GRECIA 2020- CALATORIE IN VREME DE PANDEMIE- SANTORINI - PARTEA I

Am tot evitat să vizitez  Grecia.

Iată-mă însă (în acest an 2020 complicat), la sfârșit de septembrie pășind pentru prima oară pe pământ grecesc. După emoțiile cu testul pentru coronavirus, un drum lung cu mașina până în Atena și continuând cu feribotul, mă trezesc pe o insulă aridă, cu un sol ciudat și  nume zglobiu. De fapt, Santorini este un complex de cinci insule (Thira, Thirassia, Nea Kameni, Palea Kameni și Aspronisi, doar primele două fiind populate). Imaginea vulcanului (Nea Kameni) o voi purta cu mine tot restul vieții.  Dacă sunteți interesați, puteți citi despre istoria insulei, erupția vulcanului (pe la 1610 î.Hr.) care a devastat civilizația minoică și a dat insulei forma de semilună. Jean Jacques Cousteau credea că Santorini este "Atlantida pierdută". A fost o vacanță relaxantă, neobișnuită pentru stilul meu de a călători, dar minunată. M-am desprins cu greu. Aș mai fi stat câteva zile. Cred că m-aș putea obișnui și cu acest tip de excursii.  Știu că s-a scris mult despre Santorini, probabil nu voi aduce nimic nou dar poate veți fi încântați măcar de fotografii. Este un tărâm al contrastelor: o parte din insula e fotogenică, parcă cere să fie  imortalizată pentru posteritate,  iar cealaltă  este aridă, nu crește nimic, pare uitată de timp. Vița de vie are un aspect de tufă mică, altfel decât suntem obișnuiți și dă unul dintre renumitele vinuri locale "santo". Deși insula este mică, nu am ajuns în toate punctele. Ba chiar am ratat și câteva plaje deși Santorini nu prea impresionează la acest capitol.

Ce am reușit să văd:

IN VIZITA LA GRADINA BOTANICA "VASILE FATI" DIN JIBOU - ROMANIA

Am auzit numai cuvinte frumoase despre Grădina Botanică de la Jibou (România). 
Îmi doream de multă vreme să o vizitez. Planetele s-au aliniat să ajung, însă într-o zi cu nori și ploaie, deși suntem în plină vară. Chiar și așa, impresia a fost una peste așteptări. O stare de bine, de dorință de revenire. 

Nu-i lipsește nimic. Flori, culoare, miresme, pești, căprioare, mistreți, păsări, un adevărat complex. Veți păși printr-o grădină japoneză (cu plante tipice din zona orientală) și o grădină cu trandafiri. Serele care conțin plante  ce nu pot crește în exterior, reprezintă emblema grădinii botanice din Jibou (peste 27 tipuri de palmieri). Ca o curiozitate, "dracanea draco", o specie rară ce o putem admira în seră (trăiește mai ales în insulele Canare) secretă o rășină roșie, numită sânge de dragon, utilizată în medicina tradițională și despre care se spune că era întrebuințată ca și colorant pentru vopsirea viorilor stradivarius. 
De câte ori trecem pragul grădinii, trebuie să-i mulțumim în gând profesorului Vasile Fati care s-a străduit să lase în urma lui un proiect minunat. Fără pasiunea și sacrificiile lui, azi nu am fi avut ocazia acestei călătorii prin  universul  plantelor...  

EZE- UN VIS IMPLINIT - COASTA DE AZUR - FRANTA

O mică parte din Coasta de Azur am revăzut-o la mijlocul lui septembrie 2019. Trei zile și jumătate. Baza a fost în Nisa iar de aici excursii de câte o jumătate de zi/o zi: Eze, Antibes, Monaco, Menton, Villefrance sur Mer, Beaulieu sur Mer. 
Din Nisa până în Eze am ales varianta cu trenul (aproximativ 16  minute).
Din gara (Eze) până în centrul vechi aveam ca opțiuni: autobuzul sau taxiul. Puteam să aleg calea ușoară. Dar am "trudit" din greu. Am ales să urc/cobor "calea lui Nietzsche".  Pentru cei mai comozi, dacă chiar vreți să bateți cărarea despre care se spune că filosoful o parcurgea des, ar fi de preferat să alegeți varianta de coborâre. Autobuzul urma să vină peste vreo 20 de minute, așa că brusc iau hotărârea de a urca pe jos...iată-mă pe potecă...fără planuri, fără strategii turistice...fără să mă uit la ceas...părând că am tot timpul din lume, nefiresc, nepotrivindu-se stilului meu de călător, aruncând câte un gând, din metru în metru la viața mea de până la acel moment. M-au urmărit niște regrete... cumva, până sus, le-am "pierdut".

BARCELONA - HOSPITAL DE SAN PAU IN IMAGINI -CEL MAI MARE EDIFICIU MODERNIST DIN LUME

Ciudat, nu-i așa, să mergi în excursie și să pătrunzi pe poarta unui spital fără să ai o problemă medicală. Datele se schimbă când vorbim despre cel mai mare edificiu modernist din lume, devenit azi un centru cultural, un muzeu aflat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, o lucrare de suflet a arhitectului Lluis Domenech i Montaner.  

La primele două călătorii în Barcelona am văzut doar exteriorul. La a treia vizită în orașul catalan mi-am gestionat timpul în așa fel încât să văd și interiorul clădirii San Pau. Ansambul (constând din 12 pavilioanele legate între ele prin spații verzi de relaxare) are o arhitectură care  trimite cu gândul spre un palat. Este o operă de artă. 

Pe vremuri, când funcționa ca spital, mulți și-au găsit alinarea sau vindecarea bolilor, alții au "dansat" cu moartea...

Se spune că "spitalul a fost conceput astfel încâ clădirea să-ți dea senzația că ar fi o ființă umană care-și întinde mâinile pentru a-și primi pacienții cu brațele deschise"...

GRADINILE DE LA VILA TARANTO IN IMAGINI - LACUL MAGGIORE-ITALIA

Am o obsesie pentru lacurile din Italia. Primăvara sau toamna devreme, grădinile vilelor deschise publicului sunt o încântare. E greu să nu îți placă (oricât de mofturos ai fi)...
Din Milano Centrale am luat trenul până în localitatea Stresa (drumul durează aproximativ o oră).  Din gară faci cam  zece minute până la lac iar de aici feribotul te duce până la grădinile vilei Taranto (este mai spectaculos să ajungi pe apă). Stația la care  cobori din ambarcațiune se numește chiar Villa Taranto. 
Se pot vizita doar grădinile. Prețul unui bilet (pentru adult) este în jur de 11 euro.
Lacul Maggiore are multe atracții. Insulele Bella, Madre și Pescatori ar fi bine să le vizitezi într-o zi, iar grădinile de la Villa Taranto să le lași pe altă zi (poate grupate cu o vizită la Stresa și schitul Santa Caterina del Sasso).
Stresa este un orășel fermecător. Te plimbi pe malul lacului, pe lângă hoteluri de patru, cinci stele (impresionante),  pe străduțe înguste gustând renumita înghețată italiană, poți face o pauză potolindu-ți foamea cu o porție de paste și un pahar de vin sau poți vizita Villa Pallavicino. 
Schitul Santa Caterina (ultimele trei imagini) construit chiar pe o stâncă, te va impresiona cu siguranță. Se ajunge tot cu o ambarcațiune.
Oricâte grădini vizitați (fie ele la lacul Como, Garda sau Maggiore) să NU faceți clasamente, topuri pentru că fiecare arată altfel în cele patru anotimpuri, poate fi sau nu o zi însorită, cred că contează și starea în care ești...