Se afișează postările cu eticheta Germania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Germania. Afișați toate postările

13 aprilie 2020

BERLIN - PALATUL CHARLOTTENBURG IN IMAGINI

Despre Berlin am scris un articol mai amplu (aici). Un oraș cu un trecut complicat, care a avut răni grave dar a supraviețuit. Este mai greu de digerat, nu place tuturor. L-am vizitat într-o vară, apoi într-o iarnă. Probabil îl voi mai vedea prin 2024 dacă se va termina de renovat faimosul Altar din Muzeul Pergamon.
Cu Palatul Charlottenburg m-am intersectat vara. Poate este perioada cea mai frumoasă. Dacă ai noroc să prinzi  o zi însorită, complexul, grădinile ți se dezvăluie în toată splendoarea. Este cel mai mare palat din Berlin și a fost reședința de vară a reginei Sophie Charlotte de Hanovra, soția lui Frederick I. Iarna, devine una dintre cele mai atrăgătoare piețe de Crăciun din oraș. Palatul deține o impresionantă colecție de porțelan: aproximativ 5000 de lucrări de artă din porțelan european și 3500 obiecte din porțelan din Asia de Est. Cabinetul de porțelan este una dintre cele mai spectaculoase camere: Sophie Charlotte moare în 1705, la numai 37 de ani, cabinetul fiind finalizat doar în 1706.  În timpul celui de-al doilea război mondial, în 1943, o mare parte din cabinet este distrusă, fiind restaurat în 1967. 
Sunt mai multe corpuri de clădiri ce se pot vizita: palatul vechi, palatul nou, pavilionul nou din grădini, palatul belvedere, mausoleul. Te întorci în timp, admirând mobilier vechi, tablouri, portrete, sculpturi, capela palatului cu scene din noul și vechiul testament, camere rococo, obiecte de argint, de porțelan sau de ceramică de o mare finețe. 
La final, poți visa la toate acestea făcând zigzaguri prin grădinile palatului, căutând umbre ale trecutului... 

19 iunie 2019

POTSDAM - O VIZITA LA PALATUL SANSSOUCI

Oricine vede  fotografia cu palatul la baza căruia se află șase terase cu viță-de-vie, își dorește să ajungă acolo. Cumva, este o călătorie în timp. Este vorba despre Potsdman, Friedrich (zis cel Mare), Palatul Sanssouci (în franceză înseamnă "fără griji"). Palatul vechi a fost locul în care Friedrich cel Mare se retrăgea în momente dificile, fiind însoțit de câinii săi. Interiorul nu epatează. Este simplu în comparație cu Verssailes  sau Schonbrunn. Palatul nou are mai multe camere, este mai "dichisit", mai bogat în detalii. Friedrich cel  Mare l-a folosit rar ca reședință personală, preferând să-l utilizeze drept casă de oaspeți. 
Aflându-mă pentru câteva zile in Berlin, două dintre ele le-am alocat vizitei la complexul Sanssouci. Sunt mai multe corpuri de clădiri de explorat, plus grădinile (aproximativ 300 hectare - vara sunt fermecătoare). Din gara Potsdam poți lua autobuzul spre Sanssouci și să cobori la stația Schloss Sanssouci (palatul vechi -aici se intră pe timpi) sau Palatul Nou și să începi vizita. 
De neratat pavilionul chinezesc cu personaje aurii ce par din povești, care își beau ceaiul sau cântă la instrumente muzicale. 
Dacă timpul vă permite, pe lângă plimbările prin grădini, se pot admira: Galeria de picturi (Anthony van Dyck, Rubens, Andrea Celesti, Caravaggio)  Palatul Orangeriei (cu celebra sală Raphael care cuprinde cele mai importante copii după operele pictorului), băile romane, clădirea numită Belvedere, casa dragonului, Palatul Charlottehhof, puteți urca în moara istorică etc.

4 ianuarie 2019

TARGUL DE CRACIUN DE LA DRESDA IN IMAGINI - 2018

Până la acest moment  am văzut (în afara țării) târgurile de Crăciun de la Bratislava, Budapesta, Viena, Praga, Berlin. La sfârșitul lui 2018  a venit rândul celui de la Dresda, (Striezelmarkt) care m-a trimis spre lumea copilăriei, a poveștilor. Evit să fac comparații. Fiecare târg are farmecul lui, însă pe cel de la Dresda (chiar dacă vremea a fost capricioasă) l-am simțit cumva special. Sunt mai multe locații în oraș în care se desfășoară evenimentul. Eu le-am vizitat pe cele de langa Frauenkirche (biserica care a fost bombardată in 1945 si reconstruită în anii 2005), de langa castelul regal, târgul medieval și cel de lângă biserica evanghelica Kreuzkirche. 
Dresda pretinde că târgurile lor ar fi cele mai vechi din Europa. Cel mai spectaculos este acela de lângă biserica Kreuzkirche din turnul căreia poți admira târgul de crăciun în toată splendoarea lui. Multe dintre căsuțele în care sunt expuse produsele comerciale au montate pe acoperiș diverse personaje care se mișcă, ceea ce le face mai amuzante și plăcute, "furând" zâmbete atât copiilor cât și adulților.  La tarabe veți găsi stollen-ul (un fel de cozonac), care este foarte important pentru ei, un simbol. În decembrie au loc diverse ceremonii, procesiuni în cadrul cărora producătorii locali se  întrec în a face cele mai bune rețete de stollen (cu stafide, migdale, marțipan,  fructe uscate, confiate etc.)
Cum în acea zi a fost innorat și a plouat, imaginile nu sunt foarte clare. Totuși sper că vă puteți face o idee despre cum arată targul de craciun de la Dresda.
Dacă nu ești cazat in Dresda, poți face o excursie de o zi din Berlin sau Praga.


1 octombrie 2018

Berlin-ul vazut vara -2018

Berlin este un oraș al contrastelor. L-am vizitat pe o caniculă (37-38 grade) care mi-a creat un oarecare disconfort. Este un adevărat șantier. Se renovează, se construiește, se repară, vezi fundații pe tot locul. "Verbele" care definesc Berlinul la acest moment ar putea fi: a păstra, a proteja, a inova, a innoi.  
Peste câțiva ani, probabil va arăta diferit. 
Ca întreg, nu mi-a plăcut, dar părți din el mi-au rămas în suflet. 
Ca în orice mare oraș, am găsit locuri minunate, dar și deprimante.
Transportul public este foarte bine organizat.
Nu știu cum este în alte anotimpuri, dar vara, în zona Alexanderplatz (și nu numai), a turnului de televiziune era murdar iar seara se perindau diverse "personaje". 
Pentru iubitorii de artă, Berlinul este un loc obligatoriu de vizitat și cred că ar trebui alocat, ca timp, cel puțin o săptămână. La muzee am intrat rapid, Pergamon fiind singurul unde timpul de așteptare a fost mai mare.
Am stat  patru zile în oraș, două zile am fost  în Potsdam (cu revenire seara in Berlin) iar o zi în Lubbenau (Spreewald).

Pe scurt, vizita mea în Berlin a constat în:


25 octombrie 2017

The Eagle's Nest- Cuibul de vulturi a lui Hitler -Kehlsteinhaus

"Generația de la 1939 cunoștea însă războiul. Ea nu-și mai făcea iluzii. Știa că războiul nu este romantic, ci barbar. Știa că acesta va dura ani și ani, irecuperabile anotimpuri ale vieții. Știa că la atac împotriva inamicului nu mergi împodobit cu frunze de stejar și galoane strălucitoare, ci vegetezi săptămani în șir prin șanțuri și adăposturi, plin de păduchi și chinuit de sete, că din depărtarea aceea te întorci distrus și mutilat, fără să-l fi privit vreodată pe adversar în lumina ochilor."(Stefan Zweig)


Îmi plac ambele categorii de locuri: cu și fără "poluare turistică". Ador liniștea, dar și agitația. Iscodesc, adulmec, mă scufund în trecutul unor popoare ca să ies apoi la suprafața prezentului...un prezent incert, plin de convulsii, spaime, uneori ridicol, alteori minunat...peste ani, alții se vor scufunda în prezentul nostru... 
Fiindcă vacanțele mele sunt scurte, câte 5, 7 zile, în urmă cu doi ani plecam din Berchtesgaden (unii îl numesc "leagănul celui de-al treilea Reich") cu un mare of. Nu reușisem să urc la "cuibul vulturilor", nume dat de aliați (eagle's nest, kehlsteinhaus) unei cabane montane a lui Hitler (la 1834 m) folosită la acea vreme pentru evenimente și petreceri private ale liderilor naziști și invitații lor, un proiect a lui Martin Bormann ("călăul", mâna dreaptă a lui Hitler). Construcția a rămas în mare măsură conservată în forma sa originală. Chiar dacă fuhrer-ul ajungea rar aici (se spune că ar fi fost 14 vizite oficiale), locul încinge și stârnește curiozitatea oamenilor, prin urmare și a mea. S-au scris articole, cărți, s-au făcut documentare. Azi, cabana este transformată în restaurant. Impresionează drumul pana acolo, tunelul și liftul (fiecare având povestea lui) cu care se urcă în cabană.  Am vizitat-o anul acesta, în iulie. Locul a devenit comercial, o mașină de făcut bani. Încercam să fac un calcul, prețul biletului (16 euro) ori numărul mare de vizitatori, însă am renunțat. Citisem undeva că banii se îndreaptă spre un scop nobil. În "cuib" nu sunt foarte multe de văzut. O sală în care aveau loc ședințe, șemineul dăruit probabil de Mussolini lui Hitler, o expoziție de fotografii alb-negru. Restul de camere sunt utilizate de restaurant. Priveliștea este cea care uimește. Este uluitor de frumoasă. Ți se confirmă teoria că cel mai rafinat artist al universului este natura însăși. Dacă ai norocul unei  zile senine, vezi până spre Salzburg, lacul Konigssee, masivele Jenner, Watzmann, Hochkalter, Reiteralm, Untersberg  etc.


23 noiembrie 2015

Salzburg - Lacul Konigsee, Germania (IV)

"Oglindă, oglinjoară, care este cel mai frumos lac din țară (Germania)"?

Ziua a  doua a fost cea mai complicată. 
Am pierdut autobuzele de dimineață. Cum din Salzburg până în gara Berchtesgaden se fac aproximativ 40-50 de minute (depinde de stația de plecare),  am ajuns după ora 10, cu autobuzul nr.840. De aici până la lacul Konigsee (Schonau am Konigsee) se mai ia un autobuz care face zece minute până la zona de debarcader de unde se achiziționează biletele pentru vaporaș. În teorie, îmi propusesem ca ziua să o împart între lac și urcarea cu telecabina Jennerbahn care ar fi însemnat conform ghidurilor turistice "o experiență alpină spectaculoasă" sau între lac și o vizită la "The Eagle's Nest" (cuibul vulturilor, reședința de vară a lui Hitler). Ajunsă aici, am conștientizat în câteva secunde că nu mai pot urca nici cu telecabina nici să ajung la cuib. Era o coadă imensă la bilete pentru excursia pe lac cu vaporașul electric. Am stat peste 90 de minute la rând și am primit un bilet pentru îmbarcare după ora 13,00. Practic, o jumătate de zi se dusese. Pentru cei care vor să vâslească, se pot închiria și bărci. Există opțiunea să mergi cu vaporașul până la mânăstirea Sf. Bartolomeu (St. Bartholoma, "emblema lacului"), cobori, vizitezi sau mănânci la resturantul amenajat, aștepți următorul vapor și mergi spre Salet. Sau poți lua bilet direct spre Salet, așa cum am făcut eu din lipsă de timp. Drumul pe apă până acolo este o încântare, nu te mai poți opri din fotografiat. Vrei nu vrei, trebuie să recunoști că te afli pe unul dintre cele mai frumoase lacuri ale Europei (adâncime 192 m, lungime 8 km). După ce am coborât la Salet, am pornit spre micul lac Obersee. Am dat un ocol. Inutil să mai menționez cât de frumoasă e zona. Aș fi vrut să fac traseul până la cascada Rothbach, dar timpul devenise cam strâmt. Până reveneam, mai era apoi traseul de întors cu vaporașul pe lac și drumul spre Berchtesgaden. Riscam să pierd ultimul autobuz spre Salzburg. Dacă nu ai cazare în zonă, ci în Salzburg, așa cum am avut eu și folosești mijloace de transport publice, timpul trebuie dozat foarte bine.