Cum ajung cel puțin odată, de două ori pe an la Viena, intru și în Albertina să iau pulsul expozițiilor temporare și să revăd anumite tablouri din colecția permanentă. Am mai scris că nu am nimic în comun cu ARTA, doar că mă liniștește (alteori mă tulbură), încearcă să-mi vindice ,,cicatrici", pur și simplu am nevoie de ea...
În noiembrie 2024 am admirat expozițiile Chagall, Robert Longo și ,,Shadow paintings" a lui Adrian Ghenie. Interesante toate. Am o vreme motive de interogație: exhibiționismul din social media (Ghenie), ghicitorile lui Chagall și ,,negrul adânc al cărbunelui" (Robert Longo). Trei artiști diferiți. Voi adăuga câteva imagini pentru cei care nu veți reuși să vedeți expozițiile.
Adrian Ghenie este român, cu siguranță ați auzit/citit despre el sau ați văzut expoziții (în România, Londra, Veneția, Berlin, America etc.). Eu m-am intersectat pentru prima oară cu lucrările artistului. Anii trecuți citisem câteva articole despre el, știam că are atelierul în Berlin, ,,cota" lui este ridicată și pare un singuratic (deși este greu în ziua de azi să ai acest statut). La momentul când am vizitat expoziția, sălile erau animate, pline, se discuta mult despre tablouri, se gesticula. Deformarea corpului uman, căutarea sinelui, sexualitatea, ,,identități fluide”, exhibiționismul din social media, smartphone-ul care ,,a devenit o extensie a corpului și simțurilor noastre", cam așa te ,,izbesc" vizual lucrările. Noua tehnologie (laptop-ul, telefonul) a devenit o obsesie, nu mai permite omului să aibă parte de solitudine... Veronica Kirchner spunea (în ARTfel De Jurnal), pe bună dreptate, că ,,în sălile expoziției se pregătește o disecție a pshicului societății contemporane”. Cei din lumea artei au numit ,,Shadow Paintings" ,,o expoziție revoluționară". Concluzia mea a fost că place, publicul era de vârste/naționalități diferite. Cei interesați de arta lui Egon Schiele vor fi curioși să vadă ,,Shadow paintings" pentru că Adrian Ghenie încearcă în propria lui viziune să aducă la viață tablourile pierdute sau distruse (înainte de al doilea război mondial) ale pictorului expresionist austriac (maestru al distorsiunii, un suflet chinuit, iubitor de antiteze, răpus la numai 28 de ani de gripa spaniolă). În Viena, la muzeul Leopold se găsește cea mai mare și importantă colecție din lume - Egon Schiele. În ultimii ani am încercat să-mi fac singură o părere despre opere de artă, expoziții și apoi să citesc articole ale persoanelor de specialitate, să îmi dau seama ce mi-a scăpat.
Actualizare: Cei interesați, pot citi un articol/interviu în Dilema Veche, pe care Raisa Beicu i l-a luat lui Klaus Albrecht Schröder (Albertina) și în care acesta povestește despre pregătirea expoziției. Veți afla că, deși Adrian Ghenie este împotriva rețelelor de socializare, s-a oprit în anul 2008 cu utilizarea lor, ” a cerut ajustarea luminii, astfel încît lucrările să impresioneze în fotografii. Pentru că cei mai mulți oameni vor vedea lucrările prin intermediul fotografiilor.” ,,Pardoseala, special realizată pentru această expoziție, are o suprafață-oglindă deformată care reflectă atît lucrările, cât și vizitatorii, subliniind subtil tendința egocentristă a societății contemporane de a-și concentra atenția asupra propriei imagini."
Sălile cu expoziția ,,Chagall" erau pline. Forfotă, grupuri cu ghid, cupluri care discutau despre tablouri. Multă culoare, simbolism, cubism, moștenire evreiască, teme religioase ale unui artist care a trebuit să-și împartă viața între Franța, Rusia și America. Și Chagall are un Adam și o Evă, are o răstignire, un sărut...În pictura numită ,,Ziua de naștere", sărutul este între el și Bella (care va deveni soția lui). Se spune că tabloul a fost făcut cu câteva zile înainte de nuntă.
La subsolul muzeului ne întâlnim cu lucrările lui Robert Longo, ,,o oglindă a societății contemporane cât și o reflecție a trecutului". Unele de dimensiuni mari, impresionante, lucrate în cărbune, teme din politică, istorie, natură. Nu am reușit să fac decât câteva fotografii. Lumina cădea în așa fel încât nu ar fi ieșit clare. Lucrările au mare impact asupra privitorului, mă bucur că am putut interacționa cu opera lui: valuri, câteva tablouri din ciclul Freud în care puteți vedea ușa de la camera celui numit ,,părintele psihanalizei", avioane de luptă, o aripă de înger sau lucrări din seria ,,ciclul distrugătorului"...Longo a fost directorul filmului Johnny Mnemonic (1995). Are 71 de ani, simte că nu mai are puterea de altă dată, spunea într-un interviu că este ,,târât într-un viitor în care nu vrea să intre"...
La final vreau să împărtășesc cu dumneavoastră o amintire ...eram în ,,Galleria Estensi" din Modena. Într-una din săli, un domn intră în vorbă cu mine și soțul meu. Ne spune că este la pensie, a lucrat în muzeul respectiv și a ales să rămână acolo în continuare, să aibă grijă de exponate, de temperatura din săli, pentru că arta este viața lui... Cu ajutorul unei lupe ne-a arătat/explicat câteva detalii ale unor tablouri de dimensiuni mici. A făcut-o cu atâta plăcere încât acea întâlnire întâmplătoare mi-a subliniat din nou cât de importantă este arta în destinul unor oameni.
****Expozițiile temporare pot fi vazute la Albertina (Viena)****:
-Adrian Ghenie - Shadow Paintings - Curatorii expoziției, Ciprian Adrian Bârsan
(Infinitart Foundation) și Klaus Albrecht Schröder (Albertina) până la data de 02 martie 2025;
- Chagall - 9 februarie 2025;
- Longo - 26 ianuarie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu