Jurnal de Calatorii: JEAN MICHEL BASQUIAT- EXPOZITIA DE LA MUZEUL ALBERTINA DIN VIENA

,,Jean-Michel a trăit ca o flacără. A ars puternic. Apoi focul s-a stins. Dar jarul este încă fierbinte” – Fred Braithwaite

“Jean-Michel lived like a flame. He burned really bright. Then the fire went out. But the embers are still hot” – Fred Braithwaite

Despre Basquiat s-au scris cărți, s-au făcut filme, au loc expoziții în diferite muzee ale lumii, încă se vorbește despre el. Arta lui continuă să inspire. Este considerat a fi unul dintre cei mai influenți artiști afro-americani ai sfârșitului secolului XX. Lucrările lui nu sunt academice. Jean Michel ,,era convins că arta, pictura pot îndepărta răul". Ar fi fost interesant de văzut cum ar fi evoluat în timp dacă dependența severă de droguri nu i-ar fi adus sfârșitul la doar 27 de ani (12 august 1988). A murit în atelierul său care în ultimii ani era frecventat de artiști, celebrități din diferite domenii, curatori. În scurta sa viață s-a intersectat cu Andy Warhol (care l-a remarcat și l-a luat sub aripa sa ocrotitoare), Madonna, David Bowie…Mi-ar fi plăcut să văd cum ar fi arătat arta lui la maturitate...

În noiembrie 2022 am văzut expoziția Basquiat din Viena, muzeul Albertina, aproximativ 50 lucrări ale artistului, provenite din colecții publice sau particulare. Ținând cont că în anii '80 America era un ,,cazan rasist", arta sa este plină de simboluri, transmite mesaje sociale puternice. Muzeul a dorit să prezinte ,,densitatea, diversitatea și complexitatea" muncii lui Jean Michel. Știam că voi vizita expoziția și înainte cu câteva zile am revăzut filmul ,,Basquiat" din 1996 care te poate dezamăgi dacă aștepți să fie o biografie. Filmul nu prezintă artistul ci un om de culoare, superficial, măcinat de probleme pe care pare că nu reușește să și le gestioneze. Mult mai interesant este filmul de aproximativ 10 minute din cadrul expoziției sau documentarul lui Cyril Berard, ,,Jean Michel Basquiat, cu Africa în suflet".

A avut o viață complicată. La 8 ani a fost lovit de o mașină. Cartea ,,Anatomia lui Gray" primită după accident de la mama sa îi va influența mult arta. În copilărie mergea des cu mama lui la muzeul Brooklyn unde a observat că în toate tablourile erau doar oameni albi, fapt ce l-a revoltat. Când el avea 13 ani, mamei sale i s-au accentuat crizele de depresie și a fost internată într-o instituție de psihiatrie. La 15 ani a plecat de acasă ajungând să doarmă prin parcuri, pe bănci. Urmează capitolele: grafitti/ SAMO© (împreună cu Al Diaz), a făcut parte dintr-o trupă de muzică, a colaborat la câteva proiecte cu Andy Warhol, a avut o relație cu Madonna suferind după despărțire. Nu putem trece peste începuturile sale când împreună cu prietenul său Al Diaz au inventat un nume SAMO©, prescurtarea de la ,,same old shit". Sub acest pseudonim, cei doi prieteni au acoperit cu graffiti panouri publicitare, zone de metrou, uși, pereți de clădiri din Manhattan mai ales din cartierele frecventate de artiști albi, ca o revoltă împotriva opresiunii negrilor și a consumerismului compulsiv. În 1979 cei doi au întrerupt colaborarea, fiind sfârșitul lui SAMO©. Începând cu 1980, Basquiat începe să fie cunoscut, să acumuleze faimă sub numele său real.

În noaptea de 15 septembrie 1983, artistul afro american Michael Stewart, prieten cu Basquiat, este bătut și arestat de poliție în New York în timp ce scria mesaje pe pereții metroului iar după 13 zile moare din cauza rănilor. Basquiat spune: ,,puteam fi eu". Anii 1982-1985 au fost cei mai prolifici din cariera sa. Ajunsese la apogeu cu arta sa. Dependența de droguri a devenit tot mai puternică, iar moartea lui Warhol l-a împins spre o depresie și mai adâncă, nemaigăsind nici un echilibru în viața sa.

În cadrul expoziției de la Albertina nu poți trece indiferent pe lângă autoportretul din 1983, una dintre lucrările aparținând seriei reprezentărilor de sine. Jean Michel își reduce fața la o siluetă cu o mască neagră, fără ochi și cu păr țepos dorind să transmită de fapt că este un anonim, un alt afro american oarecare, o potențială victimă a rasismului, a crimei din ură. Criticii spun că autoportretul te trimite cu gândul la ,,Vera Icon" (tradus ,,imagine adevărată"), chipul lui Isus pe vălul Sfintei Veronica (aceasta, ,,impresionată de Isus în timp ce purta crucea spre Golgota i-a oferit năframa pentru a-și șterge fața iar Isus i-a înapoiat pânza cu imaginea feței sale pe ea")

Astăzi, la licitații, lucrările sale se vând la prețuri mari, stabilind adevărate recorduri. Un tablou din seria Untiled (1982) s-a vândut la Sotheby's în anul 2017 pentru 110 milioane dolari.

Întrebat la un moment dat despre originile sale, el răspunde: ,,Nu am fost niciodată în Africa, dar am o memorie culturală. Nu trebuie să o caut, ea există, este acolo în Africa. Memoria noastră culturală ne urmărește peste tot".

Documentarul lui Cyril Berard, ,,Jean Michel Basquiat, l'afrique au coeur" prezintă aspecte legate de expoziția (octombrie 1986) lui Basquiat în Abidjan (pe Coasta de Fildeș a Africii). Expus în marile galerii din New York și Europa, în Africa era necunoscut și cumva expoziția din Abidjan a părut stranie, nu a fost primită la nivelul așteptărilor. Și totuși, ,,a deschis o ușă pentru artiștii africani, le-a arătat calea". Jean Michel a ajuns în Africa la două zile după inaugurarea expoziției. A fost marcat de continentul african pe care dorea să-l revadă cândva. ,,Plecarea sa dincolo" nu a mai făcut posibil acest lucru.

Vizita la expoziție a fost o experiență și o călătorie de neuitat în lumea artei. Am interacționat mai mult de o oră cu universul lui Jean Michel, primul pictor afro-american din istoria artei care a ajuns atât de cunoscut, pătrunzând într-un mediu dominat de albi. Consider că este un câștig pentru sufletul meu când descopăr lucrările unui artist, aflu detalii despre ,,fisurile" din destinul lui, ce l-a măcinat, cum și-a gestionat singurătatea, temerile, ce i-a plăcut, la ce visa, la ce a renunțat, ce i-a influențat arta, libertatea lui de gândire, care a fost traseul lui artistic... Aș fi vrut să văd una dintre ultimele sale picturi ,,călărind cu moartea" (,,riding with death") făcută în anul 1988, cu puțină vreme înainte de a muri dar se găsește într-o colecție privată...