GRECIA 2020- CALATORIE IN VREME DE PANDEMIE- MYKONOS SI DELOS- PARTEA III

Mi-am luat rămas bun de la Santorini și am urcat pe feribotul care în două ore și jumătate m-a dus în Mykonos. Cum citisem că insula este destinată mai mult distracțiilor, pe ambarcațiune mă gândeam că am făcut o alegere neinspirată, că mă voi plictisi. Totuși, nici nu știu cum au trecut cele câteva zile. Chiar dacă a fost cea mai relaxantă călătorie din ultimii ani (fără alergături la obiective turistice) am rămas cu amintiri frumoase. Din cauza pandemiei,  majoritatea celebrelor cluburi și restaurante de pe plaje erau închise, așa că am găsit o insula neașteptat de liniștită. Vremea a fost perfectă- tot timpul a fost soare. 

LACUL ALBASTRU- VARFUL POCA - MARAMURES- ROMANIA

Pentru iubitorii de drumeții, un traseu interesant în Maramureș ar fi de la  Lacul Albastru până spre Vârful Poca. Poate dura două - trei ore  în funcție de câte pauze/fotografii faci, nivelul fiind unul ușor spre mediu. S-a vorbit/scris mult despre lacul albastru (suprafața de 0.5 ha și 4 metri adâncime) care a apărut prin surparea unei vechi galerii de mină pe la 1920. Culoarea lui se schimbă în funcție de direcția și cantitatea luminii, de anotimp, uneori fiind albastră, alteori verzuie,  "unicitatea lui fiind dată de sărurile cuprice dizolvate în apă". 

Punctul de plecare spre lac este biserica catolică din orașul Baia Sprie (Maramureș, Romania). Traseul se continuă urmărind indicatoarele. După ce admiri lacul te poți abate la stânga lui vreo 300 de metri până la Crăpătura Zorilor (aspect de canion, o crăpătură în munte în pereți verticali). Spre Vârful Poca poți ajunge de la lac urmând traseul marcat cu roșu. Grupul cu care am făcut drumeția (în vara lui 2020) a hotărât să urcăm pe traseul roșu și să ne  întoarcem în Baia Sprie pe cel marcat cu galben. Ajuns pe vârf dai peste un punct de belvedere. Panorama este superbă mai ales dacă ai parte de o zi cu soare. La întoarcere ne-am oprit și la puțul lui Francisc.

Imaginile  de mai jos redau frumusețea locului.

GRECIA 2020- CALATORIE IN VREME DE PANDEMIE- SANTORINI - EXCURSIE LA VULCANUL NEA KAMENI, IZVOARELE TERMALE SI INSULA THIRASSIA -PARTEA II

În articolul anterior (clik aici) scriam că Santorini este un complex de cinci insule (Thira, Thirassia, Nea Kameni, Palea Kameni și Aspronisi). Din studii reiese  că de-a lungul vremii opt erupții au dat forma actuală a insulelor vulcanice Nea și Palea Kameni.

Dacă ai ajuns în Santorini este obligatorie o excursie până la vulcanul (activ) Nea Kameni. După ce îl admiri de sus din Thira (Fira) este copleșitor sentimentul de a păși pe el. Ultima erupție a fost în 1950 și de atunci vulcanul doarme și va fi în această stare pentru multă vreme. Sunt mai multe tipuri de excursii cu prețuri diferite pe care le poți face. Am ales-o pe cea de șase ore și jumătate  cu plecare din portul vechi din Fira (Thira) și dacă azi scriu aceste rânduri e clar că nu am avut parte de nici un "foc de artificii". -;) 

Cum ajungi în port: cobori cu telefericul (6 euro timp de 2 minute) sau pe cele 580 de scări printre măgăruși (cam 20 minute).  Fiind un an atipic, din cauza coronavirusului a trebuit să fim cu o jumătate de oră înainte de ora de plecare pentru a completa niște formulare cu datele de contact (nume, telefon, data nașterii etc.). Am ales varianta de coborâre pe scări și la întoarcere am urcat cu telefericul.

Biletul (26 euro) l-am achiziționat  din port de la una din agenții chiar în ziua respectivă. Ambarcațiunea cu care ne-am deplasat a fost una de lemn (vezi  prima imagine). 

GRECIA 2020- CALATORIE IN VREME DE PANDEMIE- SANTORINI - PARTEA I

Am tot evitat să vizitez  Grecia.

Iată-mă însă (în acest an 2020 complicat), la sfârșit de septembrie pășind pentru prima oară pe pământ grecesc. După emoțiile cu testul pentru coronavirus, un drum lung cu mașina până în Atena și continuând cu feribotul, mă trezesc pe o insulă aridă, cu un sol ciudat și  nume zglobiu. De fapt, Santorini este un complex de cinci insule (Thira, Thirassia, Nea Kameni, Palea Kameni și Aspronisi, doar primele două fiind populate). Imaginea vulcanului (Nea Kameni) o voi purta cu mine tot restul vieții.  Dacă sunteți interesați, puteți citi despre istoria insulei, erupția vulcanului (pe la 1610 î.Hr.) care a devastat civilizația minoică și a dat insulei forma de semilună. Jean Jacques Cousteau credea că Santorini este "Atlantida pierdută". A fost o vacanță relaxantă, neobișnuită pentru stilul meu de a călători, dar minunată. M-am desprins cu greu. Aș mai fi stat câteva zile. Cred că m-aș putea obișnui și cu acest tip de excursii.  Știu că s-a scris mult despre Santorini, probabil nu voi aduce nimic nou dar poate veți fi încântați măcar de fotografii. Este un tărâm al contrastelor: o parte din insula e fotogenică, parcă cere să fie  imortalizată pentru posteritate,  iar cealaltă  este aridă, nu crește nimic, pare uitată de timp. Vița de vie are un aspect de tufă mică, altfel decât suntem obișnuiți și dă unul dintre renumitele vinuri locale "santo". Deși insula este mică, nu am ajuns în toate punctele. Ba chiar am ratat și câteva plaje deși Santorini nu prea impresionează la acest capitol.

Ce am reușit să văd:

IN VIZITA LA GRADINA BOTANICA "VASILE FATI" DIN JIBOU - ROMANIA

Am auzit numai cuvinte frumoase despre Grădina Botanică de la Jibou (România). 
Îmi doream de multă vreme să o vizitez. Planetele s-au aliniat să ajung, însă într-o zi cu nori și ploaie, deși suntem în plină vară. Chiar și așa, impresia a fost una peste așteptări. O stare de bine, de dorință de revenire. 

Nu-i lipsește nimic. Flori, culoare, miresme, pești, căprioare, mistreți, păsări, un adevărat complex. Veți păși printr-o grădină japoneză (cu plante tipice din zona orientală) și o grădină cu trandafiri. Serele care conțin plante  ce nu pot crește în exterior, reprezintă emblema grădinii botanice din Jibou (peste 27 tipuri de palmieri). Ca o curiozitate, "dracanea draco", o specie rară ce o putem admira în seră (trăiește mai ales în insulele Canare) secretă o rășină roșie, numită sânge de dragon, utilizată în medicina tradițională și despre care se spune că era întrebuințată ca și colorant pentru vopsirea viorilor stradivarius. 
De câte ori trecem pragul grădinii, trebuie să-i mulțumim în gând profesorului Vasile Fati care s-a străduit să lase în urma lui un proiect minunat. Fără pasiunea și sacrificiile lui, azi nu am fi avut ocazia acestei călătorii prin  universul  plantelor...  

EZE- UN VIS IMPLINIT - COASTA DE AZUR - FRANTA

O mică parte din Coasta de Azur am revăzut-o la mijlocul lui septembrie 2019. Trei zile și jumătate. Baza a fost în Nisa iar de aici excursii de câte o jumătate de zi/o zi: Eze, Antibes, Monaco, Menton, Villefrance sur Mer, Beaulieu sur Mer. 
Din Nisa până în Eze am ales varianta cu trenul (aproximativ 16  minute).
Din gara (Eze) până în centrul vechi aveam ca opțiuni: autobuzul sau taxiul. Puteam să aleg calea ușoară. Dar am "trudit" din greu. Am ales să urc/cobor "calea lui Nietzsche".  Pentru cei mai comozi, dacă chiar vreți să bateți cărarea despre care se spune că filosoful o parcurgea des, ar fi de preferat să alegeți varianta de coborâre. Autobuzul urma să vină peste vreo 20 de minute, așa că brusc iau hotărârea de a urca pe jos...iată-mă pe potecă...fără planuri, fără strategii turistice...fără să mă uit la ceas...părând că am tot timpul din lume, nefiresc, nepotrivindu-se stilului meu de călător, aruncând câte un gând, din metru în metru la viața mea de până la acel moment. M-au urmărit niște regrete... cumva, până sus, le-am "pierdut".

BARCELONA - HOSPITAL DE SAN PAU IN IMAGINI -CEL MAI MARE EDIFICIU MODERNIST DIN LUME

Ciudat, nu-i așa, să mergi în excursie și să pătrunzi pe poarta unui spital fără să ai o problemă medicală. Datele se schimbă când vorbim despre cel mai mare edificiu modernist din lume, devenit azi un centru cultural, un muzeu aflat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, o lucrare de suflet a arhitectului Lluis Domenech i Montaner.  

La primele două călătorii în Barcelona am văzut doar exteriorul. La a treia vizită în orașul catalan mi-am gestionat timpul în așa fel încât să văd și interiorul clădirii San Pau. Ansambul (constând din 12 pavilioanele legate între ele prin spații verzi de relaxare) are o arhitectură care  trimite cu gândul spre un palat. Este o operă de artă. 

Pe vremuri, când funcționa ca spital, mulți și-au găsit alinarea sau vindecarea bolilor, alții au "dansat" cu moartea...

Se spune că "spitalul a fost conceput astfel încâ clădirea să-ți dea senzația că ar fi o ființă umană care-și întinde mâinile pentru a-și primi pacienții cu brațele deschise"...

GRADINILE DE LA VILA TARANTO IN IMAGINI - LACUL MAGGIORE-ITALIA

Am o obsesie pentru lacurile din Italia. Primăvara sau toamna devreme, grădinile vilelor deschise publicului sunt o încântare. E greu să nu îți placă (oricât de mofturos ai fi)...
Din Milano Centrale am luat trenul până în localitatea Stresa (drumul durează aproximativ o oră).  Din gară faci cam  zece minute până la lac iar de aici feribotul te duce până la grădinile vilei Taranto (este mai spectaculos să ajungi pe apă). Stația la care  cobori din ambarcațiune se numește chiar Villa Taranto. 
Se pot vizita doar grădinile. Prețul unui bilet (pentru adult) este în jur de 11 euro.
Lacul Maggiore are multe atracții. Insulele Bella, Madre și Pescatori ar fi bine să le vizitezi într-o zi, iar grădinile de la Villa Taranto să le lași pe altă zi (poate grupate cu o vizită la Stresa și schitul Santa Caterina del Sasso).
Stresa este un orășel fermecător. Te plimbi pe malul lacului, pe lângă hoteluri de patru, cinci stele (impresionante),  pe străduțe înguste gustând renumita înghețată italiană, poți face o pauză potolindu-ți foamea cu o porție de paste și un pahar de vin sau poți vizita Villa Pallavicino. 
Schitul Santa Caterina (ultimele trei imagini) construit chiar pe o stâncă, te va impresiona cu siguranță. Se ajunge tot cu o ambarcațiune.
Oricâte grădini vizitați (fie ele la lacul Como, Garda sau Maggiore) să NU faceți clasamente, topuri pentru că fiecare arată altfel în cele patru anotimpuri, poate fi sau nu o zi însorită, cred că contează și starea în care ești...

CE POTI FACE INTR-O ZI DE VARA IN ANVERS (ANTWERPEN) - BELGIA

Vara lui 2019...O zi am dedicat-o orașului Anvers. Insuficient, simt că nu s-a închis cercul... 
Un tren din gara Brusseles Nord...40 de minute...și iată-mă în superbul oraș din regiunea Flandrei.  
În orice carte, ghid turistic sau film documentar, când se face referire la Anvers, inevitabil se folosesc cuvintele:  diamante, un mare port sau orașul lui Rubens.

Câteva dintre obiectivele turistice importante erau în renovare/restaurare, dar chiar și așa, orașul este seducător. 

Oricât de pretențios ai fi, găsești ceva, de care, peste ani îți vei reaminti: "zgomotul" orașului, clădiri interesante, îmbinare între vechi și modern, forfotă, terase pline de turiști, mâncare bună, deserturi delicioase, grafitti, chipuri, zâmbete etc.. 

Din gară (te trimite cu gândul la un palat), care merită admirată cel puțin câteva minute pentru că este o clădire impresionantă, am luat-o la pas prin oraș. Până în zona centrului vechi, piața  centrală (Grote Markt) am intrat prin magazinele cu produse de ciocolată, de vină fiind vitrinele care îți subjugă privirea. 

Au urmat câteva biserici, vizita la Casa Rubens, zona portului cu clădirea modernă a muzeului MAS și așa numita "Casa Portului", lucrarea arhitectei Zaha Hadid,  Hang out at PAKT, vechea clădire gotică numită pe vremuri  "sala măcelarilor"  care ulterior a fost transformată în muzeu (vleeshuis) și zona din jurul ei care este încântătoare.

AM VIZITAT RIJKSMUSEUM IN AMSTERDAM

De cele mai multe ori, o vizită la un muzeu nu se termină după ce ai ieșit pe poarta lui. Admiri tablouri sau obiecte celebre, însă "dai" peste artiști de care nu știai până la acel moment și a căror opere  îți stârnesc emoții. Un chip care a traversat secole, o umbră, o fereastră, o barcă, un copac, o petală de floare în fața cărora zăbovești și care vor intra în cutiuța ta de amintiri. Ajungi acasă, cauți informații, citești, te lovești de diverse interpretări și realizezi că ai omis anumite aspecte, detalii... 
Așa cum "Mona Lisa" este legată de Louvre în Paris, "Las Meninas" sau "3 mai 1808" de Prado în Madrid, "The Tempest" a lui Giorgione de Galeria Academiei din Veneția, "Sărutul" lui Klimt de Belvedere din Viena, "Primăvara" lui Botticelli de Galeria Uffizi din Florența, "Fata cu cercel de perlă" a lui Veermer de Mauritshuis din Haga, "Iepurele" lui Durer de Albertina din Viena,  "Rondul de noapte" este simbolul Rijksmuseum în Amsterdam. Mi-am încheiat vizita la muzeu, admirându-l. Începând cu iulie 2019, tabloul urma să intre în restaurare. Partea bună este că vizitatorii pot urmări cum are loc "operațiunea nightwatch". 

Dar până a ajunge la sala respectivă, muzeul îți dezvăluie: tablouri care te subjugă vizual, îți hrănesc imaginația, statuete vechi, obiecte de porțelan sau de lemn splendid confecționate, ceasuri de mare finețe din epoci apuse, cea mai mare și veche bibliotecă de istoria artei din Olanda  (la etajul doi - The Cuypers library),  casa de păpuși a Petronellei Oortman, bijuterii, arme vechi, instrumente muzicale, conversații șoptite ale celorlați vizitatori care uneori pot fi interesante etc.. Așa numita "casă de păpuși" a Petronellei Oortman, de fapt nu reprezintă jucării pentru copii, ci obiecte în miniatură, un interior real, camerele unei familii  înstărite din secolul al XVII-lea confecționate de meșteri pricepuți și talentați. Lucrarea a necesitat multă trudă și a costat o avere (echivalentul unei case de pe un canal din Amsterdam).
Firește, toți cei care vizitează Rijksmuseum își doresc să vadă "Rondul de noapte" al lui Rembrandt și "Lăptăreasa" lui Vermeer (pictată pe la 1657, 1658, când acesta avea în jur de 25 de ani). 

BERLIN - PALATUL CHARLOTTENBURG IN IMAGINI

Despre Berlin am scris un articol mai amplu (aici). Un oraș cu un trecut complicat, care a avut răni grave dar a supraviețuit. Este mai greu de digerat, nu place tuturor. L-am vizitat într-o vară, apoi într-o iarnă. Probabil îl voi mai vedea prin 2024 dacă se va termina de renovat faimosul Altar din Muzeul Pergamon.
Cu Palatul Charlottenburg m-am intersectat vara. Poate este perioada cea mai frumoasă. Dacă ai noroc să prinzi  o zi însorită, complexul, grădinile ți se dezvăluie în toată splendoarea. Este cel mai mare palat din Berlin și a fost reședința de vară a reginei Sophie Charlotte de Hanovra, soția lui Frederick I. Iarna, devine una dintre cele mai atrăgătoare piețe de Crăciun din oraș. Palatul deține o impresionantă colecție de porțelan: aproximativ 5000 de lucrări de artă din porțelan european și 3500 obiecte din porțelan din Asia de Est. Cabinetul de porțelan este una dintre cele mai spectaculoase camere: Sophie Charlotte moare în 1705, la numai 37 de ani, cabinetul fiind finalizat doar în 1706.  În timpul celui de-al doilea război mondial, în 1943, o mare parte din cabinet este distrusă, fiind restaurat în 1967. 
Sunt mai multe corpuri de clădiri ce se pot vizita: palatul vechi, palatul nou, pavilionul nou din grădini, palatul belvedere, mausoleul. Te întorci în timp, admirând mobilier vechi, tablouri, portrete, sculpturi, capela palatului cu scene din noul și vechiul testament, camere rococo, obiecte de argint, de porțelan sau de ceramică de o mare finețe. 
La final, poți visa la toate acestea făcând zigzaguri prin grădinile palatului, căutând umbre ale trecutului... 

CUM POTI VIZITA ZAANDAM SI MORILE DIN ZAANSE SCHANS INTR-O ZI

Sunt momente în viața noastră când avem nevoie de locuri noi, chipuri noi, emoții noi.
Pământ, apă, mori de vânt și case colorate, toate acestea fac din Zaanse Schans (mai greu de pronunțat) un loc încântător dar totodată sufocat de turiști. Cine a ajuns în Amsterdam știe că se pot vizita multe obiective turistice în jurul orașului: excursii de o zi sau jumătate de zi. În vara lui 2019 am poposit în zonă pentru câteva zile venind cu trenul din Brusseles. Cazarea am avut-o în orașul Zaandam, aflat la două stații de tren de Amsterdam (10 minute). Trenurile circulă cu o frecvență de aproximativ 15-20 de minute așa că poate fi o opțiune interesantă.

Dacă ai cazare în Amsterdam, poți într-o zi să combini Zaandam și zona morilor de vânt Zaanse Schans. Pleci din gara Amsterdam Centraal cu trenul și după 10 minute (2 stații)  cobori în Zaandam. Gara și hotelurile de lângă ea sunt colorate, arată minunat, te plimbi, poți servi o cafea sau o gustare și apoi pleci mai departe încă două stații de tren spre morile vânt unde poți aloca câteva ore (stația Zaandijk - Zaanse Schans). De la gară sunt indicatoare spre zona morilor. După vreo cinci minute simți un miros puternic de cacao datorită fabricii de cacao&ciocolata de acolo. Dacă ai noroc și prinzi o zi însorită, va fi o experiență de neuitat, deși locul este aglomerat, înțesat de turiști. Te poți fotografia cu morile de vânt, în unele poți intra contra cost, poți participa la diferite workshopuri organizate. Există și un muzeu - magazin al saboților (intrare gratuită) în care îți poți face o idee despre evoluția acestora de-a lungul vremii și  unde poți vedea o demonstrație de confecționare a lor. De neratat intrarea (gratuit) la Ferma Catharina Hoeve Cheese în care poți gusta și cumpăra câteva tipuri de brânză specifice locului. 

LIBRARIA CARTURESTI CARUSEL - BUCURESTI - ROMANIA

Ajung rar în București, poate în câte o delegație  și nu am timp să vizitez orașul. Ultima dată am avut în jur de două ore libere și am dat o raită până la imobilul de pe strada Lipscani 55, care azi găzduiește librăria Cărturești Carusel. Văzusezm zeci de imagini, chiar și o emisiune în care au fost invitați arhitecții "vinovați" de splendoarea interiorului acestui edificiu încât trăiam cu impresia că sunt singura care nu a intrat în acea librărie. 

Dacă bine îmi amintesc, celebrul nostru dirijor, Tiberiu Soare afirma într-un interviu că "cine are o carte în mână nu este niciodată singur" iar altcineva spunea că "nu contează câte cărți ai în biblioteca casei, ci doar bibliotecile pe care le porți în tine, cu tine" (deci ce ai citit)...

Am stat aproximativ 30 de de minute, răsfoind diverse cărți,  cu părere de rău că mă grăbeam spre aeroport și nu am reușit să zăbovesc și la ultimul nivel, la bistro să servesc o prăjitură. Am revăzut în rafturi cărți pe care le-am citit  și cărți pe care îmi doresc să le citesc.  Am rămas adepta cititului clasic...nici un laptop, telefon, tabletă nu îl pot înlocui...mirosul unei cărți noi, trecerea de la  o pagină la alta, subliniatul cu creionul a anumitor pasaje, pagini îndoite, adormitul cu cartea în mână și ochelarii pe nas...Ador albumele de artă, jurnalele, biografiile, memoriile  unor personalități remarcabile... Am deschis un album cu operele lui Goya...pe copertă, tabloul "3 mai 1808"...m-am așezat pe un scaun, am derulat la întâmplare câteva pagini amintindu-mi de vizita de la Madrid din muzeul Prado unde sunt expuse câteva dintre celebrele picturi ale lui Goya... 

BUDAPESTA - CAFENELE DIN AL TREILEA VAL

Anul trecut am scris un articol despre cafenelele în care am intrat prin excursiile mele (dacă te interesează, citeste aici). Prefer cafeaua de specialitate și cafenelele din categoria numită "cel de-al treilea val". În cele vechi, cu tradiție, gen palate, clădiri vechi, gust ceva doar pentru a mă bucura de atmosferă.
Dacă despre o bere artizanală sau un vin încerc să aflu cât mai multe detalii,  la fel procedez și cu cafeaua de specialitate. Dacă nu mi se spune, întreb despre originea ei, aromă, altitudine. După ce mi se aduce cafeaua în ceașcă, primul lucru pe care îl fac este să o miros, să-i simt aroma și apoi urmează etapa de savurare. Nu am studii, cursuri în domeniul preparării cafelei, dar cumva, intuiția îmi spune dacă pentru mine  este o cafea bună sau nu.
Îi admir pe cei care lucrează în această branșă pentru că este multă trudă, sudoare, implică multă pasiune. Poate prea multe etape dificile până boaba de cafea ajunge în ceașca noastră.

În Budapesta poposesc  odată la un an sau doi, cel puțin pentru câteva ore. 

Voi enumera cafenelele "third wave"  din acest oraș în care am băut  cel puțin o cafea (lista rămâne deschisă până la urmatoarea vizită...voi actualiza, dar o să înclud și zona de ,,bakery" fiindcă am băut cafele de specialitate excelente):

BUDAPESTA- VIZITA IN INTERIORUL CLADIRII PARLAMENTULUI

Parlamentul  ("Casa Națiunii") este una dintre cele mai admirate și fotografiate clădiri din Budapesta. 

Lucrările au început la data de 12 octombrie 1885 și au fost finalizate în 1904, cu o întârziere de zece ani, timp în care prețul aproape că s-a dublat. Construcția  s-a încheiat în 1902, dar încă doi ani au fost necesari pentru decorările interioare. 

Dacă la exterior uimește prin mărimea, splendoarea și eleganța sa, cu siguranță vă întrebați cum arată interiorul unei clădiri de peste 265 de metri lungime și 96 metri înălțime.
Cei care  deja l-ați vizitat, știți că "splendid" este un cuvânt prea palid pentru a descrie ce vedeți în interior. 
În timp ce veți admira vitralii, fresce, părți placate cu aur, candelabre, statui, coloane de granit și cele 96 de scări (Grand Stairway) acoperite cu covoare roșii,  ghidul vă va da o mulțime de explicații.