PEROUGES- FRANTA

Aproximativ o oră cu trenul din Lyon și ajungi într-unul dintre cele mai fermecătoare sate ale Franței. Mic, cochet, atemporal. M-am plimbat câteva ore pe străduțe și am avut o stare de fericire, de bine, bucuroasă că trăiesc și sunt acolo. Nu sunt obiective turistice majore de văzut, dar faptul că te pierzi pe străduțe este o experiență în sine. O biserică, metereze,  case vechi de piatră, mici magazine cu produse locale, câteva restaurante, bere artizanală,  o arteră principală, un traseu circular. Toți turiștii gustă din așa numitele Gallete de Perouges, un  desert, simplu dar delicios. Un oraș medieval în care au fost filmate câteva secvențe din filme ca „Cei trei muschetari” si „Monsieur Vincent”.  Las mai jos câteva imagini, clipe, frânturi din acea zi splendidă.

LA TOURNETTE- DRUMETIE - ANNECY- FRANTA

Cei care vizitează Annecy și sunt amatori de drumeții, cu siguranță vor urca pe „La Tournette”. Pentru mine a fost una dintre  cele mai frumoase excursii în natură pe care le-am făcut până la acest moment. Prima parte a zilei a fost ceață, de-abia am văzut zona la urcare, însă la coborâre am avut o vizibilitate mai bună. Desigur, am în plan să repet experiența dar pe soare, într-o zi senină. Ultima parte este mai solicitantă, pentru că implică lanțuri, cabluri, scări și necesită atenție sporită,  efort. 

Sunt mai multe puncte de plecare de unde poți aborda Tournette-ul (2351 m) aflat în masivul Bornes, zona Haute-Savoie. Este cel mai înalt din zona lacului Annecy și pe parcursul traseului ai parte de panorame superbe. Noi am ales plecarea clasică, din Annecy am mers cu masina câțiva km până spre satul Montmin (cam o jumătate de oră) la parcarea Les Pres Ronds, de la refugiul Pre Revel si de acolo ucare pe jos la Chalet de l'Aulp și continuare până în vârf. Dacă doriți să scurtați, puteți urca direct cu mașina la Chalet de l'Aulp (zona restaurantului, unde este o parcare). Aici,  în sezon, la coborâre puteți mânca câteva din produsele locale, în special brânză sau puteți bea o bere nefiltrată. 

Sunt aproximativ 10/11 km pe care-i poți face în câteva ore, depinde cât timp aloci sa admiri, să faci fotografii, să te odihnești în natură. Cum am scris mai sus, drumeția nu este chiar ușoară, trebuie să ai o condiție fizică cât de cât bună ca să finalizezi traseul care presupune în anumite locuri lanțuri, cabluri. Chiar dacă nu mergi până la capăt (mulți se întoarceau din anumite puncte) ai parte de multe punct de belvedere și te poți bucura de frumusețea naturii.

EZE- UN VIS IMPLINIT - COASTA DE AZUR - FRANTA

O mică parte din Coasta de Azur am revăzut-o la mijlocul lui septembrie 2019. Trei zile și jumătate. Baza a fost în Nisa iar de aici excursii de câte o jumătate de zi/o zi: Eze, Antibes, Monaco, Menton, Villefrance sur Mer, Beaulieu sur Mer. 
Din Nisa până în Eze am ales varianta cu trenul (aproximativ 16  minute).
Din gara (Eze) până în centrul vechi aveam ca opțiuni: autobuzul sau taxiul. Puteam să aleg calea ușoară. Dar am "trudit" din greu. Am ales să urc/cobor "calea lui Nietzsche".  Pentru cei mai comozi, dacă chiar vreți să bateți cărarea despre care se spune că filosoful o parcurgea des, ar fi de preferat să alegeți varianta de coborâre. Autobuzul urma să vină peste vreo 20 de minute, așa că brusc iau hotărârea de a urca pe jos...iată-mă pe potecă...fără planuri, fără strategii turistice...fără să mă uit la ceas...părând că am tot timpul din lume, nefiresc, nepotrivindu-se stilului meu de călător, aruncând câte un gând, din metru în metru la viața mea de până la acel moment. M-au urmărit niște regrete... cumva, până sus, le-am "pierdut".

Prin muzeele lumii - Rodin, Paris

După ce am vizionat (în acest an) Camille Claudel (1988), L'historie d'Adele H (1975) cu Isabelle Adjani și A Thousand times good night (2013), Camille Claudel 1915 (2013), Copie Conforme (2010)  cu Juliette Binoche, m-am întrebat, cât de solicitant poate fii să interpretezi rolul unei femei puternice și fragile deopotrivă, a unei femei aproape sfâșiată în lupta dintre rațiune și pasiune, cu visuri de amor făcute țăndări... In mod cert, facil nu poate fi.
Ce destine... sculptorița Camille Claudel și Adele (fiica lui Victor Hugo), două tinere talentate, educate, inteligente,  sfârșesc în a-și petrece cea mai mare parte a vieții lor într-un ospiciu: prima timp de 30 de ani, iar cea de-a doua 40.  Interpretarea lui Adjani în "Camille Claudel" ar merita toate premiile din industria cinematografică. E ca și când, la început, soarele s-ar juca cu tine și te-ar mângaia cu razele lui; după o vreme, simți pe obraji câteva picături calde de ploaie pe care ai fii tentat să le ignori; urmează  furtuna, iar la final...înghețul...Cred că inima, sufletul și mintea lui Camille, au cunoscut toate anotimpurile iubirii pe parcursul relației cu Rodin.

Cei care au citit/auzit  despre tulburătoarea poveste de iubire dintre Rodin și Camille Claudel, vor înțelege  de ce am recurs la această introducere.
Dacă Camille nu s-ar fi "intersectat" cu Rodin, n-am mai fi avut privilegiul să privim "Vârsta maturității" și "Clotho", două dintre cele mai admirate lucrări din muzeu ale sculptoriței, n-am mai fi avut acele filme artistice și documentare care analizează în detaliu lucrările lăsate  umanității  și amorul dintre cei doi,  n-am mai fi citit minunatele cărți: "Une femme" de Anne Delbee și “Pasiunea la patru mâini”  a lui Bernard Lehembre.
Despre felul în care Juliette Binoche a dezvăluit-o publicului pe Camille Claudel, cred că s-ar putea scrie pagini întregi, s-ar putea face studii, s-ar putea preda la facultățile de arte teatrale și cinematografice. De la un film la altul, Binoche devine o actriță tot mai complexă, profundă, ce uluiește prin jocul actoricesc. 

Redau mai jos  materialul despre  Muzeul Rodin, pe care l-am scris în 2010 și l-am postat la link-ul http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/muzeul-rodin

Poate că azi, la o distanță de patru ani, l-aș fi scris altfel.