând a cui ar putea fi acestea, a aflat că este vorba de Zaharia Cușnir care a surprins acele momente cu un "aparat fotografic Lubitel, o cameră incomodă, cu un număr mic de clișee -12, în loc de tradiționalele 36".

Pentru cei care nu veți ajunge la muzeu, las mai jos câteva dintre fotografiile din cadrul expoziției  de la Baia Mare: "Așa văzut-a Zaharia. Improvizații într-o lume captivă"

Expozitia este deschisa in perioada 27 iunie 2019 - 18 august 2019

14 noiembrie 2018

EXPOZITIA BALENCIAGA 2017 DE LA LONDRA IN IMAGINI SI CARTEA LUI MARY BLUME DIN 2018

"Dacă o femeie intra îmbrăcată într-o rochie Balenciaga, nicio altă femeie nu mai exista". (Diana Vreeland)

Nu știu de ce, când scriu aceste rânduri, gândurile îmi "alunecă" la filmul lui Woody Allen, "Midnight in Paris" al cărui personaj interpretat de Owen Wilson și-ar fi dorit să trăiască prin anii 1920, în Paris. Ajuns "in mod straniu" în acea epocă, întâlnește o femeie care-l fascinează și care, la rândul ei și-ar fi dorit să trăiască în anii de început ai belle epoque(1890). Cei doi ajung să "interacționeze" cu pictorii Gaugain și Degas care sunt nemulțumiți de generația lor pe care o consideră lipsită de sens și imaginație, dorindu-și la rândul lor să fi aparținut Renașterii...la finalul filmului îți pui întrebarea: oare chiar fiecare om vrea să fugă de prezentul său?     

Ciudat, eu nu-mi doresc să fi trăit într-o altă epocă. Mi se potrivește prezentul. Firește,  îmi place să mai arunc câte un ochi prin trecut. Reîntoarsă de curând dintr-o scurtă călătorie din Barcelona, nu neg că aș fi vrut să-l văd măcar cinci minute pe Gaudi aplecat peste schițele de la Colonia Guell  și Sagrada Familia sau să intru pentru câteva momente pe la 1897 în "Els Quatre Gats", unde se aduna avangarda orașului (în perioada modernismului), să stau la taclale cu Rusinol, Casas, Utrillo sau tânărul Picasso,  dar ador prezentul, chiar așa tulbure, incert, plin de provocări

Totuși, când a avut femeia cea mai mare libertate de exprimare în ceea ce privește vestimentația, dacă nu acuma?

14 decembrie 2017

Muzeul etnografic Sighetu Marmatiei - Maramures -Romania

Deși locuiesc de câțiva ani în Baia Mare (Maramureș), foarte rar ajung în Sighetu Marmației. E destul de jenant să spun că doar într-una din zilele trecute am vizitat pentru prima dată muzeul etnografic din Sighet. E mic, dar foarte bine organizat. Te întoarce în timp, întrebându-te cum oamenii locului au avut priceperea, îndemanarea și răbdarea să creeze asemenea obiecte. Treci prin sala textilelor cu țoluri, ștergare, covoare (din secolul XVII, XVIII), sala icoanelor pe sticlă, a icoanelor pe lemn, în zona dedicată uneltelor de industrie casnică textilă, mobilier casnic, sala coloanelor (cu stâlpi de la vechile porți maramureșene), portul popular, ceramică. Finalul aparține unor colecții de măști populare. În această ultimă sală se redă "Viflaimul", scena nașterii lui Isus.

Mi-au rămas în minte:
-figurina umană legată de gât cu un lanț de lemn făcut dintr-o singură bucată și care de obicei era așezată pe prispa casei. Se spune că în credința populară avea rolul de a apăra casa de spiritele răului. Această piesă unică provine din zona Rozavlea;
-icoanele de lemn și sticlă ("dovezi ale spiritului și stilului vremii") care datează din secolele XVII, XVIII;
-țoluri (cu elemente decorative: soarele, steaua, roata, coarnele de berbec, unda apei, labirintul, cărarea pierdută etc..) covoarele (realizate cu coloranți naturali sau anilină) cu diverse elemente decorative (romb, arborele vieții, oameni ținându-se de mână etc..). Fiecare element decorativ are însemnătatea lui. Exemplu: steaua "este un semn divin, un mod de comunicare între cer și pământ, un vehicul al sufletului, întrupare a îngerilor care au vrut să rămână pe pământ. În credințele românești, apare ideea că fiecare suflet își are steaua sa sau fiecărui cocon care moare nebotezat i se atribuie o stea";
-stâlpul de fântână, lăzile de zestre, polonicul, cumpăna, hreabănul, războiul de țesut, scaunul pentru "cocon" (pentru copil) -strămoșul "rotomobilului" modern,  fruntarul de casă, cojoacele de femei, cureaua tradițională (foarte lată), coronița de mireasă, măștile populare, scena Viflaimului etc.

7 februarie 2017

Viena- Muzeul ceasurilor -Uhrenmuseum

"Timpul este sămânța universului"...

Chiar dacă nu se poate palpa, nu are gust sau miros, nu-l vezi și nu-l auzi, de-a lungul veacurilor a fost considerat când aliat, când inamic; un "personaj" invizibil, o umbră ce ne însoțește permanent pe noi, cei efemeri. Pentru multe dintre nereușitele noastre, de cele mai multe ori, ne place să credem că principalul vinovat este el, timpul. Mulți au încercat să găsească metode de a-l măsura: după mișcarea stelelor sau a umbrelor lăsate de obeliscuri, cadrane solare, prin clepsidre, lumânări gradate ori ceasuri. Ultimele au evoluat de la dimensiuni mari la inimaginabil de  mici și la mecanisme complexe; nu știu, poate că noi înșine suntem secunde, minute pe harta timpului...cu siguranță, în lume sunt multe muzee dedicate instrumentelor care l-au măsurat; eu l-am văzut pe cel din Viena (Uhrenmuseum) care se află la  aproximativ  cinci minute de Stephansdom, într-o clădire veche, istorică (Schulhof nr. 2). L-am vizitat în noiembrie 2016 și am alocat în jur de o oră; în cea mai mare parte e constituit din două colecții private: ale fostului profesor de fizică Rudolf Kaftan (care a fost o perioadă directorul muzeului) și a scriitoarei Ebner Maria Eschenbach. Cele peste 700 de piese, confecționate în diverse ateliere ale lumii sunt expuse pe trei etaje, în ordine cronologică (începând cu secolul XV), depănând povestea progresului științific, a tendințelor de design în domeniul ceasurilor din diverse epoci. Multe dintre ele încă mai funcționează. Există exponate de dimensiuni mari, mici, foarte mici, piese rare, cu elemente decorative ingenioase, cu mecanisme complexe, pentru toate gusturile; de efect sunt și ceasurile încorporate în tablouri. Într-una din sălile muzeului se poate admira și mecanismul ceasului (700 kg) care în 1699 a fost montat în turnul sudic al catedralei Stephansdom. 

30 mai 2016

Praga- Expozitia "Epic Slave"- Alfons Mucha

Pentru Mariana, Livia, Adriana, Victor, Flaviu, Ciprian, Răducu!!!!

Chipuri, fețe clare sau neclare, umbre, flori, moarte, viață, speranță, personaje ce par reale de parcă s-ar desprinde din pânze să-ți depene poveștile lor de viață, eroi sau anonimi...bogăția detaliilor este incredibilă...așa mi-a rămas în minte expoziția Epic Slave. Am ieșit din Palatul Veletrzni "luând" cu mine pentru totdeauna expresia de pe chipul femeilor din "Slavii în ținuturile lor originale",  a bărbatului cu pălărie și eșarfă roșie din "Abolirea iobăgiei în Rusia", a lui Jan Hus din  tripticul "Magia cuvintelor", a calului zăcand fără suflare în "După bătălia de la Grunwald". Încă îl văd pe  "Jan Amos Komensky", singur pe un scaun, părând că așteaptă plecarea în eternitate "atingând deopotrivă pământul, marea și cerul".
20 de lucrări uriașe (in jur de 6/8 m) la care Mucha a trudit în a doua parte a vieții (peste 15 ani începând cu 1911) în care găsim personaje imaginate de artist din istoria cehilor. Tablourile au fost create în castelul Zbiroh, într-un atelier spațios. Ajutorul financiar i-a fost asigurat de omul de afaceri, filantropul Charles Richard Crane din Chicago.
Despre Alfonse Mucha am aflat cu vreo 7 ani în urmă. Urma să ajung pentru o zi sau două în capitala Cehiei și începusem să mă documentez. Prin paginile acelor cărți era menționat și numele artistului. Câteva rânduri, suficiente însă să-mi stârnească curiozitatea. Și iată-mă față în față cu "stilul Mucha" la o expoziție de-a lui, cu acele femei fermecătoare având flori în păr și veșminte vaporoase...
Apoi (firește) am căutat informații despre artist, iar în noiembrie 2015 am văzut pentru prima oară cele 20 de lucrări de mari dimensiuni din "Slave Epic", considerată de specialiști capodopera lui, iar în aprilie 2016 le-am revăzut. Ele sunt expuse momentan la Palatul Veletrzni din Praga. Din 2017 expoziția va lua drumul Japoniei.