L' ESTARTIT - COSTA BRAVA- DRUMETIE SPRE CAP DE LA BARRA, CALA CALELLA

O altă drumeție parcursă de mine pe Costa Brava a fost cea cu plecare din orașul L'Estartit spre Cap de la Barra, Cala Calella si chiar mai departe. Sunt indicatoare, se pornește din zona portului (ultima fotografie).  Dacă nu puteți merge mult pe jos este suficient să ajungeți până la Cap de la Barra (de unde puteți admira Insulele Medes)  și Cala Calella. La cea din urmă se poate face și baie, este un golf superb, stânci, apă de o culoare minunată. De aici se poate merge mai departe pe drmul marcat (ceea ce vă și recomand).  Prin pădure găsiți poteci la puncte de belvedere spre marea înțesată cu stânci de diferite forme și mărimi. Puteți petrece câteva ore minunate imbinând drumeția cu o baie în mare.

Din anumite puncte de belvedere se poate admira arhipeleagul numit Insulele Medes (la care se poate ajunge cu caiacul, vaporasul care transporta turisti sau cu bărcuțe). Arhipeleagul se vede de pe plaja L'Estartit. In zona portului veti vedea multe gherete/chioșcuri de unde puteti achiziționa bilete pentru caiac, bărcuțe sau vaporaș. Referitor la caiac trebuie să cereți informații deoarece in anumite luni doar in prima parte a zilei îl puteți închiria și la ora 14,00 să vă întoarceți (din cauza valurilor).

SANT FELIU DE GUIXOLS - COSTA BRAVA - SPANIA- DRUMETIE

Costa Brava este cunoscută pentru peisajele sale spectaculoase. O altă drumeție pe care am experimentat-o a fost cu pornire din localitatea Sant Feliu de Guixols. Este mai mult o plimbare pe lângă apă (plecare din port), cu puncte de belvedere (mirador) superbe. Stânci, culoarea apei, mult verde, soare, ambarcațiuni, snorkerling, kayacs-uri toate te fac să îndrăgești zona și să iți dorești să te reîntorci.

Sant Feliu de Guixols este cunoscută și pentru via ferrata ,,La Cala del Moli” singura din Europa la mare, alcătuită din două părți bine diferențiate (se poate face doar una dacă a doua vi se pare mai dificilă). Este nevoie de cască, ham și mănuși. Se poate face la liber sau cu ghid între două ore si jumătate până la patru ore, depinde de fiecare cât este de experimentat.  Via ferrata este închisă în anumite luni ale anului.  În 2026 va fi deschisă în perioada 15 iunie - 1 decembrie.

Chiar dacă nu faceți via ferrata puteți trece pe lângă ea să o admirați, faceți fotografii apoi continuați plimbarea.

Se pleacă din zona portului, veți găsi indicatoare spre Cala del Moli, Cala de l'Ametller, diverse puncte de belvedere, Mirador de les Mestresses, Mirador de les Dides, Plaja de St.Pol, S'Agaro si Plaja d'Aro care este mai departe la aproximativ o ora si patruzeci de minute.

Traseul este minunat, o să vă opriți să faceți multe fotografii.

Mi-a făcut o mare plăcere să văd mulți seniori, veseli și dornici de a face mișcare.

Informatii site via ferrata: https://viaferratacaladelmoli.com/en/informations/

CAP ROIG- GRADINA BOTANICA - CALELLA DE PALAFRUGELL - COSTA BRAVA - SPANIA

Grădina botanică din Roig (Calella de Palafrugell, Costa Brava, Spania) este considerată  una dintre cele mai frumoase și importante din Mediterana, datorită florei care se poate admira acolo, aproximativ 800 de specii. Este construită în jurul unui castel și coboară până spre apă. Poate partea cea mai spectaculoasă este grădina cu cactuși. Ideea aparține cuplului format din colonelul țarist exilat Nicolai Woevodsky și soției lui, Dorothy Webster, o aristocrată engleză care au căutat un loc paradisiac unde să se stabilească. Vă puteți plimba printre arbori și flori, aveți loc de picnic sau un colț special amenajat unde puteți citi ( preferat al doamnei Dorothy Webster) iar ciripitul păsărelelor vă va însoți pe tot parcursul vizitei. După ce cuplul a trecut în eternitate, proprietatea a fost preluată de Fundația ,,Caixa Girona” și apoi de Fundația ,,la Caixa”.

Nu se prea poate povesti, locul trebuie văzut, este despre culoare, miros, flori, arbori, eleganță, visul unei femei...

La grădină se poate ajunge din Calella de Palafrugell. 

MONTSERRAT - SPANIA- DRUMETIE LA SANT JERONI

Dacă vă plac stâncile și sunteți în Spania, la Barcelona sau în apropiere, o drumeție la Sant Jeroni (Montserrat) poate fi pe lista de activități. Faceți mișcare și vizitați totodată mănăstirea. Moderată, cea mai populară, nici prea lungă nici foarte obositoare și o încântare din punct de vedere vizual. Eu am lungit traseul, pentru că am vrut să văd stâncile de la bază și am pornit din parcarea de la Monistrol de Montserrat pe jos, de fapt din zona de unde se poate lua și cremaliera (aproximativ o oră și jumătate până la Mănăstire). Traseul  pornește de undeva din centrul orașului Monistrol, am văzut grupuri de turiști și ne-au spus pe unde să o luăm, este indicator (ultima imagine) dar se poate urca și cu cremaliera până la mănastire și de acolo să începeți drumeția (sunt indicatoare). Dacă vreți să scurtați și mai mult, de la mănăstire se poate lua funicularul Sant Joan și de unde coborâți veți porni spre Sant Jeroni, cel mai înalt punct de acolo (aprox 1236 m). Depinde cât timp aveți la dispoziție și cât vreți să mergeți pe jos. Pare complicat, dar nu este, vă veți descurca la fața locului.

Dacă am venit pe jos de la Monistrol de Montserrat, am ajuns la un moment dat la o intresecție unde puteam să o iau direct spre mănăstire sau să cotesc spre Santa Cova, o peșteră/capelă unde a fost găsită Madona neagră. Am ales să vizitez mica peșteră și apoi am luat drumul spre mănăstire.

LACUL GARDA- ITALIA - LIMONE SUL GARDA- DRUMETIE ,,CIMA MUGHERA”

În ultimii ani am vizitat des  Italia, cu precădere  zona lacurilor (Como, Garda, Maggiore, Iseo). Limone sul Garda este o localitate plină de farmec, la lacul Garda. În afară de vizitarea orașului se pot face și drumeții. Stânci, lămâi, arome, flori, cafea, tiramisu, înghețată,  lacul în sine, toate acestea te fac să adori localitatea Limone și să îți dorești să te întorci cândva. Un traseu  pe care am reușit să îl parcurg este cel care pornește de pe o potecă din stânga Hotelului Europa, spre ,,Cima Mughera”. Este solicitant, pe alocuri sunt și zone mai dificile unde trebuie să te sprijini/ajuți de cabluri. Panoramele spre lac sunt superbe, ai posibilitatea să vezi zona  în toată splendoarea. Am făcut o buclă, nu m-am întors pe unde am urcat. Dacă nu vreți să urcați spre zona mai grea, sentiero verticale (deși este cea mai spectaculoasă),  (vezi ultima fotografie cu indicatoarele) se poate continua înapoi spre Limone, aproximativ o oră și jumătate, cu priveliști minunate (stânci și spre final chiar și o  cascadă). Traseul se poate face și invers, adică pornirea din spatele gradinilor, parcului public Villa Boghi.

Chiar dacă am avut parte de o zi înnorată dar temperatura ideală pentru un asemenea traseu (spre sfârșitul drumeției a mai ieșit un pic soarele) și imaginile nu au ieșit foarte bine, am rămas cu amintiri de neprețuit și cu dorința de a reveni în zonă.

LA TOURNETTE- DRUMETIE - ANNECY- FRANTA

Cei care vizitează Annecy și sunt amatori de drumeții, cu siguranță vor urca pe „La Tournette”. Pentru mine a fost una dintre  cele mai frumoase excursii în natură pe care le-am făcut până la acest moment. Prima parte a zilei a fost ceață, de-abia am văzut zona la urcare, însă la coborâre am avut o vizibilitate mai bună. Desigur, am în plan să repet experiența dar pe soare, într-o zi senină. Ultima parte este mai solicitantă, pentru că implică lanțuri, cabluri, scări și necesită atenție sporită,  efort. 

Sunt mai multe puncte de plecare de unde poți aborda Tournette-ul (2351 m) aflat în masivul Bornes, zona Haute-Savoie. Este cel mai înalt din zona lacului Annecy și pe parcursul traseului ai parte de panorame superbe. Noi am ales plecarea clasică, din Annecy am mers cu masina câțiva km până spre satul Montmin (cam o jumătate de oră) la parcarea Les Pres Ronds, de la refugiul Pre Revel si de acolo ucare pe jos la Chalet de l'Aulp și continuare până în vârf. Dacă doriți să scurtați, puteți urca direct cu mașina la Chalet de l'Aulp (zona restaurantului, unde este o parcare). Aici,  în sezon, la coborâre puteți mânca câteva din produsele locale, în special brânză sau puteți bea o bere nefiltrată. 

Sunt aproximativ 10/11 km pe care-i poți face în câteva ore, depinde cât timp aloci sa admiri, să faci fotografii, să te odihnești în natură. Cum am scris mai sus, drumeția nu este chiar ușoară, trebuie să ai o condiție fizică cât de cât bună ca să finalizezi traseul care presupune în anumite locuri lanțuri, cabluri. Chiar dacă nu mergi până la capăt (mulți se întoarceau din anumite puncte) ai parte de multe punct de belvedere și te poți bucura de frumusețea naturii.

DRUMETIE LA PIATRA CIUTEI- MARAMURES- ROMANIA

Una dintre frumoasele drumeții care se pot face prin Maramureș este cea spre Piatra Ciutei. Am parcurs traseul  în lunile februarie și mai ale acestui an.  Noi am ales ca punct de plecare Preluca Veche, continuând (cu mașina) spre Dealu Corbului. După ce am parcat mașinile (într-o zonă unde sunt două porți de lemn) am luat-o la pas trecând pe lângă câteva gospodării, biserica din Dealu Corbului și  am ajuns lângă o casă care are ca reper un cuib de berze artificial. La câțiva metri de casa respectivă nu se mai continuă pe drum ci se cotește în partea stângă (cumva prin grădina unei gospodării), urcându-se o pantă spre pădure.  

Ca nivel, traseul este ușor. Ar fi bine, totuși, să fiți însoțiți de persoane care cunosc zona.  Există câteva indicatoare (o săgeată marcată pe copaci sau pe pietre - vezi în fotografie), însă dacă le pierzi din vedere  te poți  rătăci prin pădure.

IMAGINI DIN DRUMETIA SPRE TREI APOSTOLI SI VARFUL GUTAI- MARAMURES- ROMANIA- 2021

Anii trecuți tânjeam să plec în drumeții dar nu știam trasee și nici nu aveam un anturaj care să fie interesat de așa ceva. Cumva, pe la mijlocul anului 2019  am găsit un grup căruia m-am alăturat și cu care am reușit să bat câteva "poteci" prin Maramureș. La începutul lunii mai 2021 am parcurs traseul  Trei Apostoli -Vârful Gutâi (1443 m). 

Plecarea a fost din Cavnic, dus-întors puțin peste cinci ore (cu opriri pentru fotografii și  admirat). A fost una dintre drumețiile pe care mi le voi aminti cu mare drag și pe care aș vrea să o repet pe timp de vară. Nivelul de dificultate este undeva între ușor și mediu (depinde și ce condiție fizică aveți). Am observat că în unele zone din Maramureș lipsesc marcajele sau sunt insuficiente.  Ar fi bine să plecați în drumeții cu persoane care cunosc zona și să fiți echipați corespunzător (la munte,  vremea este imprevizibilă). 

LACUL ALBASTRU- VARFUL POCA - MARAMURES- ROMANIA

Pentru iubitorii de drumeții, un traseu interesant în Maramureș ar fi de la  Lacul Albastru până spre Vârful Poca. Poate dura două - trei ore  în funcție de câte pauze/fotografii faci, nivelul fiind unul ușor spre mediu. S-a vorbit/scris mult despre lacul albastru (suprafața de 0.5 ha și 4 metri adâncime) care a apărut prin surparea unei vechi galerii de mină pe la 1920. Culoarea lui se schimbă în funcție de direcția și cantitatea luminii, de anotimp, uneori fiind albastră, alteori verzuie,  "unicitatea lui fiind dată de sărurile cuprice dizolvate în apă". 

Punctul de plecare spre lac este biserica catolică din orașul Baia Sprie (Maramureș, Romania). Traseul se continuă urmărind indicatoarele. După ce admiri lacul te poți abate la stânga lui vreo 300 de metri până la Crăpătura Zorilor (aspect de canion, o crăpătură în munte în pereți verticali). Spre Vârful Poca poți ajunge de la lac urmând traseul marcat cu roșu. Grupul cu care am făcut drumeția (în vara lui 2020) a hotărât să urcăm pe traseul roșu și să ne  întoarcem în Baia Sprie pe cel marcat cu galben. Ajuns pe vârf dai peste un punct de belvedere. Panorama este superbă mai ales dacă ai parte de o zi cu soare. La întoarcere ne-am oprit și la puțul lui Francisc.

Imaginile  de mai jos redau frumusețea locului.

Creasta Cocosului - Maramures- Romania

Îmi doream de multă vreme să urc la Creasta Cocoșului; printre colegii mei de serviciu sau prieteni, tot mai greu găsesc pe cineva dispus la un traseu de munte; toți suntem ocupați, apar evenimente mai importante, se amână...totuși în iulie 2017, într-o sambătă ne-am adunat patru persoane și am pornit la drum.
Din Baia Mare până la Hanul lui Pintea (acuma se numește Hanul Țentea) drumul  l-am parcurs cu mașina, apoi la pas pe o cărare în pădure până la Poiana Boului iar de aici am continuat până la creastă. Nu este un traseu greu și se poate parcurge în două ore sau mai mult, depinde de fiecare ce ritm adoptă sau câte pauze face să admire priveliștea.  Chiar pe ultima porțiune, cam cu 20 -30 de minute înainte de a ajunge la formațiune, traseul devine un pic mai dificil. Efortul este însă răsplătit de "stânca spectaculoasă care veghează satele din vale cuprinse între patru comune: Budești, Călinești, Ocna Șugatag, Desești", de o panoramă minunată, copleșitoare de care-ți vei aminti și-ți va fi dor.  Conform informațiilor găsite la fața locului, creasta este formată din lave magmatice extruzive, roca având o vârstă de peste 9 milioane de ani; forma crestei a fost modelată prin procese vulcanice și tectonice combinată cu procese erozionale. 
A fost un traseu în care natura și-a dezvăluit farmecul.