Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările

15 noiembrie 2023

BUCURESTI-MUZEUL DE ARTA- EXPOZITIA ,,NICOLAE GRIGORESCU – PICTOR AL ETHOSULUI ROMANESC”

Eram în București pentru concertul din cadrul Festivalului ,,George Enescu" de la Sala Palatului cu pianista Yuja Wang și orchestra regală Concertgebouw din Amsterdam condusă de  tânărul, dar talentatul dirijor Klaus Makela și aflu că expoziția Grigorescu, de la Muzeul Național de Artă al României, se prelungește  cu două zile. După ce am ajuns în capitală, m-am plimbat vreo trei ore prin centrul istoric și apoi am pornit la pas spre clădirea muzeului de artă. Am admirat-o exterior câteva minute, stând pe o bancă, apoi am intrat. Ordinea a fost: expoziția temporară ,,Nicolae Grigorescu - pictor al ethosului românesc", aripa dedicată galeriei de artă veche românească și de artă modernă (la acea dată câteva săli erau închise) și la final, galeria de artă europeană.

Am făcut câteva fotografii...degeaba, ele nu pot redea culoarea, lumina, frumusețea tablourilor lui Grigorescu... trebuie să fii acolo, în sălile expoziției, să le privești de aproape, de departe, din unghiuri diferite, să te apleci, să te ridici pe vârfuri, să te miri, să-ți pui întrebări... 

Expoziția seduce ochiul, sufletul, inima, mintea, de fapt, intreaga ființă.

20 octombrie 2023

MUZEUL OULUI - VAMA- BUCOVINA- ROMANIA

Ce tehnică, ce mâini dibace, câtă migală... 

Mulți dintre dumneavoastră ați trăit sentimentul acela, când pătrunzi într-un anume muzeu și nu mai vrei să ieși, te desprinzi greu.  Așa am simțit când am vizitat Muzeul Oului din Vama. Timpul mi-a fost inamic,  presiunea că trebuie să văd totul repede, m-a copleșit. Detalii impresionante, ouă arajate în vitrină pe diverse teme, culori, regiuni. Mii de ouă de pe tot mapamondul, unul mai surprinzător ca altul.  

Colecția aparține doamnei profesor  Letiția Orșivschi. 

În Bucovina, tradiția închistării ouălor a fost influențată de culorile mânăstirilor pictate pe exterior.  Fiecare dintre lăcașele de cult este cunoscută pentru o culoare specifică, exemplu Voroneț, pentru albastru, asociat cu liniștea sufletească sau  Sucevița pentru verde. Veți admira și ouă decorate cu simboluri solare, spic de grâu sau în culorile costumului popular din Vama etc.. Galbenul reprezintă belșugul, roșu reprezintă sângele, viața, negru simbolul infinitului.  

Despre acest muzeu privat este dificil de povestit. Trebuie doar să-i treceți pragul, să pătrundeți în acel univers plin de culoare, tradiții, să vă puneți întrebări...

27 ianuarie 2022

TEMPLUL FRANCMASONERIEI - ORADEA- ROMANIA

De-a lungul secolelor, francmasoneria, a stârnit curiozitate. Știu că s-au scris multe cărți, se vorbește despre Marile Loji, Marele Consiliu, Marele Maestru, simboluri,  ritualuri,  totul pare învăluit într-o aură de mister,  însă subiectul nu prea m-a interesat.  Cine știe, poate că ar fi momentul să repar acest aspect după vizita la ,,Templul francmasoneriei din Oradea". Clădirea a fost construită pe la 1902 și câțiva ani a funcționat ca  sediul Lojii masonice din Oradea. O veți recunoaște după cei 8 sfincși  de pe acoperiș, despre care se spune ca ar avea rol de apărare față de spritele malefice.  Unelte masonice, documente, medalii, săbii, reprezentări grafice ale ceremoniilor francmasonice din Franța (1745), chipuri de masoni români în spațiul dedicat expoziției, biroul maestrului Lojei, cabinetul de reflexie, sala pașilor pierduți, templul,  toate acestea îți pun imaginația ,,la lucru"

Lucrările de restaurare la clădirea au început în 2018 iar în octombrie 2021 a fost inclusă în circuitul turistic

5 ianuarie 2022

ORADEA- ROMANIA -CASA DARVAS - LA ROCHE

Cam la un an, doi (după o ultimă vizită)  încerc să-mi fac drum spre Oradea să văd cum a mai evoluat. Mijlocul lui decembrie 2021 m-a prins pentru o zi în acest oraș care se pare că are încă multe de depănat. Se restaurează, se deschid muzee noi, apar statui cu diverse personalități, cafenele noi... 
Am vizitat Casa Darvas- La Roche, un muzeu Art Nouveau (deschis publicului în august 2020), o reședință rafinată construită între 1909-1912 în stilul secessionului vienez după proiectul arhitecților  Laszlo Vago și Jozsef Vago. Veți păși prin câteva saloane elegante, veți admira 
vitralii splendide, măsuța cu obiecte pentru fumat a domnilor, corpuri de mobilier unul mai frumos ca altul care încearcă să recreeze atmosfera de odinioară. Totodată veți vedea cum arătau dormitorul, camera servitoarei, camera copiilor, baia, bucătăria în urmă cu 100 de ani, într-o familie de oameni înstăriți. Fiind decembrie, cred că grădina casei era închisă sau nu am găsit noi nici o ieșire spre ea.
M-am întrebat de unde vine numele muzeului și am aflat că a fost cândva casa lui  Darvas Imre care a avut cea mai prosperă întreprindere biohoreană în domeniul silvic, urmând ca în 1907 să pornească o afacere împreună cu bancherul Alfred Roche. Deci a fost casă de locuit, apoi sediu de instituție și azi clădirea a fost transformată în muzeu.

8 iunie 2021

POIANA CU NARCISE - MASIVUL SACA - MUNTII RODNEI - CASCADELE DE PE VALEA CORMAIA- ROMANIA

De la un an la altul, on-line-ul este invadat cu fotografii superbe de la poiana cu narcise din masivul Saca (firește că-ți stârnesc curiozitatea). Zilele trecute  planetele s-au aliniat în așa fel încât am ajuns și eu la locația din Munții Rodnei despre care se spune că e specială, unică. Soare, nori, mult verde, miros de iarbă, pământ, pe alocuri și de mentă. Narcisele erau acolo, firave în bătaia vântului. Le-am admirat, fotografiat, ajungând  și la momentul în care ne-am luat ,,la revedere". A doua zi am pornit spre  cetatea Rodnei și cascadele de pe valea Cormaia. Timpul ne-a permis să parcurgem cascada Cheilor, una dintre cele mai frumoase  din zonă. Traseul este amenajat pe aproximativ 1 km. Din start ești atenționat printr-un indicator că trebuie să fii echipat corespunzător (mai ales la partea de încălțăminte), există porțiuni alunecoase, escaladarea făcându-se pe proprie răspundere. 

2 iunie 2021

MUZEUL FLOREAN - ARTA CONTEMPORANA IN AER LIBER -MARAMURES- ROMANIA

La aproximativ 30 / 40  minute de Baia Mare se găsește comuna Cernești în pădurile căreia este adăpostit impresionantul ,,Muzeu Florean" - artă contemporană în aer liber. L-am vizitat în prima zi a lui iunie 2021. Pentru iubitorii de natură și artă care ajung în Maramureș ar fi un popas obligatoriu. Insuficient promovat (poate mă înșel). Multe simboluri,  subtilitate, sculptura monumentală îți pune imaginația la lucru. Aici aveau loc diverse tabere de sculptură cu participări ale artiștilor români și străini. Mulțumirile trebuie îndreptate colaborării dintre omul de afaceri Victor Florean și artistul Mircea Bochis. 

Cum ajungi:

Dacă vii dinspre Baia Mare, treci de Cernești și vezi o statuie (ultima fotografie) te oprești și o poți lua la pas pe potecă prin pădure sau poți continua cu mașina (mai puțin de 2 km)

Dacă vii dinspre Tg. Lăpuș vei vedea indicatorul spre ,,Muzeul Florean", apoi statuia de care am amintit mai sus (ultima fotografie) și continui prin pădure (la pas sau cu masina).

31 mai 2021

DRUMETIE LA PIATRA CIUTEI- MARAMURES- ROMANIA

Una dintre frumoasele drumeții care se pot face prin Maramureș este cea spre Piatra Ciutei. Am parcurs traseul  în lunile februarie și mai ale acestui an.  Noi am ales ca punct de plecare Preluca Veche, continuând (cu mașina) spre Dealu Corbului. După ce am parcat mașinile (într-o zonă unde sunt două porți de lemn) am luat-o la pas trecând pe lângă câteva gospodării, biserica din Dealu Corbului și  am ajuns lângă o casă care are ca reper un cuib de berze artificial. La câțiva metri de casa respectivă nu se mai continuă pe drum ci se cotește în partea stângă (cumva prin grădina unei gospodării), urcându-se o pantă spre pădure.  

Ca nivel, traseul este ușor. Ar fi bine, totuși, să fiți însoțiți de persoane care cunosc zona.  Există câteva indicatoare (o săgeată marcată pe copaci sau pe pietre - vezi în fotografie), însă dacă le pierzi din vedere  te poți  rătăci prin pădure.

17 mai 2021

SATUL BREB (MARAMURES- ROMANIA) ÎN IMAGINI - 2021

Până la acest moment am ajuns în  Breb doar de două ori (în vremea pandemiei, aprilie/mai 2021). Prima dată ca punct de plecare pentru o drumeție spre Tăul Morărenilor și Tăul Chendroaiei iar a doua oară pur și simplu am vizitat satul câteva ore. Am găsit un loc liniștit, fără turiști  (motiv pandemie), un amplasament plin de farmec. Ici colo câte un localnic pe la poartă sau în grădină. M-am plimbat pe ulițele satului la întâmplare, printre gospodării (pe alocuri miros de bălegar), ascultând găinile cum se ceartă între ele sau amuzându-mă de câte un câine plictisit care lătra trecătorul, am fotografiat porțile de lemn maramureșene, nodul dacic(nodul dracului), am admirat câteva fete îmbrăcate în straie populare și am salutat cel mai vechi turn de lemn al unei biserici din România (Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril). M-am bucurat de spectacolul prămăverii atât în sat cât și în drumeția spre Tăul Morărenilor: brândușe, ghiocei de primăvară (lășcuțe), gălbenele, căpițele de fân (cei mai mulți le numesc clăi),  mult verde...

Chiar dacă comunitățile încearcă să conserve case, biserici,  vrem nu vrem, observăm că satul românesc se transformă. Va fi interesant de urmărit cum satele din țara noastră vor armoniza trecutul cu prezentul, cum își vor păstra valorile, moștenirea, tradițiile.

30 noiembrie 2020

LACUL ALBASTRU- VARFUL POCA - MARAMURES- ROMANIA

Pentru iubitorii de drumeții, un traseu interesant în Maramureș ar fi de la  Lacul Albastru până spre Vârful Poca. Poate dura două - trei ore  în funcție de câte pauze/fotografii faci, nivelul fiind unul ușor spre mediu. S-a vorbit/scris mult despre lacul albastru (suprafața de 0.5 ha și 4 metri adâncime) care a apărut prin surparea unei vechi galerii de mină pe la 1920. Culoarea lui se schimbă în funcție de direcția și cantitatea luminii, de anotimp, uneori fiind albastră, alteori verzuie,  "unicitatea lui fiind dată de sărurile cuprice dizolvate în apă". 

Punctul de plecare spre lac este biserica catolică din orașul Baia Sprie (Maramureș, Romania). Traseul se continuă urmărind indicatoarele. După ce admiri lacul te poți abate la stânga lui vreo 300 de metri până la Crăpătura Zorilor (aspect de canion, o crăpătură în munte în pereți verticali). Spre Vârful Poca poți ajunge de la lac urmând traseul marcat cu roșu. Grupul cu care am făcut drumeția (în vara lui 2020) a hotărât să urcăm pe traseul roșu și să ne  întoarcem în Baia Sprie pe cel marcat cu galben. Ajuns pe vârf dai peste un punct de belvedere. Panorama este superbă mai ales dacă ai parte de o zi cu soare. La întoarcere ne-am oprit și la puțul lui Francisc.

Imaginile  de mai jos redau frumusețea locului.

22 iulie 2020

IN VIZITA LA GRADINA BOTANICA "VASILE FATI" DIN JIBOU - ROMANIA

Am auzit numai cuvinte frumoase despre Grădina Botanică de la Jibou (România)
Îmi doream de multă vreme să o vizitez. Planetele s-au aliniat să ajung, însă într-o zi cu nori și ploaie, deși suntem în plină vară. Chiar și așa, impresia a fost una peste așteptări. O stare de bine, de dorință de revenire. 
Nu-i lipsește nimic. Flori, culoare, miresme, pești, căprioare, mistreți, păsări, un adevărat complex. Veți păși printr-o grădină japoneză (cu plante tipice din zona orientală) și o grădină cu trandafiri. Serele care conțin plante  ce nu pot crește în exterior, reprezintă emblema grădinii botanice din Jibou (peste 27 tipuri de palmieri). Ca o curiozitate, "dracanea draco", o specie rară ce o putem admira în seră (trăiește mai ales în insulele Canare) secretă o rășină roșie, numită sânge de dragon, utilizată în medicina tradițională și despre care se spune că era întrebuințată ca și colorant pentru vopsirea viorilor stradivarius. 
De câte ori trecem pragul grădinii, trebuie să-i mulțumim în gând profesorului Vasile Fati care s-a străduit să lase în urma lui un proiect minunat. Fără pasiunea și sacrificiile lui, azi nu am fi avut ocazia acestei călătorii prin  universul  plantelor...  

20 februarie 2020

LIBRARIA CARTURESTI CARUSEL - BUCURESTI - ROMANIA

Ajung rar în București, poate în câte o delegație  și nu am timp să vizitez orașul. Ultima dată am avut în jur de două ore libere și am dat o raită până la imobilul de pe strada Lipscani 55, care azi găzduiește librăria Cărturești Carusel. Văzusezm zeci de imagini, chiar și o emisiune în care au fost invitați arhitecții "vinovați" de splendoarea interiorului acestui edificiu încât trăiam cu impresia că sunt singura care nu a intrat în acea librărie. 
Dacă bine îmi amintesc, celebrul nostru dirijor, Tiberiu Soare afirma într-un interviu că "cine are o carte în mână nu este niciodată singur" iar altcineva spunea că "nu contează câte cărți ai în biblioteca casei, ci doar bibliotecile pe care le porți în tine, cu tine" (deci ce ai citit)...
Am stat aproximativ 30 de de minute, răsfoind diverse cărți,  cu părere de rău că mă grăbeam spre aeroport și nu am reușit să zăbovesc și la ultimul nivel, la bistro să servesc o prăjitură. Am revăzut în rafturi cărți pe care le-am citit  și cărți pe care îmi doresc să le citesc.  Am rămas adepta cititului clasic...nici un laptop, telefon, tabletă nu îl pot înlocui...mirosul unei cărți noi, trecerea de la  o pagină la alta, subliniatul cu creionul a anumitor pasaje, pagini îndoite, adormitul cu cartea în mână și ochelarii pe nas...Ador albumele de artă, jurnalele, biografiile, memoriile  unor personalități remarcabile... Am deschis un album cu operele lui Goya...pe copertă, tabloul "3 mai 1808"...m-am așezat pe un scaun, am derulat la întâmplare câteva pagini amintindu-mi de vizita de la Madrid din muzeul Prado unde sunt expuse câteva dintre celebrele picturi ale lui Goya... 

31 iulie 2019

SIBIU- MUZEUL CIVILIZATIEI POPULARE TRADITIONALE ASTRA- MUZEU IN AER LIBER

Sfârșit de iulie 2019 - am ajuns pentru prima dată la muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, vechi de peste 100 de ani căruia i s-a acordat trei stele Michelin. Pe lângă lac, vegetație, mori de vânt și apă, ateliere interactive, gospodării din diverse locuri ale României, unelte agricole străvechi, aici au loc și demonstrații culinare, festivaluri de muzică și dansuri tradiționale. 
96 de hectare pe care te poți plimba și admira viața rurală. O vizită poate dura de la câteva ore până la o zi întreagă. Se spune că aici ar fi cea mai mare colecție de mori din Europa. Am citit că sunt trei biserici de lemn. Am văzut-o (exterior) doar pe cea din Dretea (județul Cluj) din secolul XVII.
Am ajuns la muzeu în jur de ora 17.00. A plouat aproximativ 20 de minute (timp în care am servit câteva bucate la "Cârciuma din bătrâni" aflată în incinta muzeului), apoi am continuat vizita. 
Trebuie să-i mulțumim lui Cornel Ierimie care s-a "luptat" pentru cel mai ambițios proiect al său, acest muzeu în aer liber.

Preț bilet/ adult: 25 lei
 

12 iulie 2019

EXPOZITIE DE FOTOGRAFIE- BAIA MARE-IMPROVIZATII INTR-O LUME CAPTIVA

Eram singură în sala Muzeului de Etnografie și Artă Populară  din Baia Mare: cu un picior în prezent, cu unul în viitor și scormonind cu privirea în trecut la personajele din fotografiile lui Zaharia Cușnir (un bărbat care a muncit în colhoz), cel care a fotografiat prin anii '50, '60 momente, crâmpeie din viața a cinci sate din Basarabia. Vieți simple și complicate deopotrivă... zâmbete rare...
   
"Recent descoperită în podul unei case abandonate, la 200 km de Chișinău, arhiva fotografică a lui Zaharia ne oferă astăzi șansa rară de a privi viața rurală din Basarabia de după război"...

De fapt, tânărul regizor Victor Galușca filma pentru lucrarea de licență și intrând împreună cu un prieten într-o casă părăsită din comuna Roșietici, raionul Florești a găsit negativele unor fotografii. Întrebând a cui ar putea fi acestea, a aflat că este vorba de Zaharia Cușnir care a surprins acele momente cu un "aparat fotografic Lubitel, o cameră incomodă, cu un număr mic de clișee -12, în loc de tradiționalele 36".

Pentru cei care nu veți ajunge la muzeu, las mai jos câteva dintre fotografiile din cadrul expoziției  de la Baia Mare: "Așa văzut-a Zaharia. Improvizații într-o lume captivă"

Expozitia este deschisa in perioada 27 iunie 2019 - 18 august 2019

28 iunie 2019

ORADEA- EXPOZITIILE DIN CETATE 2019 -PARTEA III

"Regina Maria a pus aripi iei românești și a transformat-o într-un vehicul de comunicare identitară." (Iulia Gorneanu)


M-am tot gândit dacă să postez doar imagini sau să scriu și câteva rânduri despre expozițiile temporare și permanente pe care le-am vazut în iunie 2019 în cetetea din Oradea: "Regina Maria, un veac de inspirație", "Capriciile Modei", "Panza de Paianjen",  "Intersectarea Paralelelor", "100 de ani de la vizita Familiei Regale la Oradea", "Muzeul de Fotografieexpoziții care nu te pot lăsa indiferent ... te vei gândi multă vreme la ele...

Ce artiști neprețuiți avem...le veți mulțumi în gând pentru talentul lor: Iulia Gorneanu (premiată de revista Avantaje ca Femeia Anului 2018 pentru Promovarea Identității Românești și a Valorilor Tradiționale), Ciprian Istrate, Ana Istodorescu, Alina Popa, Iulia Neagoe, Raluca Elena Coșăreanu, Andreea Ciortea,  Mircea Nechita, Ilie Mitrea, Emil Muresean etc.
În cele două etaje ale muzeului te plimbi printre tablouri, piese de port țărănesc cu valoare patrimonială, pălării, dantele, umbrele de soare, bijuterii, piese de vestimentație vechi, imagini cu Regina Maria, generalul Traian Moșoiu, expoziția dedicată Romaniei in primul război mondial, aparate vechi de fotografiat (colectia Stefan Toth Istvan), ceramică populară maghiară și nu numai.

14 decembrie 2017

Muzeul etnografic Sighetu Marmatiei - Maramures -Romania

Deși locuiesc de câțiva ani în Baia Mare (Maramureș), foarte rar ajung în Sighetu Marmației. E destul de jenant să spun că doar într-una din zilele trecute am vizitat pentru prima dată muzeul etnografic din Sighet. E mic, dar foarte bine organizat. Te întoarce în timp, întrebându-te cum oamenii locului au avut priceperea, îndemanarea și răbdarea să creeze asemenea obiecte. Treci prin sala textilelor cu țoluri, ștergare, covoare (din secolul XVII, XVIII), sala icoanelor pe sticlă, a icoanelor pe lemn, în zona dedicată uneltelor de industrie casnică textilă, mobilier casnic, sala coloanelor (cu stâlpi de la vechile porți maramureșene), portul popular, ceramică. Finalul aparține unor colecții de măști populare. În această ultimă sală se redă "Viflaimul", scena nașterii lui Isus.

Mi-au rămas în minte:
-figurina umană legată de gât cu un lanț de lemn făcut dintr-o singură bucată și care de obicei era așezată pe prispa casei. Se spune că în credința populară avea rolul de a apăra casa de spiritele răului. Această piesă unică provine din zona Rozavlea;
-icoanele de lemn și sticlă ("dovezi ale spiritului și stilului vremii") care datează din secolele XVII, XVIII;
-țoluri (cu elemente decorative: soarele, steaua, roata, coarnele de berbec, unda apei, labirintul, cărarea pierdută etc..) covoarele (realizate cu coloranți naturali sau anilină) cu diverse elemente decorative (romb, arborele vieții, oameni ținându-se de mână etc..). Fiecare element decorativ are însemnătatea lui. Exemplu: steaua "este un semn divin, un mod de comunicare între cer și pământ, un vehicul al sufletului, întrupare a îngerilor care au vrut să rămână pe pământ. În credințele românești, apare ideea că fiecare suflet își are steaua sa sau fiecărui cocon care moare nebotezat i se atribuie o stea";
-stâlpul de fântână, lăzile de zestre, polonicul, cumpăna, hreabănul, războiul de țesut, scaunul pentru "cocon" (pentru copil) -strămoșul "rotomobilului" modern,  fruntarul de casă, cojoacele de femei, cureaua tradițională (foarte lată), coronița de mireasă, măștile populare, scena Viflaimului etc.

14 noiembrie 2017

S-a redeschis Colonia pictorilor- un simbol pentru Baia Mare

La 10 noiembrie 2017, după trei ani de reabilitare, în Baia Mare se redeschide Colonia Pictorilor. În 12 noiembrie 2017, fiind acces și pentru publicul larg, am fost să văd complexul și expoziția. Nu am citit nici o recenzie de la inaugurare (pentru că nu doream să mă influențeze) decat a doua zi după vizită. 
Deși profesional nu am nici o tangență cu ea, totuși, dintotdeauna, singura care mi-a "pansat și alinat rănile" a fost arta (muzica clasică, cinematografia, artele plastice etc..).  Mărturisesc că am plecat spre colonia pictorilor cu o oarecare neliniște în suflet. Știm cu toții că arta contemporană înseamnă și mult "gunoi", multă confuzie.  Aproximativ o oră m-am perindat printre pavilioanele coloniei (urmand săgețile de culoare roz), între lucrările artiștilor romani, maghiari, polonezi, ucraineni etc..M-am chinuit la cateva lucrări să citesc cine e autorul și n-am prea reușit. Cateva etichete sunt folii transparente pe care e aplicat un text negru, cu iluminatul nu-mi e prea clar, dar sunt convinsă că partea cu etichetarea se va rezolva în curand. Deși (exterior) pavilionul din tablă de fier pare atipic, ciudat, ca o hală veche (dar cu farmec), neliniștea s-a spulberat imediat ce am intrat. Am găsit nu una, ci mai multe lucrări cu care am rezonat. Interiorul pavilioanelor se vrea unul modern, cu scări multe, pare un fel de labirint (se pare că am ratat o sală) presărat ici colo cu citate celebre: "Arta nu poate fi modernă, arta este eternă" (Egon Schiele), "Arta nu reproduce vizibilul. Arta face vizibil" (Paul Klee) etc..  
Deși anul acesta am pășit în cateva muzee celebre din Italia, Austria, Germania, Londra, din clipa în care am intrat in Colonia Pictorilor mi-am impus  să nu fac nicio comparație. Poate că spațiile expoziționale nici nu ar trebui să fie "croite" toate după același tipar. Uniformizarea ne-ar plictisi. În fond, cum rezonăm cu un locaș de artă, cred că rămane o problemă personală.

16 octombrie 2017

Cimitirul vesel si Manastirea Peri de la Sapanta - Maramures, Romania- in imagini

"și toate astea încep să te doară abia când e prea târziu, când descoperi cât de scurtă este distanța dintre naștere și moarte"...(Augustin Buzura)


Cred că orice român trebuie să ajungă măcar odată la Săpanța, Barsana sau Rohia în Maramureș. La Săp
ânța am fost în august 2017, într- o zi senină și caldă. Am vizitat manăstirea și apoi "cimitirul vesel".  La fel cum am scris despre Barsana, și la manăstirea Peri-Sapanta este vorba tot despre un loc viu, despre lemn - simbol al arhitecturii rurale, credință, tradiție, autenticitate. Admirând-o și apoi pășind în interiorul manăstirii, întreaga ființă se transformă. Te cuprinde o liniște stranie, spaimele parcă dispar, uiți de viața pe care o trăiești sub semnul grabei, de frământarile care te macină, uiți pentru câteva clipe de războiul cu tine însuți sau de cel nejustificat cu ceilalți. Totodată te întrebi cum meșterul Ioan Știopei împreună cu echipa sa a putut "modela" cu atâta măiestrie lemnul, reușind să dea viață planurilor arhitectului Dorel Cordoș.  De la manăstirea despre care se spune că ar fi cea mai înaltă biserică de lemn din lume, am pornit spre "cimitirul vesel". Probabil este singurul cimitir din lume care îți "fură" și zâmbete, datorită epitafurilor de duh încrustate pe cruce. Moartea este înveșmântată în "albastru de Săpânța" și nu mai pare atât de înspăimântătoare. În fond, întâlnirea cu ea este ceva firesc, la un moment dat (vrei nu vrei) sfârșești prin a fi prizonierul ei. 



27 august 2017

Manastirea Barsana si statuile de piatra din Negreia- Maramures, Romania

"Fericit cel ce poate mărturisi "și eu am fost la Barsana" ".

În 15 august 2017, într-o zi de sărbătoare, timp de peste două ore m-am aflat într-unul dintre cele mai frumoase colțuri din Europa, într-un loc viu. Este vorba despre lemn, despre credință, piatră, tradiție, autenticitate, un loc plin de culoare și flori. Cine a ajuns la Complexul arhitectural Barsana (cu hramul "Soborul Sfinților 12 Apostoli"), știe că ceea ce vezi și emoția pe care o simți în acel spațiu sacru este greu de descris. Am fost uimită, am admirat, m-am mirat și am mulțumit în gand meșterilor locali din Barsana, care prin truda lor au creat ceva unic. După o plimbare prin complex, am vizitat biserica și muzeul (o colecție de icoane și cărți vechi, obiecte de artă populară locală etc.). Nu vă așteptați la opulență, la barocul sau goticul din occident. Aici găsiți o simplitate care impune respect, o "poezie" scrisă în lemn, fiindcă țăranul roman a avut mereu o relație specială cu acesta (lemnul). Într-o zi oarecare, fără semnificație, când te poți plimba în voie și nu este multă lume prin preajmă, îți poți pune întrebări care să te zgândăre sau nu, te poți gandi la trecut sau la viitor, la cei dragi care au ales fără voia lor eternitatea...De data aceasta n-am prea reușit să reflectez ci doar să aprind câte o lumânare pentru sufletul celor care mi-au dat viață. Fiind o zi de sărbătoare, erau zeci de persoane, forfotă mare. Pe lângă pelerini erau foarte mulți localnici îmbrăcați în straie tradiționale ceea ce a făcut ca ziua să fie specială.
"Fericit cel ce poate mărturisi "și eu am fost la Barsana" "      
La întoarcere spre Baia Mare am oprit în Negreia unde am admirat statuile de piatră ale unui artist local Gavril Cusco. Apariții cumva stranii, te tulbură, într-un loc care pare părăsit dar nu e...o piatră la care te vei gandi multă vreme.

9 august 2017

O zi in Oradea - Bihor, Romania

Nu am mai trecut de câțiva ani prin Oradea. Am ajuns sâmbăta după amiaza, pe o temperatură de peste 34 de grade și am plecat duminică la prânz. Cunoașteți sentimentul acela: nu ai mai văzut o femeie sau un bărbat de ani buni și te întrebi: oare cum mai arată? o fi având prea multe riduri, cearcăne, o fi acumulat  kilograme, vorbește prea mult? și-o fi schimbat stilul vestimentar, mai folosește același parfum? 
Oradea de azi...o apariție răvășitoare. S-a transformat în bine...a devenit capitala art nouveau a României... habar nu am câte "operații estetice" și-o fi făcut...dar încă se renovează clădiri, a devenit mai elegantă, stilurile arhitectonice sunt îmbinate armonios...probabil că în următorii patru, cinci ani va deveni unul dintre cele mai importante centre turistice ale Romaniei...Nu am utilizat, dar am văzut că există și "city card" pentru turiști.
Vizita am început-o din Piața Unirii admirându-l pe Mihai Viteazul (***între timp statuia a fost mutată și înlocuită cu cea a regelui Ferdinand***) și minunându-mă de clădirile din jur:
Palatul Episcopiei Greco- Catolice, construit între 1903-1905, în stil eclectic;
Biserica Sf. Ladislau (romano-catolică)- stil baroc provincial, construită între 1720-1742; 
Primăria - un edificiu impresionant, monumental, se întinde pe o suprafață de 5508 mp;
Palatul Vulturul Negru - construit între 1907-1909, renovat - stil Art Nouveau; galeria de sticlă te duce cu gândul la Milano (Galeriile Vittorio Emanuele II); 
Palatul Moskovics Adolf si fiii (sau Palatul Moskovics II)- o clădire în stil secession - pe vremuri primul etaj era al proprietarilor,  la parter functionau magazine iar restul etajelor erau inchiriate;
Biserica cu Lună (hramul Adormirea Maicii Domnului) construită în stil baroc, cu elemente neoclasice între anii 1784-1790, un giuvaier arhitectonic; nu uitați în interior să admirați "medalionul lui Horea" aflat în cheia de boltă a arcului de triumf spre alatar;  
Biserica greco catlică Sf. Nicolae - stil baroc a cărei construcție începe pe la 1800

24 iulie 2017

Creasta Cocosului - Maramures- Romania

Îmi doream de multă vreme să urc la Creasta Cocoșului; printre colegii mei de serviciu sau prieteni, tot mai greu găsesc pe cineva dispus la un traseu de munte; toți suntem ocupați, apar evenimente mai importante, se amână...totuși în iulie 2017, într-o sambătă ne-am adunat patru persoane și am pornit la drum.
Din Baia Mare până la Hanul lui Pintea (acuma se numește Hanul Țentea) drumul  l-am parcurs cu mașina, apoi la pas pe o cărare în pădure până la Poiana Boului iar de aici am continuat până la creastă. Nu este un traseu greu și se poate parcurge în două ore sau mai mult, depinde de fiecare ce ritm adoptă sau câte pauze face să admire priveliștea.  Chiar pe ultima porțiune, cam cu 20 -30 de minute înainte de a ajunge la formațiune, traseul devine un pic mai dificil. Efortul este însă răsplătit de "stânca spectaculoasă care veghează satele din vale cuprinse între patru comune: Budești, Călinești, Ocna Șugatag, Desești", de o panoramă minunată, copleșitoare de care-ți vei aminti și-ți va fi dor.  Conform informațiilor găsite la fața locului, creasta este formată din lave magmatice extruzive, roca având o vârstă de peste 9 milioane de ani; forma crestei a fost modelată prin procese vulcanice și tectonice combinată cu procese erozionale. 
A fost un traseu în care natura și-a dezvăluit farmecul.