Jurnal de Calatorii: Salzburg 2015 (II)

De la Viena am făcut în jur de două ore și jumătate cu trenul până în Salzburg; am ajuns pe ploaie...la cum arăta cerul, m-am cam "bosumflat" fiindcă părea ca va dura zile. După aproximativ trei ore a răsărit soarele. Unii spun ca îți ajunge o zi ca să vezi Salzburg-ul. Eu zic ca ar trebui cel puțin două, trei, dacă vrei "să-i simți poezia și să-i asculți muzica", dacă vrei să îl vezi într-un ritm mai lent, să te poți bucura de farmecul lui, să vizitezi în tihnă obiectivele turistice. Am avut trei zile întregi plus câte o jumătate de zi la sosire și la plecare. Practic, au fost aproape patru zile. Am alocat timp și pentru Salzburg, însă am profitat de vremea frumoasă și am vizitat zona de lângă oraș.

Zilele întregi le-am organizat astfel:

Ziua 1 - urcat cu telefericul pe Untersberg; făcut un traseu scurt, admirat priveliștea; după vreo trei ore am coborât și am plecat spre Hellbrunn unde am vizitat grădinile și apoi palatul;

Ziua 2 - plecat cu autobuzul spre Berchtesgaden pentru o plimbare cu vaporașul pe lacul Konnigsee (Germania); inițial, ziua a doua am dorit să o organizăm altfel, însă la fața locului nu ne-a mai ieșit; o să detaliez la o postare separată;

Ziua 3 - plecat cu autobuzul 150 din gara Salzburg până la St. Gilgen; de aici luat vaporașul până la St. Wolfgang; plimbare prin orășel; revenire înapoi în St. Gilgen și urcat cu telecabina.

Am folosit doar mijloace de transport în comun. Sunt convinsă că dacă mergi cu mașina personală sau închiriezi una acolo, se pot grupa mai multe obiective într-o zi.

Zona e minunată, mi-au rămas multe de văzut și sper ca într-unul din anii urmatori să-mi organizez un traseu de cel putin șapte, opt zile.

Deși am avut puțin timp de documentare (am citit câte ceva pe forumuri, bloguri; mi-a fost util site-ul http://www.salzburg.info/en unde găsești informații despre "Salzburg card", despre obiectivele turistice din oraș și din apropiere) pot spune că m-am descurcat "onorabil".

Revenind la Salzburg, ajunsă în gară, am achiziționat un card de 72 de ore. Există și varianta de 24 și 48 de ore. Nu l-am putut exploata la maxim (fiindcă vizitele s-au derulat mai mult în jurul orașului), însă făcând un calcul am concluzionat că nu am ieșit în pierdere.

Pe lângă plimbările pe străduțele orașului (inclusiv pe celebra Getreidegasse), am reușit să vizitez:

-domul cu muzeul și Residenz Palace (în dom se pot face fotografii; însă nu și în Residenz Palace);

-biserica Sf. Petru, cimitirul și catacombele; când veți ajunge acolo, veți înțelege de ce se vizitează și cimitirul...

-după ce s-a oprit ploaia am urcat cu telefericul la fortăreața Hohensalzburg; doar am urcat și am admirat priveliștea fiindcă muzeele din interior erau deja închise; așa că probabil la o viitoare excursie (voi alege cealaltă variantă, de a urca pe jos, nu voi folosi telefericul) sper sa-i pot aloca fortăreței un timp generos; cel puțin o jumătate de zi;

-casa în care a locuit celebrul compozitor, "Mozarts Wohnhaus" în care se regăsesc obiecte personale, instrumente muzicale, scrisori, etc...(nu se pot face fotografii); se poate vizita și casa în care s-a născut Mozart, însă pe aceea nu am mai reușit să o cuprind în programul meu;

-am urcat cu liftul Monchsberg din muzeul de artă modernă de unde ai o panoramă minunată spre fortăreață și asupra orașului;

-"panorama museum" care deține o platformă de pe care poți vedea câteva picturi de mari dimensiuni reprezentând orașul și împrejurimile;

-minunatele grădini Mirabell despre care deja am scris aici

Cum era în derulare și festivalul, în fiecare zi am trecut prin fața clădirii (Festpielhaus) în care au loc concertele de muzică clasică. Minunată atmosferă înainte de începerea recitalului talentatului și carismaticului tenor Juan Diego Florez; am stat vreo cinci minute și am privit la cei care intrau în clădire: predominantă era vârsta a doua și a treia, domni cu papion, doamne în rochii simple dar elegante sau în costume austriece tradiționale; cred că tocmai urma să înceapă spectacolul fiindcă pe terasa clădirii a apărut un domn și a dat semnalul "sunând" cu un clopoțel...în momentele când scriu aceste rânduri, la noi s-a încheiat festivalul George Enescu..cum nu locuiesc în București, am urmărit o parte din concerte live pe site-ul dedicat; cred că publicul din România știe și reușește să-i transmită artistului (prin entuziasmul său, prin acele apluze calde) că-l prețuiește...

Nu aș încheia fără să vă spun că am văzut câteva afișe cu cărțile lui Mircea Cărtărescu, cel căruia i s-a acordat premiul de stat al Austriei pentru literatură Europeană pe 2015; într-o vitrină special amenajată erau trei volume ale scriitorului, iar afișele făceau referire la ceremonia de decernare a premiului din 27 iulie 2015...

Într-una din seri, l-am zărit plimbându-se pe o străduță din Salzburg pe celebrul tenor Rolando Villazon...cum să nu iubești Salzburg-ul ...??!!!???
Trăgând linie, vine și concluzia: aș zice că am făcut un scurt popas pe care în anii viitori vreau să-l transform într-unul mai lung; am ascultat și "văzut" un pic din "simfonia orașului" și pot spune că mi-a plăcut...