Jurnal de Calatorii: GRECIA 2020- CALATORIE IN VREME DE PANDEMIE- SANTORINI

Am tot evitat să vizitez Grecia.

Iată-mă însă (în acest an 2020 complicat), la sfârșit de septembrie pășind pentru prima oară pe pământ grecesc. După emoțiile cu testul pentru coronavirus, un drum lung cu mașina până în Atena și continuând cu feribotul, mă trezesc pe o insulă aridă, cu un sol ciudat și nume zglobiu. De fapt, Santorini este un complex de cinci insule (Thira, Thirassia, Nea Kameni, Palea Kameni și Aspronisi, doar primele două fiind populate). Imaginea vulcanului (Nea Kameni) o voi purta cu mine tot restul vieții. Dacă sunteți interesați, puteți citi despre istoria insulei, erupția vulcanului (pe la 1610 î.Hr.) care a devastat civilizația minoică și a dat insulei forma de semilună. Jean Jacques Cousteau credea că Santorini este "Atlantida pierdută". A fost o vacanță relaxantă, neobișnuită pentru stilul meu de a călători, dar minunată. M-am desprins cu greu. Aș mai fi stat câteva zile. Cred că m-aș putea obișnui și cu acest tip de excursii. Știu că s-a scris mult despre Santorini, probabil nu voi aduce nimic nou dar poate veți fi încântați măcar de fotografii. Este un tărâm al contrastelor: o parte din insula e fotogenică, parcă cere să fie imortalizată pentru posteritate, iar cealaltă este aridă, nu crește nimic, pare uitată de timp. Vița de vie are un aspect de tufă mică, altfel decât suntem obișnuiți și dă unul dintre renumitele vinuri locale "santo". Deși insula este mică, nu am ajuns în toate punctele. Ba chiar am ratat și câteva plaje deși Santorini nu prea impresionează la acest capitol.

Ce am reușit să văd:

- Thira (Fira) - capitala insulei cu case albe, biserici săpate pe terasele vulcanice, restaurante, hoteluri tip boutique cu piscine, priveliști spre Nea Kameni; din Fira poți coborî în portul vechi pe cele aproximativ 580 de scări, printre măgăruși (ia în considerare și fecalele lor ;-) ) și poți urca cu telefericul; mi-a rămas întipărită în minte și în suflet imaginea vulcanului (Nea Kameni). Datorită geografiei, Fira și Nea Kameni sunt sortite să se privească; o "relație" veche, probabil indestructibilă...din portul vechi se poate face o excursie la vulcan (aș spune că e obligatorie pentru oricine vizitează insula și despre care am scris un articol separat - clik aici);

- dacă ai timp, se poate face o drumeție de aproximativ două ore și jumătate, trei, între localitățile Fira și Oia, trecând prin Firostefani și Imerovigli, superbe, cu priveliști spre vulcan; dacă nu faci tot traseul la picior, neapărat trebuie să treci prin Firostefani și Imerovigli; Încearcă să prinzi un apus de soare la Imerovigli, urcând pe Skaros Rock - este de neuitat;

- Oia, sătucul despre care se vorbește cel mai mult în toate ghidurile turistice, renumit pentru apusurile sale unice; m-am numărat printre turiștii care se adună pe străduțe și mai ales pe lângă și pe zidurile vechii cetăți veneține în așteptare. Alții preferă spectacolul de pe ambarcațuni ancorate în portul Ammoudi. Am văzut apusuri și din alte colțuri ale insulei, așa că dacă nu l-ați prins pe cel din Oia, celelalte sunt la fel de frumoase; aici, ca și în Fira, poți coborî treptele până în portul Ammoudi, celebru pentru tavernele sale; o plimbare prin Oia îți transmite acea senzație de lux , bunăstare, curățenie; datorită priveliștilor magice (perfecte, cum zic unii) spre mare, multe cupluri fac sesiuni foto cu fotografi profesioniști; în Oia nu ai nevoie de nici o hartă; intuiția te îndrumă pe unde să te plimbi;

- plajele la care am ajuns: Katharos (la un kilometru de Oia), Vlychada (liniștită, stâncile din jurul ei par sculptate -la aproximativ 13 km de Fira) și plaja roșie (am prins și un apus de soare superb, nisipul este negru iar stânca din jurul plajei are o culoare roșiatică); la plaja albă (nume dat de stâncile albe care o înconjoară) se poate ajunge doar cu o ambarcațiune de la plaja roșie, cumva e mai greu accesibilă;

-Akrotiri (cca. 12 km de Fira) poți vizita sătucul și unul dintre cele mai importante situri arheologice din Ciclade (Santorini face parte din Ciclade, al căror nume derivă de la termenul kyklos (cerc) fiindcă înconjoară insula sacră Delos). Intrarea în site este 12 euro și poți vedea părți din cetate bine conservate care au stat peste 3500 de ani sub cenușa vulcanică; vizita la Akrotiri o poți combina cu câteva ore de relaxare la plaja roșie sau Vlychada;

- farul din Akrotiri - cocoțat în vârful unei stânci, pe marginea mării - zona e încântătoare...regret că nu am prins acolo un apus de soare...

- Megalochori- un sat fermecător, mic, cochet, o bijuterie- era înnorat când am ajuns și fotografiile sunt nereușite- o piață mică centrală cu câteva taverne, două biserici, poți intra într-o casă tradițională, tip peșteră și dacă ai timp, poți participa la o degustare de vinuri la Gavalas Winery...

-Pyrgos- aflat la cel mult 8 km de Fira, mai puțin promovat din punct de vedere turistic dar cunoscut ca cel mai mare sat conservat din Santorini; în cele aproape două săptămâni cât am stat în Grecia, doar două zile au fost înnorate:când am vizitat Pyrgos și Megalochori;

- am gustat berea locală artizanală nefiltrată din gama donkey: crazy donkey (IPA) și yellow donkey: consum vinuri seci, în concluzie renumitul vin santo (dulce) l-am evitat..la capitolul mâncare mi-e greu să dau sfaturi pentru că fiecare are preferințele sale; Restaurante cu specific grecesc sunt multe, la tot pasul. Aproape toate erau deschise la sfârșit de septembrie. Am mâncat salată grecească, gyros, pește la grătar, musaca cu și fără carne, feta la cuptor, o pulpă de miel (delicioasă) cu legume și multă baklava. Unele restaurante obișnuiesc ca la final să dea bonus o porție mică de budincă sau un păhărel de vin. În Fira (Thira) am mâncat la Parea Tavern, Argo (restaurant cu view) și Pelikan Kipos (au o terasă plină de plante și verdeață iar pulpa de miel a fost bine preparată).

Detalii tehnice:

-feribotul (rapid) l-am luat din Portul Piraeus (Atena) și am făcut în jur de 5 ore și jumătate până în Santorini cu plecare la ora 7,00 dimineața (a întârziat pe drum o jumătate de oră); pe site-ul https://www.ferries.gr/ puteți face simulări să analizați prețul și orele la care circulă feriboturile; cel lent face în jur de 7 ore și jumătate; dacă sunteți cu mașina și nu aveți bilete on-line e bine să mergeți înainte cu aproximativ 40 de minute (ei recomandă o oră); în septembrie 2020, pentru feribotul rapid pe segmentul Piraeus - Santorini am plătit pentru o persoană 48 de euro iar dacă ai mașină trebuie plătit separat și pentru ea 90 euro; la feribotul lent, prețul pentru o persoană era 38 de euro;

-fiind un an atipic (din cauza coronavirusului), cazarea am ales-o la fața locului; o cameră dintr-o vilă în Fira, simplă, curată, fără vedere la calderă dar aproape de centru (29 euro/ noapte single și 35 euro dublă);

- dacă nu ai mașină, te poți deplasa pe insulă cu ajutorul autobuzelor cu plecare din Fira (Thira), capitala insulei;

- în portul vechi din Fira poți coborî/urca cu telefericul: 6 euro pe segment sau pe cele 580 de scări;

-am stat șase nopți în Santorini și încă alte șase în Mykonos; din Santorini în Mykonos am ajuns cu feribotul

*****

Vizita în insule a fost ca o gură de oxigen fiindcă în lunile următoare va fi dificil de călătorit (cel puțin prin Europa).

Paros și Naxos le voi vizita la o următoare excursie în Grecia. Aș fi putut să le văd acuma însă am ajuns la concluzia că e mai bine să aloc pentru Santorini și Mykonos timp suficient, să nu mă grăbesc, să mă pot bucura de farmecul lor.

TE-AR PUTEA INTERESA SI:

GRECIA 2020- CALATORIE IN VREME DE PANDEMIE- SANTORINI - EXCURSIE LA VULCANUL NEA KAMENI, IZVOARELE TERMALE SI INSULA THIRASSIA -PARTEA II

GRECIA 2020- CALATORIE IN VREME DE PANDEMIE- MYKONOS SI DELOS- PARTEA III