30 decembrie 2013

Viena- Muzeul Leopold- Expozitia "Oskar Kokoschka -Self in focus"

"Life is like drawing, but without the possibility of erasing anything" (Oskar Kokoschka)
("Viața este ca un desen, dar fără posibilitatea de a șterge ceva", Oskar Kokoschka)

8 noiembrie 2013 - mă aflam pentru a doua oară în muzeul Leopold din Viena. Dacă în iarna lui 2012 vizitasem muzeul pentru acel suflet chinuit, neliniștit - Egon Schiele, de data aceasta  călcam pragul pentru unul dintre cei mai importanți protagoniști ai Modernismului, pictorul, graficianul, scriitorul- Oskar Kokoschka (1886-1980).
Sălile subsolului găzduiesc expozitia temporară "Kokoschka - The self in focus", adică peste 200 de fotografii evocând momente din viața artistului, arătate pentru prima dată publicului. Din loc în loc sunt expuse tablouri și lucrări grafice, vizitatorul putand face astfel o "conexiune între viața artistului și opera sa."
Fotografiile fac parte din arhiva "Centrului - Oskar Kokoschka" de la Universitatea de Arte Aplicate din Viena. O parte provin din albumele private ale artistului, iar cealaltă parte constituie imortalizări ale unor cunoscuți fotografi ai vremii.
Tulburător...  viața unui om concentrată în câteva săli de muzeu.

16 decembrie 2013

Baia Mare il asteapta pe Mos Craciun



Din prima zi de decembrie, peste Baia Mare s-a asternut farmecul si magia sarbatorilor de iarna.
Sa speram ca Rudolf, renul cu nasul rosu, va lumina drumul lui Mos Craciun pentru ca acesta sa zareasca de departe, bradul inalt de 32 de metri, frumos impodobit, din centrul vechi al orasului si sa faca un popas  cu saniuta, lasand cadouri pentru toti copiii. 

7 decembrie 2013

Viena- Cafe Central

"Cafeneaua vieneză era, după cum o descrie Zweig în autobiografia sa, "cel mai bun loc să te pui la curent cu tot ce este nou " ". 

În ultimii ani am trecut de câteva ori pe lângă Cafe Central, gazduită în Palatul Ferstel. Am tot evitat să intru. În dimineața zilei de 7 noiembrie 2013, aflându-mă din nou în Viena, mi-am zis ca trebuie să văd și eu interiorul, mai ales că citisem multe recenzii favorabile.
Am stat vreo 30 de minute  (la un expresso si un ștrudel cu mere) încercând să mă bucur de atmosfera acestei cafenele.
Citisem că a fost  deschisă în 1876, închisă în 1943 în timpul războiului când s-a făcut praf și pulbere din cauza bombardamentelor, redeschisă în 1975 într-o altă parte a clădirii și renovată din nou in 1986. Cândva, aici se aduna toata "lumea bună" vieneză (și nu numai): Peter Altenberg, Adolf  Loos, Sigmund Freud, Stefan Zweig, Leo Perutz, Alfred Adler etc.
Mă amuzam, încercând să-mi imaginez cum se comentau articolele din ziarele vremii, cât de aprinse or fi fost dezbaterile, discutiile... câte secrete s-or fi impărtășit la o ceașcă de cafea...
Astăzi sunt multi  turisti, oameni de afaceri, localnici,  care împart idei, impresii, șoapte de amor, în jurul unei prajituri delicioase, a unei cesti de cafea, a unui ziar sau a unui șnitel vienez, într-o locatie, a cărei arhitectura, parcă, te trimite înapoi în timp.