EUGENIU BARAU - EXPOZITIA „VINO ȘI VEZI” DE LA BAIA MARE- COLONIA PICTORILOR - ROMANIA

Am admirat mai mult de o oră  tablourile lui Eugeniu Barău, la Colonia pictorilor din Baia Mare. „Am plutit” printre „metafore”, simboluri, culoare, printre îngeri, diversele niveluri ale paradisului,  tipologii de personaje, am asistat la duelul dintre bine și rău. I-am văzut pe „primii oameni” Adam și Eva, profeți, femei, bărbați din toate categoriile sociale,  în viziunea pictorului tulcean, „marginalizat” de comuniști datorită temelor incomode abordate. Câteva dintre personajele fantastice m-au trimis cu gândul la Hyeronimus Bosch iar vre-o două tablouri la Pieter Bruegel cel Bătrân. 

Eugeniu Barău a plecat „dincolo” în aprilie 2020. Lucrările lui nu lasă pe nimeni indiferent, te invită la reflecție, la analiză asupra societății, a existenței în general, te întrebi ce este iluzie și ce este realitate ... 

Expoziția temporară „Vino și Vezi” poate fi văzută până la 30 martie 2026, Colonia Pictorilor, Baia Mare. 

TRILOGIA Ecce Homo, Hristos înaintea lui Pilat și Golgota de Mihály Munkácsy - MUZEUL DERI- DEBRECEN - UNGARIA

Trilogia Ecce Homo, Hristos înaintea lui Pilat și Golgota de Mihály Munkácsy poate fi văzută la „Muzeul Deri” din Debrecen, Ungaria. Prima mare expoziție a lui Mihály Munkácsy am văzut-o în Budapesta în 2025, la Muzeul de Arte Frumoase și acolo am făcut „cunoștință” cu o parte din lucrările lui. În ciuda vieții sale complicate (rămas orfan de ambii părinți la doar 8 ani, în Paris a încercat să se sinucidă în perioada de tinerețe, și-a schimbat stilul artistic), Munkácsy a rămas în istoria artei ca unul dintre cei mai talentați pictori maghiari și apreciat la nivel internațional. 

În muzeul „Deri” din Debrecen, într-o sală, se pot admira cele trei lucrări monumentale, poate unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale pictorului care redau vizual momentele cheie din patimile lui Hristos. Le-am admirat de aproape,  ca să surprind detalii, apoi m-am așezat pe un scaun și le-am privit câteva minute. Personaje tulburătoare, dramatism, tensiune, lumini, umbre și multă emoție. Picturile au fost expuse împreună pentru prima dată  în muzeu la 25 august 1995 și astăzi sunt deținute de statul maghiar.

PEROUGES- FRANTA

Aproximativ o oră cu trenul din Lyon și ajungi într-unul dintre cele mai fermecătoare sate ale Franței. Mic, cochet, atemporal. M-am plimbat câteva ore pe străduțe și am avut o stare de fericire, de bine, bucuroasă că trăiesc și sunt acolo. Nu sunt obiective turistice majore de văzut, dar faptul că te pierzi pe străduțe este o experiență în sine. O biserică, metereze,  case vechi de piatră, mici magazine cu produse locale, câteva restaurante, bere artizanală,  o arteră principală, un traseu circular. Toți turiștii gustă din așa numitele Gallete de Perouges, un  desert, simplu dar delicios. Un oraș medieval în care au fost filmate câteva secvențe din filme ca „Cei trei muschetari” si „Monsieur Vincent”.  Las mai jos câteva imagini, clipe, frânturi din acea zi splendidă.

LA TOURNETTE- DRUMETIE - ANNECY- FRANTA

Cei care vizitează Annecy și sunt amatori de drumeții, cu siguranță vor urca pe „La Tournette”. Pentru mine a fost una dintre  cele mai frumoase excursii în natură pe care le-am făcut până la acest moment. Prima parte a zilei a fost ceață, de-abia am văzut zona la urcare, însă la coborâre am avut o vizibilitate mai bună. Desigur, am în plan să repet experiența dar pe soare, într-o zi senină. Ultima parte este mai solicitantă, pentru că implică lanțuri, cabluri, scări și necesită atenție sporită,  efort. 

Sunt mai multe puncte de plecare de unde poți aborda Tournette-ul (2351 m) aflat în masivul Bornes, zona Haute-Savoie. Este cel mai înalt din zona lacului Annecy și pe parcursul traseului ai parte de panorame superbe. Noi am ales plecarea clasică, din Annecy am mers cu masina câțiva km până spre satul Montmin (cam o jumătate de oră) la parcarea Les Pres Ronds, de la refugiul Pre Revel si de acolo ucare pe jos la Chalet de l'Aulp și continuare până în vârf. Dacă doriți să scurtați, puteți urca direct cu mașina la Chalet de l'Aulp (zona restaurantului, unde este o parcare). Aici,  în sezon, la coborâre puteți mânca câteva din produsele locale, în special brânză sau puteți bea o bere nefiltrată. 

Sunt aproximativ 10/11 km pe care-i poți face în câteva ore, depinde cât timp aloci sa admiri, să faci fotografii, să te odihnești în natură. Cum am scris mai sus, drumeția nu este chiar ușoară, trebuie să ai o condiție fizică cât de cât bună ca să finalizezi traseul care presupune în anumite locuri lanțuri, cabluri. Chiar dacă nu mergi până la capăt (mulți se întoarceau din anumite puncte) ai parte de multe punct de belvedere și te poți bucura de frumusețea naturii.

Sebastiăo Salgado-Amazonia

 

Niciodată nu am crezut în modele, pentru că la un moment  ajung să te dezamăgească  într-un fel sau altul. Admir însă munca sau implicarea în diverse domenii a anumitor oameni, de oriunde de pe planetă.

Fotograful Sebastiăo Salgado este unul dintre ei. S-a stins în mai 2025, la 81 ani. Cel care „a desenat lumea cu lumini și umbre”. Salgado a fost mai mult decât un fotograf... un călător, un „aventurier”, înțelegea cum este condusă lumea.

Un mare regret al meu este că în urmă cu câțiva ani  eram în Milano, mi-am gestionat rău timpul și am ratat expoziția „Genesis”, despre care  s-a scris/vorbit atât de mult.

Dar la o altă vizită, tot în Milano, în 2023 (apropiații știu că merg frecvent în Italia), am reușit să văd expoziția „Amazonia”.

Salgado împreună cu soția lui, Lelia au fost un cuplu cum puține sunt. Să ai aceleași pasiuni, țeluri, este rar... Împreună cu Institutul Terra (fundația lor), au crezut în visul lor și au împădurit, vreme de 20 de ani o zonă sterpă (aproximativ 700 hectare) care azi este plină de viață (populată cu copaci, păsări, diverse specii de mamifere, unele chiar pe cale de dispariție).