Eram în București pentru concertul din cadrul Festivalului ,,George Enescu" de la Sala Palatului cu pianista Yuja Wang și orchestra regală Concertgebouw din Amsterdam condusă de tânărul, dar talentatul dirijor Klaus Makela și aflu că expoziția Grigorescu, de la Muzeul Național de Artă al României, se prelungește cu două zile. După ce am ajuns în capitală, m-am plimbat vreo trei ore prin centrul istoric și apoi am pornit la pas spre clădirea muzeului de artă. Am admirat-o exterior câteva minute, stând pe o bancă, apoi am intrat. Ordinea a fost: expoziția temporară ,,Nicolae Grigorescu - pictor al ethosului românesc", aripa dedicată galeriei de artă veche românească și de artă modernă (la acea dată câteva săli erau închise) și la final, galeria de artă europeană.
Am făcut câteva fotografii...degeaba, ele nu pot redea culoarea, lumina, frumusețea tablourilor lui Grigorescu... trebuie să fii acolo, în sălile expoziției, să le privești de aproape, de departe, din unghiuri diferite, să te apleci, să te ridici pe vârfuri, să te miri, să-ți pui întrebări...
Expoziția seduce ochiul, sufletul, inima, mintea, de fapt, intreaga ființă.
Chipuri, copaci, peisaje, care cu boi, toate te te trimit cu gândul la Grigorescu născut în Pitaru, cel care a ,,zugrăvit" mănăstirile Băicoi, Zamfira (Prahova) sau Agapia, cel din Paris sau din satul Barbizon, din Normandia sau Bretania, cel din București sau Câmpina, cel care spre finalul vieții avea probleme de vedere, cel care a devenit un simbol pentru generațiile de artiști care au urmat. A fost criticat că s-a repetat în tablouri sau că a pictat doar partea frumoasă a satului. Chiar și el a recunoscut că și-a consumat multe zile cu comenzi mărunte pentru a-și asigura traiul, pierzând timp în care ar fi putut crea și alte capodopere.
A putut fi admirată și lucrarea ,,bretonă lucrând" (datată din perioada franceză), inclusă în circuitul public, achiziționată de Ministerul Culturii.
Expoziția a cuprins și lucrări ale lui
Grigorescu expuse rar sau unele văzute de public pentru prima dată. Muzeul
Național de Artă a avut ca partener Muzeul National al Satului "Dimitrie
Gusti" care a prezentat veșminte românești și fotografii realizate de
echipa profesorului Dimitrie Gusti în localități rurale din România.
Cu ce rămâi după ce ieși din sălile expoziției? Cu cele mai frumoase chipuri de țărănci, de ciobănași tineri, minunatul costum popular, cu imaginea unui sat idilic românesc.
Înmormântarea pictorului a fost simplă, așa cum și-a dorit. Îmi aduc aminte de tulburătoarele, copleșitoarele cuvinte (pe care le-am găsit într-o carte) scrise de Alexandru Vlahuță, prietenul pictorului: ,,Și cum dormea așa frumos în prohodirea unui singur preot, doi țărani, ca pe-un copil, l-au luat binișor pe mâini și l-au culcat într-un sicriu de brad. De undeva, dintr-un colț al atelierului, a izbucnit un plâns în hohot sfâșietor. Apoi s-a potolit. Lumea s-a dat la o parte, să facă loc celui ce pleca astfel dintre lucrușoarele lui scumpe, din atelierul în care cea din urmă pânză - așa de simbolic neisprăvită - mirosea încă a ulei. Pe crengi de stejar l-au așezat într-un car cu patru boi. Flori de câmp, de cele care i-au fost lui mai dragi, flori sfinte i s-au presărat pe piept, pe ochii lui, pe divinii lui ochi, închiși pentru totdeauna, pe mâinile lui, pe divinele lui mâini, încremenite pentru totdeauna... ". Chiar și acuma, după atâția ani, cuvintele lui Vlahuță, încă dor.
Te-ar putea interesa si:
Manastirea Barsana si statuile de piatra din Negreia- Maramures, Romania
Creasta Cocosului - Maramures- Romania
O zi in Oradea- Bihor, Romania
 |
| Țărancă pe iarbă |
 |
| Fata cu zestrea ei |
 |
| La marginea crângului |
 |
| Țărancă cu maramă |
 |
| Fata cu doniță |
 |
| ,,bretonă lucrând" (la fereastra) |
 |
| Țărancă torcând |
 |
| Țărancuță: Mina |
 |
| Țărancă torcând |
 |
| Pe gânduri |
 |
| Țărancă din Muscel |
 |
| Printre dealuri și muscele |
 |
| Ciobănaș cu câine |
 |
| detaliu din Turma |
 |
| Târgul din Bacău |
 |
detaliu: Târgul din Bacău
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu