O ZI IN BOLOGNA- ITALIA- EMILIA ROMAGNA- SEPTEMBRIE 2021

Cred că Bologna trebuie să o vezi când este soare. Și nu doar o zi.  Cel puțin două. 

Ce spectacol al străzii...ce arcade, turnuri, biserici, porticuri, palate, cea mai veche universitate din Europa,  freamătul localnicilor sau al turiștilor în găsirea unei cafenele, a unei terase la care să  ia masa sau să se relaxeze în fața unui pahar cu vin, cozile la magazinele specializate în parmezan sau mezeluri. 

Am avut cazare o noapte în zona gării (gara, care în 2 august 1980, a cunoscut unul dintre cele mai grave atentate de terorism: 85 de oameni și-au pierdut viața și peste 200 au fost răniți). Pe jos, până în Piazza Maggiore (considerată inima orașului), faci aproximativ 20 minute și practic, de acolo, poți începe explorarea.

Bologna prin filtrul ochilor mei:

 

- Punctele de interes în zona Piazza Maggiore și Piazza Nettuno ar fi: fântâna lui Neptun (o veți recunoaște, toată lumea face fotografii), basilica San Petronio și palatele (primăria D'Accursio- găzduiește câteva colecții de artă, Palazza del Podesta vis a vis de biserică etc..) Chiar lângă fântâna lui Neptun se găsește Biblioteca Salaborsa- intrare liberă, acordați-vă câteva minute să admirați sala.

Basilica San Petronio (intrare liberă) are un interior minunat, iar capela dei Re Magi (înfățișează ,,Raiul" și ,,Iadul") este impresionantă. Se vede o parte din ea, dar dacă vreți să o studiați mai de aproape, trebuie plătit separat bilet;

O ZI IN SIENA- ITALIA- TOSCANA- SEPTEMBRIE 2021

În penultima zi petrecută în Italia, am luat trenul regional din Florența și am plecat spre Siena. Într-o oră și jumătate (9,50 euro / persoană) am ajuns în orașul care-ți dezvăluie unul dintre cele mai bine  conservate centre istorice din  Toscana. În urmă cu câțiva ani am vizitat Orvieto. Am rămas uimită de furmusețea domului de acolo. O bijuterie arhitecturală. Atunci, cineva mi-a spus: ,,Du-te  să vezi și domul din Siena!"
Și-am fost. ,,O călătorie artistică și spirituală", cam asta înseamnă domul din Siena. De fapt, este vorba de un  complex, o să vă dați seama la fața locului. În Piazza del Duomo puteți vizita nu doar catedrala (domul) cu splendida bibliotecă Piccolomini, ci și muzeul operei, baptisteriul, terasa panoramică (facciatone), cripta. Depinde ce tip de bilet alegeți. Toate informațiile le găsiți la link-ul  https://operaduomo.siena.it/en/, de unde puteți achiziționa și bilete on-line.

Am fost în perioada în care poți admira pardoseala cu scene istorice, religioase (mozaic din marmură și ,,graffito") despre care se spune că e realizată cu o tehnică unică. ,,Cea mai frumoasă..., mai mare și magnifică...făcută vreodată" (Giorgio Vasari). Sunt doar anumite perioade din an (inclusă și luna septembrie) când poți vedea pardoseala în toată splendoarea ei (de urmărit site-ul oficial), în rest, cea mai mare parte fiind acoperită cu covoare sau bucăți de plastic.

O ZI IN LUCCA - ITALIA- TOSCANA- SEPTEMBRIE 2021

Într-o dimineață de sâmbătă am luat trenul regional din Florența și în aproximativ o oră și jumătate am ajuns în Lucca, unul dintre cele mai frumoase orășele din Toscana. Plimbare pe străduțe, printre biserici, palate, turnuri, restaurante cu mâncare bună, vinul specific regiunii Toscana, bere artizanală italiană,  dulciuri, înghețată, o sărbătoare a simțurilor, totul este o încântare în Lucca. 

Ce am vizitat:

-catedrala di San Martino - interior/exterior și urcat în turn (punct de belvedere, de unde iți poți face o idee asupra orașului). 

-biserica San Michele in Foro - am admirat-o, exterior/interior  este superbă (intrare liberă);

-basilica San Frediano - splendidă, o veți recunoaște imediat după mozaicul plasat pe fațadă. Se vizitează cu bilet de intrare; Un mozaic la fel de frumos are și San Miniato al Monte din Florența; 

-muzeul național din palatul Mansi - are câteva încăperi frumoase, cu tablouri, fresce, tapiserii, mobilier original și îmbrăcăminte de epocă; clădirea a fost achiziționată de stat în 1965 de la moștenitorii familiei Mansi, restaurată și transformată în muzeu;

LUCCA- ITALIA- IMAGINI DE LA EXPOZITIA ,,STARS AND FRAMES" DE PIER TOFFOLETTI (BISERICA SAN CRISTOFORO)

În ultimii ani, am avut ocazia să văd diverse expoziții în incintele unor biserici. O idee interesantă, care sper că va fi preluată de tot mai multe țări și artiști. 

Septembrie 2021- Bătând la pas străduțele din Lucca, am ajuns în fața bisericii San Cristoforo. Zăresc pe clădirea lăcașului de cult un afiș mare referitor la Expoziția ,,Stars and Frames" a lui Pier Toffoletti, găzduită cu ocazia  Festivalului de Film din Lucca, care urma să se desfășoare în perioada 01-10 octombrie 2021. Părăsesc strada gălăgioasă, plină ochi de localnici, turiști și intru...mi-au trebuit  câteva secunde să-mi obișnuiesc ochii și mintea cu spațiul în care am pătruns...  intersectându-mă  cu lumea filmului, părea și nu părea biserică...în jur de 20 de pânze... prima privire mi-a alunecat pe Neo,  personajul lui Keanu Reeves din Matrix... imagini statice din câteva filme de referință, continuând cu portretele ,,altfel" ale unor actori îndrăgiți de public.

Toffoletti este un artist care de mulți ani se axează pe fotografie, desen, pictură.  Opera sa ,,este o căutare a frumuseții''. Am avut norocul să îl zăresc câteva clipe pe artist, în fața bisericii. Venise probabil să inaugureze expoziția și să acorde un interviu presei locale. Un intelectual rasat, o persoană delicată, calmă, elegantă, cumva fragilă...un personaj parcă atipic pentru lumea alertă, iluzorie în care ne învârtim... 

SANTA MARGHERITA LIGURE SI PORTOFINO - LIGURIA- ITALIA-AUGUST 2021

Urma să îmi iau câteva zile de concediu (august 2021) și nu eram hotărâtă unde să plec. Cum încă este o perioadă nesigură, incertă pentru călătorii (datorită pandemiei), nu aveam nici un plan concret.  În Spania și Franța creștea numărul de cazuri de coronavirus, Italia încă era pe lista verde.  Lacurile din Italia sunt favoritele mele și dacă timpul mi-ar permite le-aș vizita în fiecare an în lunile mai sau septembrie. Mi-am amintit că multe persoane au postat pe bloguri sau rețele de socializare imagini din Portofino și Cinque Terre.  Trăiam cu senzația că numai eu nu am ajuns în zona respectivă.  Așa că, într-o zi de luni mi-am luat bilete de avion și vineri am zburat spre Italia. Din cele cinci zile petrecute acolo (zona Milano și Genova), într-una dintre ele m-am învârtit prin Santa Margherita Liguria și Portofino.  Momentan la 5 terre am renunțat. Încă nu sunt pregătită  sau poate că nu vreau să fiu dezamăgită (am auzit păreri pro și contra). Am avut cazare în Milano (am revăzut lacurile Como și Maggiore) și în Genova. Despre lacuri am scris anii trecuți câteva articole. 

Cum Portofino este aproape de Genova, trebuia să văd și eu locul despre care Dalida a cântat cu atâta pasiune (iubire, vise, ciudatul joc al sorții, o clopotniță veche, nori)... Cazarea am avut-o chiar lângă gara Principe de unde am luat trenul și în 50 de minute am ajuns în Santa Margherita Liguria. Simt că am fost nedreaptă cu acest orășel. Nu am stat suficient dar am promis că mă voi reîntoarce, poate chiar în septembrie, octombrie și de aici o voi lua pe jos, pe lângă mare spre Portofino (pe lângă port se poate vizita și Villa Durazzo.)

POIANA CU NARCISE - MASIVUL SACA - MUNTII RODNEI - CASCADELE DE PE VALEA CORMAIA- ROMANIA

De la un an la altul, on-line-ul este invadat cu fotografii superbe de la poiana cu narcise din masivul Saca (firește că-ți stârnesc curiozitatea). Zilele trecute  planetele s-au aliniat în așa fel încât am ajuns și eu la locația din Munții Rodnei despre care se spune că e specială, unică. Soare, nori, mult verde, miros de iarbă, pământ, pe alocuri și de mentă. Narcisele erau acolo, firave în bătaia vântului. Le-am admirat, fotografiat, ajungând  și la momentul în care ne-am luat ,,la revedere". A doua zi am pornit spre  cetatea Rodnei și cascadele de pe valea Cormaia. Timpul ne-a permis să parcurgem cascada Cheilor, una dintre cele mai frumoase  din zonă. Traseul este amenajat pe aproximativ 1 km. Din start ești atenționat printr-un indicator că trebuie să fii echipat corespunzător (mai ales la partea de încălțăminte), există porțiuni alunecoase, escaladarea făcându-se pe proprie răspundere. 

MUZEUL FLOREAN - ARTA CONTEMPORANA IN AER LIBER -MARAMURES- ROMANIA

La aproximativ 30 / 40  minute de Baia Mare se găsește comuna Cernești în pădurile căreia este adăpostit impresionantul ,,Muzeu Florean" - artă contemporană în aer liber. L-am vizitat în prima zi a lui iunie 2021. Pentru iubitorii de natură și artă care ajung în Maramureș ar fi un popas obligatoriu. Insuficient promovat (poate mă înșel). Multe simboluri,  subtilitate, sculptura monumentală îți pune imaginația la lucru. Aici aveau loc diverse tabere de sculptură cu participări ale artiștilor români și străini. Mulțumirile trebuie îndreptate colaborării dintre omul de afaceri Victor Florean și artistul Mircea Bochis. 

Cum ajungi:

Dacă vii dinspre Baia Mare, treci de Cernești și vezi o statuie (ultima fotografie) te oprești și o poți lua la pas pe potecă prin pădure sau poți continua cu mașina (mai puțin de 2 km)

Dacă vii dinspre Tg. Lăpuș vei vedea indicatorul spre ,,Muzeul Florean", apoi statuia de care am amintit mai sus (ultima fotografie) și continui prin pădure (la pas sau cu masina).

DRUMETIE LA PIATRA CIUTEI- MARAMURES- ROMANIA

Una dintre frumoasele drumeții care se pot face prin Maramureș este cea spre Piatra Ciutei. Am parcurs traseul  în lunile februarie și mai ale acestui an.  Noi am ales ca punct de plecare Preluca Veche, continuând (cu mașina) spre Dealu Corbului. După ce am parcat mașinile (într-o zonă unde sunt două porți de lemn) am luat-o la pas trecând pe lângă câteva gospodării, biserica din Dealu Corbului și  am ajuns lângă o casă care are ca reper un cuib de berze artificial. La câțiva metri de casa respectivă nu se mai continuă pe drum ci se cotește în partea stângă (cumva prin grădina unei gospodării), urcându-se o pantă spre pădure.  

Ca nivel, traseul este ușor. Ar fi bine, totuși, să fiți însoțiți de persoane care cunosc zona.  Există câteva indicatoare (o săgeată marcată pe copaci sau pe pietre - vezi în fotografie), însă dacă le pierzi din vedere  te poți  rătăci prin pădure.

IMAGINI DIN DRUMETIA SPRE TREI APOSTOLI SI VARFUL GUTAI- MARAMURES- ROMANIA- 2021

Anii trecuți tânjeam să plec în drumeții dar nu știam trasee și nici nu aveam un anturaj care să fie interesat de așa ceva. Cumva, pe la mijlocul anului 2019  am găsit un grup căruia m-am alăturat și cu care am reușit să bat câteva "poteci" prin Maramureș. La începutul lunii mai 2021 am parcurs traseul  Trei Apostoli -Vârful Gutâi (1443 m). 

Plecarea a fost din Cavnic, dus-întors puțin peste cinci ore (cu opriri pentru fotografii și  admirat). A fost una dintre drumețiile pe care mi le voi aminti cu mare drag și pe care aș vrea să o repet pe timp de vară. Nivelul de dificultate este undeva între ușor și mediu (depinde și ce condiție fizică aveți). Am observat că în unele zone din Maramureș lipsesc marcajele sau sunt insuficiente.  Ar fi bine să plecați în drumeții cu persoane care cunosc zona și să fiți echipați corespunzător (la munte,  vremea este imprevizibilă). 

SATUL BREB (MARAMURES- ROMANIA) ÎN IMAGINI - 2021

Până la acest moment am ajuns în  Breb doar de două ori (în vremea pandemiei, aprilie/mai 2021). Prima dată ca punct de plecare pentru o drumeție spre Tăul Morărenilor și Tăul Chendroaiei iar a doua oară pur și simplu am vizitat satul câteva ore. Am găsit un loc liniștit, fără turiști  (motiv pandemie), un amplasament plin de farmec. Ici colo câte un localnic pe la poartă sau în grădină. M-am plimbat pe ulițele satului la întâmplare, printre gospodării (pe alocuri miros de bălegar), ascultând găinile cum se ceartă între ele sau amuzându-mă de câte un câine plictisit care lătra trecătorul, am fotografiat porțile de lemn maramureșene, nodul dacic(nodul dracului), am admirat câteva fete îmbrăcate în straie populare și am salutat cel mai vechi turn de lemn al unei biserici din România (Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril). M-am bucurat de spectacolul prămăverii atât în sat cât și în drumeția spre Tăul Morărenilor: brândușe, ghiocei de primăvară (lășcuțe), gălbenele, căpițele de fân (cei mai mulți le numesc clăi),  mult verde...

Chiar dacă comunitățile încearcă să conserve case, biserici,  vrem nu vrem, observăm că satul românesc se transformă. Va fi interesant de urmărit cum satele din țara noastră vor armoniza trecutul cu prezentul, cum își vor păstra valorile, moștenirea, tradițiile.