18 august 2015

Salzburg - Gradinile Mirabell (I)

S-a spus că într-un oraș poți să vezi multe și să înțelegi puține. Cu Salzburg încă nu mi-e clar. Tocmai m-am întors de acolo. Au fost aproape patru zile împărțite între acest fermecător oraș și zona din jur. Prin grădinile Mirabell am trecut de trei ori. Odată intrat(ă), te desprinzi greu...Culoare, miros de trandafiri, aparatul de fotografiat dacă ar putea vorbi, cu siguranță ar cere o pauză. A treia oară am încercat să nu abuzez de el și m-am așezat pe o bancă ...doar privind și ascultând. Toți trecătorii făceau sau își făceau fotografii. Multe fețe zâmbitoare, uimite de aranjamentele florale din grădini. La un moment dat văd "o statuie vie, un Mozart" care devine cam îngrijorat fiindcă își pierde pentru câteva minute vizibilitatea...chiar în fața lui se oprește un grup de turiști italieni însoțiți de un ghid care relatează pe scurt istoria palatului Mirabell. Ghidul le vorbește despre  arhitect, despre barocul italian care a avut o mare influență, despre incendiul care a cuprins o parte din palat în 1818, despre sala de marmură care a scăpat nemistuită de foc..."Mozar-tul viu" își mai aranjează din când în când peruca și tunica; își îndepărtează câte o scamă "imaginară" de pe manșetă și umăr...nu știu dacă ascultă...dacă înțelege sau dacă-l interesează povestea...Ghidul încheie spunând că sala de marmură e una dintre cele mai frumoase "săli de nuntă" din lume și aici au loc diverse evenimente, în special concerte de muzică clasică. Grupul pleacă... "Mozar-tul" face o reverență unei doamne din grup, îi sărută mâna...
Zâmbesc și mă ridic de pe bancă...pornesc spre zona in care se află grădina piticilor, creaturi diforme "zămislite" din marmură albă  Untersberg.