Jurnal de Calatorii: OLGA FLORIAN WISINGER - EXPOZITIA DIN VIENA 2019

În călătoriile mele prin Europa am admirat tablouri celebre sau am descoperit artiști de care nu auzisem până la momentul vizitei.

Cu Olga Florian Wisinger m-am "intersectat" pentru întâia oară în Muzeul Albertina din Viena, în urmă cu câțiva ani: "First Hoarfrost" ("prima brumă"), un tablou la care m-am gândit multă vreme. Părea atât de real încât îți doreai să parcurgi poteca printre copaci și să descoperi ce se află la capătul ei...

Mă rodea curiozitatea de a vedea și alte tablouri ale Olgăi. Chiar dacă s-a "învârtit" într-o ramură a artei dominată la acea vreme de bărbați, azi (la nivel internațional) este considerată ca una dintre cele mai renumite și respectate pictorițe.

În 2019, Muzeul "Leopold" din Viena dedică prima expoziție acestei artiste care a făcut parte din avangarda picturii austriece a anilor 1880, celei care a uimit cu "energia ei masculină" ("male energy"), cu abilitatea ei de a "picat așa" ("paint like that"), care a participat la acțiuni pentru drepturile femeilor, a militat și a participat la conferințe internaționale pentru pace.

O viață închinată artei. Un suflet special prins între muzică și arte vizuale. În tinerețe, Olga a cochetat cu pianul, începându-și cariera ca pianistă. În 1874 a renunțat din cauza unor probleme la o mână, apoi a continuat cu pictura. Începând cu 1874, artista a ținut un jurnal în care nota momente obișnuite din viață. Totodată scria și despre proiectele artistice. Astfel, jurnalul devine o sursă importantă pentru cei care-i studiază (cu precădere) lucrările de început.

Între 1890 și 1892 se dedică proiectului "12 luni ale anului" ("The twelve months") în care prezintă cum se schimbă natura pe perioada unui an. Ciclul de tablouri a fost expus în 1893 la Viena, Munchen și Berlin.

Am admirat mai mult de o oră lucrările: peisaje și tablouri în care a abordat cu predilecție tema florilor. Mereu "mi-e foame și sete" de artă...de ce? nu știu...nu am un răspuns...poate pentru că trăim într-o lume bizară, bântuită de umbre, de fantome și arta este singura care cicatrizează răni...care te ajută să evadezi...Cunoașteți senzația de "beat de fericire"...cam așa am ieșit din muzeu...întâlnirea cu Olga a fost ca un fel de "triumf personal"...Au fost peste 60 de minute din viața mea pe care le-am dedicat unei artiste talentate, fascinante, care a lăsat umanității o "comoară". Olga Florin Wisinger s-a alăturat artiștilor pe care-i prețuiesc.