Se afișează postările cu eticheta Cafenele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cafenele. Afișați toate postările

17 februarie 2020

BUDAPESTA - CAFENELE DIN AL TREILEA VAL

Anul trecut am scris un articol despre cafenelele în care am intrat prin excursiile mele (dacă te interesează, citeste aici). Prefer cafeaua de specialitate și cafenelele din categoria numită "cel de-al treilea val". În cele vechi, cu tradiție, gen palate, clădiri vechi, gust ceva doar pentru a mă bucura de atmosferă.
Dacă despre o bere artizanală sau un vin încerc să aflu cât mai multe detalii,  la fel procedez și cu cafeaua de specialitate. Dacă nu mi se spune, întreb despre originea ei, aromă, altitudine. După ce mi se aduce cafeaua în ceașcă, primul lucru pe care îl fac este să o miros, să-i simt aroma și apoi urmează etapa de savurare. Nu am studii, cursuri în domeniul preparării cafelei, dar cumva, intuiția îmi spune dacă pentru mine  este o cafea bună sau nu.
Îi admir pe cei care lucrează în această branșă pentru că este multă trudă, sudoare, implică multă pasiune. Poate prea multe etape dificile până boaba de cafea ajunge în ceașca noastră.

În Budapesta poposesc  odată la un an sau doi, cel puțin pentru câteva ore. 

Voi enumera cafenelele "third wave"  din acest oraș în care am băut  cel puțin o cafea (lista rămâne deschisă până la urmatoarea vizită):

30 mai 2019

CAFEA, CAFENELE - PARTEA I

"Balzac făcea uz și abuz de cafea ca să-și aducă pe lume Comedia umană"(Michel Braudeau)

Până să ajungă boaba de cafea în ceașca noastră este o poveste lungă, muncă dificilă pe plantații, oboseală, sudoare... 


Cafenelele au fost și sunt "gazda" discuțiilor diverse: comentarii obișnuite, bârfe nevinovate (ai văzut cum este îmbrăcată blonda, ce pantofi poartă bruneta), mai nou navigarea pe internet în fața unui laptop,  șoapte de amor, minciuni, promisiuni, dezbateri despre sănătate, insomnii, bani, economie, mâncare nesănătoasă, literatură, muzică,  politică, nimicuri...
Într-o lună de iunie, într-o  cafenea din Frankfurt, lui Gabriel Garcia Marquez i s-a propus  o călătorie ("să mergem să vedem ce e dincolo de Cortina de Fier") de către Franco (un italian, corespondent ocazional la reviste din Milano) și Jacqueline, o graficiană la o revistă din Paris. Cât de norocoși suntem (în zilele noastre) că putem călători fără atâtea formalități la care au trebuit să apeleze cei trei în aventura lor prin Europa de Est...  

Zilnic (în lume) se consumă aproximativ 1.5 miliarde cești de cafea...nici nu poți contoriza de câte ori se rostesc într-o zi (în același timp) în cafenelele de pe mapamond,  cuvinte  ca: "un espresso", "un espresso macchiato", "un flatwhite", "un cappuccino", "un cortado", "un V60" etc..  
Regret că nu am făcut fotografii în toate cafenelele prin care am intrat și care mi s-au părut speciale...dar o voi face...Chiar daca le ador pe cele din "al treilea val", voi posta imagini si din cele istorice, cu tradiție, a că las articolul în actualizare...
de ce speciale? pentru că din ceașcă am sorbit de fiecare dată o cafea altfel: rafinată, catifelată, aromată, poate cu un gust fructat sau poate cu o notă de amăreală sau ușor picantă...despre boabele de cafea crescute la diverse altitudini s-au scris cărți, articole, se fac studii, se fac comparații între robusta și arabica, se tot numără soiurile de cafea...e o întreagă industrie..."la scară mondială, comerțul cu cafea se situează pe locul al doilea după petrol"...până să ajungă boaba de cafea în ceașca noastră este o poveste lungă, muncă dificila pe plantații, oboseală, sudoare... 

7 decembrie 2013

Viena- Cafe Central

"Cafeneaua vieneză era, după cum o descrie Zweig în autobiografia sa, "cel mai bun loc să te pui la curent cu tot ce este nou " ". 

În ultimii ani am trecut de câteva ori pe lângă Cafe Central, gazduită în Palatul Ferstel. Am tot evitat să intru. În dimineața zilei de 7 noiembrie 2013, aflându-mă din nou în Viena, mi-am zis ca trebuie să văd și eu interiorul, mai ales că citisem multe recenzii favorabile.
Am stat vreo 30 de minute  (la un expresso si un ștrudel cu mere) încercând să mă bucur de atmosfera acestei cafenele.
Citisem că a fost  deschisă în 1876, închisă în 1943 în timpul războiului când s-a făcut praf și pulbere din cauza bombardamentelor, redeschisă în 1975 într-o altă parte a clădirii și renovată din nou in 1986. Cândva, aici se aduna toata "lumea bună" vieneză (și nu numai): Peter Altenberg, Adolf  Loos, Sigmund Freud, Stefan Zweig, Leo Perutz, Alfred Adler etc.
Mă amuzam, încercând să-mi imaginez cum se comentau articolele din ziarele vremii, cât de aprinse or fi fost dezbaterile, discutiile... câte secrete s-or fi impărtășit la o ceașcă de cafea...
Astăzi sunt multi  turisti, oameni de afaceri, localnici,  care împart idei, impresii, șoapte de amor, în jurul unei prajituri delicioase, a unei cesti de cafea, a unui ziar sau a unui șnitel vienez, într-o locatie, a cărei arhitectura, parcă, te trimite înapoi în timp.