Articol dedicat colegului meu C.C. (un mare admirator al lui Velázquez!!!!!)
La sfârșit de noiembrie 2014 am plecat din nou spre Viena. De data aceasta, ținta principală nu era Târgul de Crăciun, ci expoziția temporară Velázquez (28 octombrie 2014- 15 februarie 2015). Cum până în prezent nu am reușit să văd Madridul și implicit Muzeul Prado care deține cea mai mare colecție a pictorului Velázquez, nu puteam să ratez "Las Meninas" ("Domnișoarele de onoare"), unul dintre cele mai enigmatice și mai apreciate tablouri realizate vreodată, care pentru aproximativ patru luni a poposit în Viena .
Intram pentru a patra oară în Muzeul de Istorie a Artei din Viena (Kunsthistorisches Museum). Ultima dată am fost în toamna lui 2013 să văd expoziţia temporară Lucian Freud şi Kunstkammer Wien. De data aceasta urma să vizitez expoziţia temporară Velázquez.
Nu se pot face fotografii în sălile expoziției. Am imortalizat doar tablourile din reclama care rula continuu în muzeu.
Expoziția este organizată impecabil. Există broșuri în diverse limbi cuprinzând o scurtă prezentare a lucrărilor expuse, câteva informații generale pe pereții sălilor și un documentar. Se pot admira picturi din Muzeul Prado (Adorația Magilor, Portretul Infantelui Don Carlos, Apollo în Fierăria lui Vulcan, Prințul Baltasar Carlos pe cal, etc.), Galeria Națională Londra (Rokeby Venus, Concepția Imaculată, etc.), Muzeul de Arte Frumoase din Boston, muzee din Berlin, Dresda, Budapesta, Dallas, Valencia, Roma, Florența, Barcelona, Orleans, Sevilla, etc. Există chiar și minunatul tablou monocrom "Capul lui Appolo" provenit dintr-o colecție privată din New York. Specialiștii spun că este un studiu pentru figura lui Apollo din "Fierăria lui Vulcan".
Citeam într-una din săli că "mult timp munca lui Velázquez nu a fost accesibilă decât pentru un mic cerc de persoane de la curtea Spaniei. Doar în Italia, câteva portrete au fost relativ cunoscute. Mai tarziu, pictorul și teoreticianul german Anton Raphael Mengs i-a adus recunoașterea prin reproduceri. Astfel, reputația lui Velázquez a crescut...La deschiderea muzeului Prado în 1819, Velázquez a devenit un protagonist important, devenind cunoscut în Europa. El a fost sursă de inspirație pentru Manet, Whistler, Picasso și Bacon".
Privind tablourile, înțelegi imediat că un pictor celebru este el însuși un personaj complex; trebuie să aibă cunoștințe de anatomie, arhitectură, matematică, artă, filosofie, etc.. Oare și-ar fi imaginat Velázquez că la distanță de sute de ani, tablourile sale încă fascinează și dau naștere atâtor interpretări?
Este una dintre cele mai frumoase expoziții pe care le-am văzut în ultimii ani. E copleșitor să stai față în față cu tablourile lui Velázquez, concluzionând cât de măreață era arta cândva. Unul dintre cele mai admirate tablouri este "Venus făcându-și toaleta" ( "Rokeby Venus" , "Venus și Cupidon" sau "Venus la oglindă). Am citit că este considerat ca unul dintre cele mai frumoase nuduri din artă. Poate fiindcă trupul pe care ni-l prezintă Velázquez nu corespunde standardului, ideii de frumusețe din acele vremuri? Poate fiindcă Cupidon vede altceva decât vad ochii spectatorilor...?
M-am simțit privilegiată că am fost pentru aproximativ o oră și jumătate în compania Rufinei, a "Vanzătorului de apă", a Infantei Margarita, a regelui Philip al IV-lea, a reginei Isabel a Spaniei, a autoportretelor celui celebrat ca "pictor al pictorilor"...
La sfârșit de noiembrie 2014 am plecat din nou spre Viena. De data aceasta, ținta principală nu era Târgul de Crăciun, ci expoziția temporară Velázquez (28 octombrie 2014- 15 februarie 2015). Cum până în prezent nu am reușit să văd Madridul și implicit Muzeul Prado care deține cea mai mare colecție a pictorului Velázquez, nu puteam să ratez "Las Meninas" ("Domnișoarele de onoare"), unul dintre cele mai enigmatice și mai apreciate tablouri realizate vreodată, care pentru aproximativ patru luni a poposit în Viena .
Intram pentru a patra oară în Muzeul de Istorie a Artei din Viena (Kunsthistorisches Museum). Ultima dată am fost în toamna lui 2013 să văd expoziţia temporară Lucian Freud şi Kunstkammer Wien. De data aceasta urma să vizitez expoziţia temporară Velázquez.
Nu se pot face fotografii în sălile expoziției. Am imortalizat doar tablourile din reclama care rula continuu în muzeu.
Expoziția este organizată impecabil. Există broșuri în diverse limbi cuprinzând o scurtă prezentare a lucrărilor expuse, câteva informații generale pe pereții sălilor și un documentar. Se pot admira picturi din Muzeul Prado (Adorația Magilor, Portretul Infantelui Don Carlos, Apollo în Fierăria lui Vulcan, Prințul Baltasar Carlos pe cal, etc.), Galeria Națională Londra (Rokeby Venus, Concepția Imaculată, etc.), Muzeul de Arte Frumoase din Boston, muzee din Berlin, Dresda, Budapesta, Dallas, Valencia, Roma, Florența, Barcelona, Orleans, Sevilla, etc. Există chiar și minunatul tablou monocrom "Capul lui Appolo" provenit dintr-o colecție privată din New York. Specialiștii spun că este un studiu pentru figura lui Apollo din "Fierăria lui Vulcan".
Citeam într-una din săli că "mult timp munca lui Velázquez nu a fost accesibilă decât pentru un mic cerc de persoane de la curtea Spaniei. Doar în Italia, câteva portrete au fost relativ cunoscute. Mai tarziu, pictorul și teoreticianul german Anton Raphael Mengs i-a adus recunoașterea prin reproduceri. Astfel, reputația lui Velázquez a crescut...La deschiderea muzeului Prado în 1819, Velázquez a devenit un protagonist important, devenind cunoscut în Europa. El a fost sursă de inspirație pentru Manet, Whistler, Picasso și Bacon".
Privind tablourile, înțelegi imediat că un pictor celebru este el însuși un personaj complex; trebuie să aibă cunoștințe de anatomie, arhitectură, matematică, artă, filosofie, etc.. Oare și-ar fi imaginat Velázquez că la distanță de sute de ani, tablourile sale încă fascinează și dau naștere atâtor interpretări?
Este una dintre cele mai frumoase expoziții pe care le-am văzut în ultimii ani. E copleșitor să stai față în față cu tablourile lui Velázquez, concluzionând cât de măreață era arta cândva. Unul dintre cele mai admirate tablouri este "Venus făcându-și toaleta" ( "Rokeby Venus" , "Venus și Cupidon" sau "Venus la oglindă). Am citit că este considerat ca unul dintre cele mai frumoase nuduri din artă. Poate fiindcă trupul pe care ni-l prezintă Velázquez nu corespunde standardului, ideii de frumusețe din acele vremuri? Poate fiindcă Cupidon vede altceva decât vad ochii spectatorilor...?
M-am simțit privilegiată că am fost pentru aproximativ o oră și jumătate în compania Rufinei, a "Vanzătorului de apă", a Infantei Margarita, a regelui Philip al IV-lea, a reginei Isabel a Spaniei, a autoportretelor celui celebrat ca "pictor al pictorilor"...
Articole similare:
Viena la sfarsit de noiembrie 2014
 |
| Kunsthistorisches Museum- exterior |
 |
| Kunsthistorisches Museum-indicatoare spre salile expozitiei temporare |
 |
| Kunsthistorisches Museum-indicatoare spre salile expozitiei temporare |
 |
| Kunsthistorisches Museum- reclama expozitiei -Rokeby Venus |
 |
| Kunsthistorisches Museum- reclama expozitiei- Saint Rufina |
 |
| Kunsthistorisches Museum- reclama expozitiei - Apollo in fieraria lui Vulcan |
 |
| Kunsthistorisches Museum- interior |
 |
| Kunsthistorisches Museum- interior |
 |
| Kunsthistorisches Museum- reclama expozitiei-Prințul Baltasar Carlos pe cal |
 |
| Kunsthistorisches Museum- reclama expozitiei |
 |
| Kunsthistorisches Museum- reclama expozitiei-Prințul Baltasar Carlos pe cal |
 |
| Kunsthistorisches Museum- detaliu pictura tavan |
 |
| Kunsthistorisches Museum- detaliu pictura interior muzeu |
 |
| Kunsthistorisches Museum- work in progress |
 |
| Kunsthistorisches Museum- detaliu pictura |
 |
| Kunsthistorisches Museum- detaliu pictura |
 |
| Kunsthistorisches Museum- interior muzeu |
 |
| Kunsthistorisches Museum- detaliu interior muzeu |
 |
| Kunsthistorisches Museum- pictura tavan |
Ce frumoasa realizare sa ajungi la expozitie!
RăspundețiȘtergereExpozitiile bine facute reprezinta evenimente deosebite in viata culturala a unui oras. Viena ramane o mare capitala si din acest punct de vedere.
Viena (ca si multe alte orase ale Europei) are cateva muzee in care sunt cel putin trei, patru expozitii temporare importante pe an (per muzeu). Am vazut un domn in vârsta (la expozitia Velaszquez) care se deplasa cu greu in cârje si doua persoane in scaun cu rotile...poate ca arta "vindeca" intr-un fel....
Ștergere