Viena este primul mare oraș pe care l-am vizitat cu ani în urmă, în afara teritoriului țării noastre. Doar două zile, care m-au bulversat atat de tare, încat săptămani întregi am tot privit la fotografiile pe care le făcusem în fermecătorul oraș austriac. De atunci am revenit în Viena cel puțin odată pe an. Nu mai țin evidențe, nu mai număr drumurile, zilele sau orele petrecute acolo, ci depozitez în minte și în suflet amintiri: străzi, clădiri, palate, biserici, tablouri, chipuri, flori, mirosuri, sunete, gustul unei cafele sau al unei prăjituri delicioase. Cum muzica a fost și va fi mereu asociată cu Viena, n-am putut să stau deoparte și să nu vizitez cel puțin trei clădiri de renume mondial, în care s-au perindat cei mai apreciați dirijori, artiști virtuoși sau legende ale jazz-ului: Opera din Viena, Musikverein și Konzerthaus.
1. Musikverein este cunoscută în
special pentru concertul de anul nou al filarmonicii din Viena. An de
an, timp de aproape două ore, valsurile, polcile sau mazurcile familiei
Strauss, momentele sublime, magice de balet, fascinează milioane de
telespectatori. Nu e deloc simplu să fii în sală în timpul concertului.
E o intreagă procedură. Cum intuiția mi-a șoptit că nu sunt șanse să particip vreodată la eveniment, mi-am zis că aș putea să mă amăgesc cu o
vizită ghidată în interiorul clădirii. Ideea s-a materializat în
vara lui 2011. Ne-am "lipit" de grupul (în mare parte format din
japonezi) cu ghid în limba engleză. Ni s-a relatat instoria clădirii, a încăperilor, s-au spus cifre, detalii tehnice in timp ce treceam prin
hol, prin Magna Auditorium din Glass Hall, prin Sala Brahms și în final
ajungand la celebra Großer Saal. Sala de concert cu o acustică impecabilă, are o capacitate de peste 2000 de locuri din care 300 in
picioare. In momentul cand am pășit în sală,
impactul nu a fost cel așteptat. Este o mare diferență între ceea ce
se vede la televizor și senzația pe care o ai în sala goală, fără candelabrele luminate, fara dirijor, fără filarmonică, fără public, fără flori. In timpul transmisiei
se filmeaza sub un anumit unghi, încat sala pare enormă. In
realitate o percepi mai mică. Probabil, cand candelabrele
sunt luminate, cand sala e ornată cu flori, cand simti agitatia și emoția
publicului de dinaintea concertului, impactul vizual e altul. Să nu
uitam însă că, pentru o sală de concert, definitorie este acustica; și... într-adevar, toți cei care au ascultat muzica în sala mare din
Musikverein spun ca "acustica intrece toate așteptările". Chiar și spațiul
gol de sub podeaua de lemn contribuie la calitatea sunetului. (Aș minți dacă nu aș recunoaște că i-am invidiat "un pic" pe cei care au avut șansa să fie prezenți în sală, în 2008, la concertul aniversar sustinut de Filarmonica din Berlin - 100 de ani de la nașterea lui Karajan). Ghida ne
relata că în zilele imediat urmatoare concertului de anul nou, turiștii
care vizitează Musikverein își pot lua, la plecare, ca suvenir, din florile care au impodobit sala în timpul spectacolului.
