"Dacă o femeie intra îmbrăcată într-o rochie Balenciaga, nicio altă femeie nu mai exista". (Diana Vreeland)
Totuși, când a avut femeia cea mai mare libertate de exprimare în ceea ce privește vestimentația, dacă nu acuma?
eu am rămas înțepenită în stilul clasic...mi-e bine așa...aleg o haină despre care îmi place să cred că va trece testul timpului...
În octombrie 2017, vizitând muzeul V&A în Londra, am intrat la expoziția temporară Balenciaga. Câteva date biografice, un monitor cu secvențe ce-l înfățișau pe maestru la lucru, câteva piese de îmbrăcăminte, accesorii plus creații ale altor designeri de modă.
Articole similare:
Praga vazuta de sus
Nu știu de ce, când scriu aceste rânduri, gândurile îmi "alunecă" la filmul lui Woody Allen, "Midnight in Paris" al cărui personaj interpretat de Owen Wilson și-ar fi dorit să trăiască prin anii 1920, în Paris. Ajuns "in mod straniu" în acea epocă, întâlnește o femeie care-l fascinează și care, la rândul ei și-ar fi dorit să trăiască în anii de început ai belle epoque(1890). Cei doi ajung să "interacționeze" cu pictorii Gaugain și Degas care sunt nemulțumiți de generația lor pe care o consideră lipsită de sens și imaginație, dorindu-și la rândul lor să fi aparținut Renașterii...la finalul filmului îți pui întrebarea: oare chiar fiecare om vrea să fugă de prezentul său?
Ciudat, eu nu-mi doresc să fi trăit într-o altă epocă. Mi se potrivește prezentul. Firește, îmi place să mai arunc câte un ochi prin trecut. Reîntoarsă de curând dintr-o scurtă călătorie din Barcelona, nu neg că aș fi vrut să-l văd măcar cinci minute pe Gaudi aplecat peste schițele de la Colonia Guell și Sagrada Familia sau să intru pentru câteva momente pe la 1897 în "Els Quatre Gats", unde se aduna avangarda orașului (în perioada modernismului), să stau la taclale cu Rusinol, Casas, Utrillo sau tânărul Picasso, dar ador prezentul, chiar așa tulbure, incert, plin de provocări.
Totuși, când a avut femeia cea mai mare libertate de exprimare în ceea ce privește vestimentația, dacă nu acuma?
Admir femeile rafinate, sofisticate, curajoase, care experimentează vestimentar, care azi au un look, mâine altul...admir și rochiile de epocă, dar nu m-aș simți confortabil în ele...o iubesc pe Chanel că a "eliberat" femeia...de cele mai multe ori sunt de acord cu "marea preoteasă a haute couture-ului" care susținea cu tărie că "o femeie cu ținută nu-și arată genunchii" pe care-i considera cea mai urâtă parte anatomică a trupului...
eu am rămas înțepenită în stilul clasic...mi-e bine așa...aleg o haină despre care îmi place să cred că va trece testul timpului...
În octombrie 2017, vizitând muzeul V&A în Londra, am intrat la expoziția temporară Balenciaga. Câteva date biografice, un monitor cu secvențe ce-l înfățișau pe maestru la lucru, câteva piese de îmbrăcăminte, accesorii plus creații ale altor designeri de modă.
Fix la un an de la expoziție, am citit cartea lui Mary Blume - "Balenciaga", autoarea fiind ea însăși client Balenciaga. Uneori am zâmbit, alteori am ridicat din sprâncene, uneori m-am întristat, m-am mirat, am plonjat în "acel" Paris...
Nu știam prea multe din viața spaniolului tăcut, cel care "a adus stabilitate și eleganță pe scena dezordonată a modei", cel care "nu s-a înclinat niciodată la încheierea prezentării unei colecții" și care, în opinia lui Dior, a fost considerat cel mai mare couturier al epocii sale. Lui îi datorăm "rochia cu o singură cusătură, haina fără nici o cusătură...nimeni nu a mai fost vreodată atât de clasic, și simultan , atât de excentric, în sensul de dicționar al termenului- departe de centrul normal".
Se spune că în cei 50 de ani cât a lucrat în industria modei "nu ar fi dat nici un interviu...doar unul de presă, la sfârșit de carieră" în care ar fi afirmat că: "nimeni nu știe ce meserie grea e asta, cât de ucigătoare e munca din spatele luxului și a eleganței".
Aflăm că a avut parte chiar și de "cliente dubioase care preferau hainele țipătoare", că "manechinele lui erau cele mai urâte din Paris", că nu colecționa tablouri (avea doar o singură pânză de Braque) ci prefera piese vechi spaniole de argint, că a fost "primul care a scos pe piață ciorapii cu model".
Câteva paragrafe sunt dedicate prieteniei cu Chanel și a despărțirii din cauza unui interviu plin de meschinării la adresa lui, dat de aceasta în revista Women's Wear Daily.
Câteva paragrafe sunt dedicate prieteniei cu Chanel și a despărțirii din cauza unui interviu plin de meschinării la adresa lui, dat de aceasta în revista Women's Wear Daily.
Parcurgând paginile cărții, ne facem o părere și despre felul în care, în acea vreme se scriau articolele despre modă.
Finalul îl las maestrului brodeur Francois Lesage: "când Balenciaga a părăsit lumea haute couture-ului, ceva s-a oprit, poate un anume fel de a scrie cu foarfeci și pânză".
Finalul îl las maestrului brodeur Francois Lesage: "când Balenciaga a părăsit lumea haute couture-ului, ceva s-a oprit, poate un anume fel de a scrie cu foarfeci și pânză".
Articole similare:
Praga vazuta de sus
 |
| CARTEA lui MARY BLUME - BALENCIAGA |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu