Se afișează postările cu eticheta Cehia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cehia. Afișați toate postările

1 ianuarie 2017

Calatoriile lui 2016 in imagini...

"Niciodată contemporanii nu-și cunosc îndeajuns epoca" (Stefan Zweig)

2016-la nivel global: un an îngrijorător de tulbure, tensionat, plin de convulsii sociale, politice, denigrări, violențe, manipulări, compromisuri, negocieri nereușite, catastrofe naturale, cutremure la propriu și la figurat...
"Dar când oare a învins în istorie ceea ce e logic și firesc?"(Stefan Zweig)
2016 - pentru mine, ca individă oarecare, anonimă, cu un rol incert în lumea asta mare, a fost un an dificil sufletește; tristeți împletite cu mici bucurii; am încercat (ca întotdeauna) să-mi bătătoresc poteca mea de autodidactă,  mi-am selectat cu atenție cărțile citite, am călătorit prin Europa, m-am lăsat "sedusă" de frumusețea unor picturi, de sunetul unor instrumente muzicale și am încheiat luna decembrie cu două seriale despre care (în lume) se scriu multe recenzii : "Westworld" și "The young pope"... da, selectez cu atenție cărți (ultima citită fiind "Cortez" a lui Marius Constantinescu), filme pentru că nu mă mai pot irosi; pentru fiecare sosește clipa când ajungem să gândim ca personajul interpretat de Jude Law în "tânărul papă": "îmbătrânesc...timpul devine o foiță subțire pentru mine"...
În 2016 "m-am învârtit" cam prin aceleași locuri ca și anul trecut: Italia, Cehia, Austria, Polonia, Ungaria; deplasări scurte, de câte 3 zile maxim 6; deși sunt conștientă că pe planetă sunt multe frumuseți naturale sau create de om, încât nu-ți ajunge o viață să le poți admira pe toate, există zone în care simt că trebuie să revin: o dată, de două ori, de trei ori, de multe ori....

21 octombrie 2016

Praga vazuta de sus

Nu e oraș în care să ajung și să nu-l admir de undeva de sus: dintr-un turn, de pe o clădire, de pe un deal etc.. Praga are multe astfel de locații.  În primăvară,  deși a fost frig și vânt am revăzut câteva dintre locurile preferate; de data aceasta am ajuns și în zona Vysehrad-ului, iar în altă zi am urcat pe dealul Petrini pe care nu reușisem să le vizitez până atunci. Am "chinuit" mult aparatul de fotografiat încât ar fi păcat să țin imaginile doar pentru mine; le dau drumul "să zboare" către voi...pentru cei care ați vizitat Praga, să vă reamintiți de frumusețea ei, iar pentru cei care încă nu ați ajuns, poate cândva vă veți face bagajele și veți porni în explorare...
În călătoriile mele am admirat Praga:
-din cele două turnuri care străjuiesc podul Carol;
-urcând dealul Petrini și continuand traseul spre mănăstirea Strahov;
-din observatorul turnului de televiziune Zizkov (urcare cu liftul în 38 de secunde la 93 de metri deasupra solului; înălțimea totală a turnului este de 216 metri);
-din grădinile castelului;
-din turnul sudic al catedralei Sf. Vitus (287 de scări în spirală-un urcuș solicitant- priveliștea copleșitoare -în primăvară turnul era în renovare);
-din turnul bisericii Sf. Nicolae (Mala Strana);
-din turnul pulberăriei de la 44 metri  (lângă Casa Municipală);
-din turnul astronomic al complexului Klementinum;
-din turnul cu ceasul astronomic (turnul vechii primării);
-din zona Vysehrad-ului;
-din turnul Jindrisska înalt de 65,7 m

30 mai 2016

Praga- Expozitia "Epic Slave"- Alfons Mucha

Pentru Mariana, Livia, Adriana, Victor, Flaviu, Ciprian, Răducu!!!!

Chipuri, fețe clare sau neclare, umbre, flori, moarte, viață, speranță, personaje ce par reale de parcă s-ar desprinde din pânze să-ți depene poveștile lor de viață, eroi sau anonimi...bogăția detaliilor este incredibilă...așa mi-a rămas în minte expoziția Epic Slave. Am ieșit din Palatul Veletrzni "luând" cu mine pentru totdeauna expresia de pe chipul femeilor din "Slavii în ținuturile lor originale",  a bărbatului cu pălărie și eșarfă roșie din "Abolirea iobăgiei în Rusia", a lui Jan Hus din  tripticul "Magia cuvintelor", a calului zăcand fără suflare în "După bătălia de la Grunwald". Încă îl văd pe  "Jan Amos Komensky", singur pe un scaun, părând că așteaptă plecarea în eternitate "atingând deopotrivă pământul, marea și cerul".
20 de lucrări uriașe (in jur de 6/8 m) la care Mucha a trudit în a doua parte a vieții (peste 15 ani începând cu 1911) în care găsim personaje imaginate de artist din istoria cehilor. Tablourile au fost create în castelul Zbiroh, într-un atelier spațios. Ajutorul financiar i-a fost asigurat de omul de afaceri, filantropul Charles Richard Crane din Chicago.
Despre Alfonse Mucha am aflat cu vreo 7 ani în urmă. Urma să ajung pentru o zi sau două în capitala Cehiei și începusem să mă documentez. Prin paginile acelor cărți era menționat și numele artistului. Câteva rânduri, suficiente însă să-mi stârnească curiozitatea. Și iată-mă față în față cu "stilul Mucha" la o expoziție de-a lui, cu acele femei fermecătoare având flori în păr și veșminte vaporoase...
Apoi (firește) am căutat informații despre artist, iar în noiembrie 2015 am văzut pentru prima oară cele 20 de lucrări de mari dimensiuni din "Slave Epic", considerată de specialiști capodopera lui, iar în aprilie 2016 le-am revăzut. Ele sunt expuse momentan la Palatul Veletrzni din Praga. Din 2017 expoziția va lua drumul Japoniei.

30 decembrie 2015

Amintiri din calatoriile lui 2015

"Ca și Leonardo da Vinci care a studiat interiorul corpului uman și a disecat trupuri, eu am încercat să disec suflete". (Edvard Munch)

Teoretic, nu ar fi trebuit să scriu aceste rânduri, pentru că în general evit să fac analize, să caut puncte tari sau slabe ale călătoriilor dintr-un an...au fost, s-au consumat, nu mai pot schimba nimic, le transform într-un soi de călătorii interioare (păstrând în minte anumite imagini, mirosuri, sunete) și normal ar fi să-mi canalizez energiile pentru a face planuri, strategii noi;
și totuși, iată-mă în fața calculatorului depănându-mi-l pe 2015.
În ultimii ani aparatul meu de fotografiat a făcut mii de poze. De unele am uitat, nu le-am mai revăzut. A început să mă obosească fotografiatul în acest ritm...voi încerca să fiu mai selectivă...dar știu deja că nu voi fi...
Zilele trecute priveam imaginile din călătoriile (puține, scurte, intense) lui 2015.
A fost un an al expozițiilor, al peisajelor spectaculoase, al concertelor, al plimbărilor firești la pas admirând spectacolul străzii, arhitectura clădirilor... Ungaria, Austria, Italia și Cehia...

14 decembrie 2015

O zi in Praga - Targul de Craciun -2015

Am ajuns pentru a doua oară la Târgul de Crăciun de la Praga. Dacă data trecută am avut parte de vreme frumoasă, acuma am prins ploaie. Am stat o zi întreagă. Deși îmi doream, totuși pentru 2015 nu aveam în plan o vizită în Cehia,  mai ales pe vreme rece...dar  la propunerea unui grup de colegi de serviciu de a revedea Praga, am zis: de ce nu? În linii mari, excursia a fost plăcută, chiar dacă aparatul meu foto a interacționat cu ploaia și chiar dacă nu am vizitat tot ce mi-am propus.
Prima parte a zilei am petrecut-o la Palatul Veletrzni unde am admirat expoziția lui Alfons Mucha. Chiar "tânjam" după o vizită la Praga fiindcă mi-am dorit de mult timp să văd cele 20 de lucrări  din ciclul "Slave Epic"(tablouri uriașe de 6/8 m) care descriu istoria cehilor și a slavilor, în general. Sper ca în perioada următoare să reușesc să scriu câteva rânduri despre ceea ce am văzut acolo, pentru că, într-adevăr specialiștii au avut dreptate când  l-au catalogat pe  Mucha drept "una dintre cele mai fascinante personalități ale secolului trecut". 
Partea a doua a zilei am petrecut-o prin zona centrului istoric, pe la Târgul de Crăciun și  am urcat în două turnuri; cel cu ceasul astronomic și cel de la capătul podului Carol dinspre orașul vechi. 
Chiar și pe ploaie, văzut de sus, podul Carol rămâne cel mai frumos pod baroc din lume. Citisem undeva că "farmecul podului derivă din contrastul dintre arhitectura gotică severă și opulența barocă a statuilor". De fiecare dată când ajung în Praga încerc să  îmi organizez timpul astfel încât să pot traversa podul atât ziua cât și seara. Pe lumină ador să văd artiștii plastici expunându-și lucrările, turiștii entuziasmați chinuind apartele de fotografiat, Vltava, vaporașele de croazieră trecând pe sub pod. Seara, o plimbare la lumina felinarelor, cu gândul la  legendele adevărate sau nu legate de el, admirând silueta castelului care domină Praga, te face să înțelegi de ce podul este considerat prin excelență unul dintre simbolurile orașului. Nici măcar nu îndrăznesc să-mi imaginez cum ar fi Praga fără podul Carol, Budapesta fără podul cu lanțuri, Veneția fără Rialto...
Am ales un ritm mai lent de a explora orașul fiindcă o parte din obiectivele turistice importante le-am văzut în vizitele anterioare, pe o vreme mult mai bună...cu soare....
Ca de obicei, erau foarte mulți turiști.

24 februarie 2014

(III) Casa Municipala Praga (Municipal House) - Din seria: cladiri care gazduiesc spectacole de opera, muzica clasica, balet

Despre Casa Municipala (Municipal House) se spune că este "cea mai spectaculoasă clădire Art Nouveau din Praga și una dintre cele mai importante clădiri istorice din întreaga țară". Trecusem de câteva ori pe lângă ea, admirasem exteriorul, în special mozaicul, scena semicirculară "Aphoteosis of Prague" (Karel Spillar) și balconul circular (accesibil de la etajul I, din Sala Primarului), însă nu-mi găsisem timp și pentru o vizită în interior. Așa că, în vara lui 2010, aflându-mă din nou în Praga pentru vreo trei zile, m-am înscris la un tur ghidat. Nu voi plictisi cititorul cu detalii tehnice referitoare la interior, fiindcă  ele se pot citi pe site-ul oficial http://www.obecni-dum.cz/en/
Vreau doar să subliniez că Municipal House se găsește în centrul istoric și a fost construită pe locul unde cândva (pe la 1485)  era o reședință regală  care apoi a fost abandonată câteva secole.
Pictori și sculptori renumiti de la inceputul secolului trecut si-au adus aportul la finalizarea acestei minunate și rafinate clădiri, în fața căreia, orice turist se oprește cel puțin câteva minute pentru a o admira.
Municipal House rămâne în mintea și  sufletul cehilor ca locul în care a avut loc un eveniment semnificativ pentru ei -  Declarația de Independență a Cehoslovaciei, octombrie 1918.

6 aprilie 2013

Praga - implinirea unei profetii (partea II)

O plimbare seara târziu pe podul Carol parca te transpune într-un alt timp… silueta castelului elegantă, maiestuoasă, luminată feeric, felinarele şi statuile  de pe pod, îndrăgostiţi îmbrăţişaţi jurându-şi (probabil) iubire veşnică, artiştii ambulanţi pregătindu-şi retragerea,   vasele de croazieră alunecând uşor pe Vltava….daca n-ar fi fost bliţurile aparatelor de fotografiat aş fi avut senzaţia că mă aflu undeva pe la 1800…Cele 30 de statui de pe pod sunt doar copii, orginalele găsindu-se în muzee.
Într-una din seri am fost la fântâna care dansează” (Krizikova Fontana); am ales varianta cu metroul; ulterior am aflat că era mai bine să fi mers cu tramvaiul, ne-ar fi lăsat mai aproape; le-am găsit greu, nu era nici un indicator spre fântâni; sunt spectaculoase dar există taxă de intrare (200  coroane ceheşti); Cei interesaţi pot vizualiza site-ul  http://www.krizikovafontana.cz/ de unde  pot afla  orele de intrare şi programul artiştilor care concertează.

4 aprilie 2013

Praga - implinirea unei profetii (partea I)

Oricât s-a scris sau se va scrie despre un oraş, oricât ai citi despre el, oricât ţi-ai frământa  imaginaţia, dacă n-ai fost să-l vezi, n-ai cum să-l înţelegi.  Un oraş nu se poate povesti; el trebuie parcurs pe jos, să-i vezi culoarea, să-i simţi mirosul, să te împiedici pe străduţe, să te inervezi cu harta în mână că nu găseşti un obiectiv turistic…Pentru fiecare persoană un oraş se dezvăluie diferit …Am văzut Praga vara şi toamna târziu. Fiecare vizită a avut farmecul ei. Deşi s-au dat atât de multe denumiri şi definiţii oraşului, mie îmi place să-mi închipui Praga ca o tânără fermecătoare având  părul lung şi despletit acoperit de  florile şi frunzele din tablourile lui Mucha, plimbându-se cu barca pe Vltava şi fredonând muzica lui Smetana….