De câteva zile m-am întors din Hallstatt și aștern câteva rânduri cât încă am totul proaspăt în minte. Cum internetul a fost invadat de fotografii cu ,,cel mai frumos sat din Austria", curiozitatea m-a mânat să îl vizitez.
Cazarea am avut-o în St. Gilgen și am folosit doar mijloace de transport în comun. Dacă vii din Salzburg, se ia autobuzul 150 până la Bad Ischl (linia 150 trece și prin St. Gilgen). Din Bad Ischl urci în autobuzul 542, cobori la Hallstatt Gosaumuhle și de acolo imediat ai autobuzul 543 care te duce până în stația Hallstat Lahn de unde începe explorarea satului (admirând versanții abrupți, lacul, casele tradiționale cu flori la ferestre și magazine, cafenele, restaurante la parter), plimbări pe lac cu barca de lemn sau vaporaș, urcare cu funicularul (Salzbergbhan) să vizitezi mina de sare sau o drumeție de aproximativ o oră și jumătate până la platforma metalică/punctul de belvedere (Sky Walk / Welterbeblick) situat la 360 m deasupra satului (coborârea nu durează mai mult de o jumătate de oră, la pas). Poți vizita cele două biserici, fără taxă (evanghelică și catolică), muzeul de istorie (cu bilet), celebrul cimitir de la biserica catolică sau osuarul (2 euro intrarea). Cimitirul din Hallstatt este celebru în lume. Ciudat, aproape în toate vacanțele mele (fiind oarecum cu mintea eliberată de îndatoririle de la locul de muncă), am timp să mă gândesc la efemeritate, mai mult ca oricând. Din momentul în care te-ai născut, pornești pe poteca care duce inevitabil spre moarte: obstacole, iluzii, zone albe, gri sau negre. Totul devine o ,,așteptare", depinde cum o gestionezi sau cum cei din jurul tău îți influențează în bine sau rău ,,drumul". Din cimitir, panorama spre lac este superbă, păcat că cei adormiți acolo, nu se mai pot bucura de ea.
