Despre Florenta am scris deja cateva randuri (clik aici). Între timp am mai vizitat orașul de câteva ori, deci încă ar fi amintiri de depănat. Aș începe cu finalul articolului (pentru cei care nu veți citi ce am scris anterior) în care spuneam că am lăsat în urmă un oraș (uneori trist, sleit, obosit, arogant, înșelător, plictisit de propria-i celebritate, alteori melodios, solar, fermecător), care an de an este asaltat de tot mai mulți turiști curioși...o Florență care cândva a cunoscut prosperitatea, puterea financiară, idei reformatoare... a căzut, s-a ridicat, a avut o viață politică complicată, uneori au fost luate decizii la mânie, au fost distruse opere de artă, cărți, rivalități între familiile înstărite, conspirații, revolte, trădări, asasinate...un oraș înțesat de legende și comori greu de descifrat...
În Palatul Pitti am intrat de trei ori (la fel ca și în Galeriile Uffizi) și probabil la o următoare întâlnire cu Florenta, voi repeta vizita. De fiecare dată descopăr detalii noi plus că apartamentele regale sunt încă în restaurare și îmi doresc să le văd.
Mi-e și teamă să scriu ceva despre Palatul Pitti (fostă reședință a familiei Medici)...este înțesat de opere de artă iar forța unor picturi/sculpturi este de-a dreptul tulburătoare. În concluzie, mă voi axa mai mult pe imagini și poate veți găsi motive de interogație.
Sunt săli din care te desprinzi greu (d' Ercole, dell'Arca, Ulisse, Iliada, Jupiter, Hercules, Venus, Apollo etc.), nume sonore de pictori, tablouri mici, mari, care ascund povești, personaje, poate secrete. Bogați, săraci, bătrâni, preoți, doamne sau domnișoare de viță nobilă, prostituate au fost modele ale pictorilor și au rămas ,,nemuritoare", ,,captive" în ramele tablourilor, pe pereții sau tavanele sălilor palatului...
Mi-au rămas în gând și suflet tablouri... multe...
Tizian a
însemnat pentru Venetia ceea ce Michelangelo a reprezentat pentru
Florența. Tabloul cu Maria Magdalena
pocăită este răvășitor, părul cu care-și acoperă sânii, pare
real. A fost pictată goală pentru că personajul vrea să se ,,dezbrace" de trecut.
,,Femeia cu văl” a lui Raphael, alt tablou faimos. În jurul lui Raphael s-au ,,țesut” multe legende (adevărate sau false, cine poate știi?) iar despre personajul din tablou se spune că ar fi fost Margerita Luti, zisă Fornarina, femeia pe care pictorul a iubit-o cu adevărat.
,,Consecintele războiului" a lui Rubens, te obligă să te întrebi ce rost au războaiele care distrug: destine, spirite, clădiri, lasă cicatrici adânci... Tabloul este poziționat sus, cumva lumina nu cădea bine pe el și m-am cam chinuit să-l admir: Venus (iubirea) care vrea să împiedice violențele lui Marte (cel cu scut și sabie însângerată), femeia în negru care simbolizează o Europă disperată de tot ce a generat războiul. Arta, literatura, arhitectura este călcată în picioare de un Marte neînduplecat. Rubens a transmis un mesaj care din nefericire este și astăzi valabil, atâta vreme cât omenirea nu alege pacea...
O poezie sunt și sălile care găzduiesc partea muzeului costumului și al modei cu rochii și accesorii din vremuri îndepărtate.
Uneori poate nedreptățim pictorii și sculptorii. De-a lungul secolelor au fost mulți care au studiat, s-au exprimat, au creat, dar cunoscuți publicului larg sunt doar câțiva. Prin muzee mari, mici sau în biserici am găsit lucrări de artă care au stârnit în mine emoții deși autorii lor nu fac parte din lista numelor cunoscute, mediatizate în zilele noastre. Așa am descoperit pictori/sculptori de care până la acel moment nici nu auzisem/citisem. Desigur, nu am nici o pregătire în domeniul artei, sunt autodidactă, încerc să citesc, să mă informez cât de corect pot, să văd și să înțeleg expoziții. Vreau să hotărăsc singură dacă lucrarea mi-a transmis ceva sau nu. Poate că numele de Niccolo della Arca nu vă spune nimic. Până în urmă cu câțiva ani, nici eu nu auzisem de el. Când vezi grupul sculptural din șapte figuri de teracotă, ,,Plângerea lui Hristos mort" (biserica Santa Maria della Vita, Bologna/Italia) pur și simplu rămâi uimit, tulburat de drama din fața ochilor tăi. Chiar și Michelangelo a venit în Bologna să vadă lucrarea lui Niccolo. Din păcate, lucrările făcute în teracotă nu erau bine primite, preferate erau cele din piatră, marmură...
Dacă încă nu ați vizitat Florența și o veți face cândva, nu ezitați să intrați în Palazzo Pitti. Este unul dintre palatele importante ale Italiei, ale lumii. Cândva a fost un simbol al puterii, azi este al artei. Oare există cu adevărat sindromul Stendhal sau este doar un mit?
Detalii logistice:
Biletele se pot achiziționa on-line de pe site-ul https://www.uffizi.it/en/pitti-palace
Există diverse combinații, analizați ce vi se potrivește, în funcție de timpul pe care îl aveți la dispoziție. Puteți lua doar vizita la Palatul Pitti sau în combinație cu grădinile Boboli. Există și un bilet de 5 zile consecutive în care intră Galeriile Uffizi, Palatul Pitti, Grădinile Boboli și Atelierul pietrelor semipretioase. La acest bilet de cinci zile trebuie sa vă alegeți ziua și ora de intrare la Uffizi și apoi în următoarele cinci zile, celelalte muzee le puteți vizita când doriți. Deci obligatoriu prima vizită se face la Uffizi (ora aleasă) și apoi celelalte în ce ordine vreți.
În Palatul Pitti se poate vizita Galeria Palatină, Galeria de Artă Modernă, Muzeul Costumului și al Modei, Tezaurul marilor duci, Apartamentele imperiale (încă în restaurare la data când scriu aceste rânduri), Muzeul Icoanelor Ruse, Capela Palatină.
Te-ar putea interesa si:
Florenta in vreme de pandemie- Italia - 2021
Jurnal italian 2017 - Procida - ,,Il Postino" si metaforele (partea 4)
Santa Margherita Ligure si Portofino - Liguria- Italia -august 2021
detaliu tavan |
detaliu tavan |
Consecintele războiului - Rubens |
Murillo- Madonna con Gesu Bambino |
Salvino Salvini- La Ehma |
Masca funerara a lui Lorenzo Magnificul |
detaliu tavan |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu