"Beatrice, zâmbetul tău se deschide ca un fluture..."
Sunt filme care rămân cumva agățate într-un colț din sufletul și mintea ta... ajungi să le porți cu tine.
Sunt filme care rămân cumva agățate într-un colț din sufletul și mintea ta... ajungi să le porți cu tine.
Mai toți bărbații de pe insulă sunt pescari. Mario Ruoppolo rămas șomer, are alergie, nu suportă umezeala, nu poate îmbrățisa meseria tatălui său...de fapt, nici nu pare că-i place...plasele de pescari sunt "triste"... El e firav, gângav, delicat...un visător deși e aproape trecut de prima tinerețe. O carte poștală primită de la doi prieteni plecați în America îl face să spere că ar putea avea și el cândva parte de o viață mai bună. Deși zona e înconjurată de apă, localnicii se confruntă cu problema apei potabile. Doar odată pe lună venea cisterna cu apă, așa că dacă nu și-o drămuiau, de multe ori rămâneau fără. Destinul i-l scoate în cale pe Pablo Neruda "exilat" pe insula lui. Cum Mario nu avea de lucru iar Neruda primea multe scrisori de pretutindeni (mai ales de la admiratoare), devine poștașul poetului. Treptat, se leagă un soi de prietenie. Mario, un om simplu care citește destul de greu și Neruda care a dat lumii o poezie "dureros de terestră". Pablo îi destăinuie cum s-a născut "Cânt General" (Canto General). Mario descoperă poezia, jocul cuvintelor. Poate unul dintre cele mai spumoase momente din film este cel în care are loc discuția despre metafore...
"Il postino" este filmat în Sicilia și Procida. Este o ficțiune. Neruda a fost totuși în Italia pe care a ajuns să o iubească, așa cum afirma în cartea sa de memorii. A stat o perioadă în Capri (unde își termină cartea de dragoste "Versurile Căpitanului") găzduit de Erwin Cerio (istoric, naturalist) care "în penumbră semăna cu un moșneag din poveștile pentru copii". Neruda spunea: "Erwin Cerio a reprezentat pentru noi inima mare, generoasă și parfumată a Italiei. Mai târziu i-am descoperit scrierile: cărți mai autentice, deși mai puțin cunoscute decât a lui Axel Munthe. Bătrânul și nobilul Cerio repeta mucalit: -Piața din Capri e capodopera lui Dumnezeu"... (zicea "noi" referindu-se la el si soția sa Matilde)
Dar să revenim la film. Mario se îndrăgostește la prima vedere. O pasiune imposibil de controlat pentru Beatrice Russo, cea mai frumoasă fată de pe insulă și cere ajutorul lui Neruda. Cei care ați văzut filmul probabil zâmbiți. Nu dezvălui tot și vă las să-l descoperiți, pe cei care încă nu l-ați vizionat.
Un film în care personajele cred în prietenie, în iubire, în idealuri, în rime, în amețeli provocate de "bărci legănate de cuvinte"... un film care pe alocuri doare...
Actorul italian Massimo Troisi (personajul lui Mario) a jucat rolul vieții lui primind nominalizarea la Oscar pentru cel mai bun actor. La câteva ore după încheierea filmărilor, inima lui Troisi cedează...probleme cardiace...o mare pierdere pentru cinematografia italiană...E dificil de povestit felul în care Massimo Troisi l-a interpretat pe Mario. Filmul trebuie văzut, revăzut și ronțăit.
Ajunsă în Procida pentru câteva ore (unde nu ai prea multe de făcut/văzut), după ce am urcat la punctul de belvedere (de unde casele colorate par să se sprijine una pe alta) și m-am plimbat pe străduțe, am coborât la Marina Corricella, acolo unde s-au filmat câteva scene din Il Postino...m-am așezat pe terasă, la o masă a micuței crâșme unde Mario a cunoscut-o pe Beatrice, mi-am luat o prăjitură, am privit și ascultat marea, bărcile pescarilor și m-am gândit...la metafore...se spune că aici "marinarii pot să cheme vântul și să vorbească cu stelele"... Procida ("cea care stă culcată") a rămas suspendată în trecut...comparativ cu Capri, aici e liniște... turiștii sunt rari...așa cum îmi place mie să spun, pentru câteva minute am uitat de vremurile mult prea complicate pe care le trăim și m-am lăsat prinsă în povestea imaginară țesută de Antonio Skarmeta în cartea sa (Poștașul lui Neruda) și transpusă în peliculă de regizorul Michael Radford...am recunoscut intrarea în crâșmă, scările laterale pe atunci scorojite, neîngrijite...azi vopsite într-o culoare țipătoare. Așteptam să-l zăresc pe Mario aranjându-și stingher chipiul lui de poștaș, privind-o în ochi pe iubita lui, spunându-i: "Beatrice, zâmbetul tău se deschide ca un fluture"...așteptam să-l zăresc pe Neruda, poetul chilian, rătăcind pe insula italiană, "pășind pe substanțe diamantine, pe cristale tainice, pe nimicuri strălucind de secole. Italia a dăruit forma, sunetul, grația și farmecul poeziei europene". Deși nu și-au făcut apariția, mi-am luat în gând rămas bun de la ei și am pornit spre Napoli...în după amiaza aceea urma să pășesc pentru întâia oară în capela San Severo, la o întâlnire cu barocul napoletan.
"Il postino" este filmat în Sicilia și Procida. Este o ficțiune. Neruda a fost totuși în Italia pe care a ajuns să o iubească, așa cum afirma în cartea sa de memorii. A stat o perioadă în Capri (unde își termină cartea de dragoste "Versurile Căpitanului") găzduit de Erwin Cerio (istoric, naturalist) care "în penumbră semăna cu un moșneag din poveștile pentru copii". Neruda spunea: "Erwin Cerio a reprezentat pentru noi inima mare, generoasă și parfumată a Italiei. Mai târziu i-am descoperit scrierile: cărți mai autentice, deși mai puțin cunoscute decât a lui Axel Munthe. Bătrânul și nobilul Cerio repeta mucalit: -Piața din Capri e capodopera lui Dumnezeu"... (zicea "noi" referindu-se la el si soția sa Matilde)
Dar să revenim la film. Mario se îndrăgostește la prima vedere. O pasiune imposibil de controlat pentru Beatrice Russo, cea mai frumoasă fată de pe insulă și cere ajutorul lui Neruda. Cei care ați văzut filmul probabil zâmbiți. Nu dezvălui tot și vă las să-l descoperiți, pe cei care încă nu l-ați vizionat.
Un film în care personajele cred în prietenie, în iubire, în idealuri, în rime, în amețeli provocate de "bărci legănate de cuvinte"... un film care pe alocuri doare...
Actorul italian Massimo Troisi (personajul lui Mario) a jucat rolul vieții lui primind nominalizarea la Oscar pentru cel mai bun actor. La câteva ore după încheierea filmărilor, inima lui Troisi cedează...probleme cardiace...o mare pierdere pentru cinematografia italiană...E dificil de povestit felul în care Massimo Troisi l-a interpretat pe Mario. Filmul trebuie văzut, revăzut și ronțăit.
Ajunsă în Procida pentru câteva ore (unde nu ai prea multe de făcut/văzut), după ce am urcat la punctul de belvedere (de unde casele colorate par să se sprijine una pe alta) și m-am plimbat pe străduțe, am coborât la Marina Corricella, acolo unde s-au filmat câteva scene din Il Postino...m-am așezat pe terasă, la o masă a micuței crâșme unde Mario a cunoscut-o pe Beatrice, mi-am luat o prăjitură, am privit și ascultat marea, bărcile pescarilor și m-am gândit...la metafore...se spune că aici "marinarii pot să cheme vântul și să vorbească cu stelele"... Procida ("cea care stă culcată") a rămas suspendată în trecut...comparativ cu Capri, aici e liniște... turiștii sunt rari...așa cum îmi place mie să spun, pentru câteva minute am uitat de vremurile mult prea complicate pe care le trăim și m-am lăsat prinsă în povestea imaginară țesută de Antonio Skarmeta în cartea sa (Poștașul lui Neruda) și transpusă în peliculă de regizorul Michael Radford...am recunoscut intrarea în crâșmă, scările laterale pe atunci scorojite, neîngrijite...azi vopsite într-o culoare țipătoare. Așteptam să-l zăresc pe Mario aranjându-și stingher chipiul lui de poștaș, privind-o în ochi pe iubita lui, spunându-i: "Beatrice, zâmbetul tău se deschide ca un fluture"...așteptam să-l zăresc pe Neruda, poetul chilian, rătăcind pe insula italiană, "pășind pe substanțe diamantine, pe cristale tainice, pe nimicuri strălucind de secole. Italia a dăruit forma, sunetul, grația și farmecul poeziei europene". Deși nu și-au făcut apariția, mi-am luat în gând rămas bun de la ei și am pornit spre Napoli...în după amiaza aceea urma să pășesc pentru întâia oară în capela San Severo, la o întâlnire cu barocul napoletan.
Cum ajungi:
-am plecat din Napoli cu o ambarcațiune rapida; cursa mergea spre Ischia cu oprire în Procida; la întoarcere din Procida spre Napoli am luat o cursă lentă
link-ul unde puteti vedea orarul ambracatiunilor din diverse locuri de pe coastă si pretul:
https://www.capri.com/en/ferry-schedule
P.S.
pe insula s-au mai filmat și scene cu Alberto Sordi ("Detenuto in attesa di giudizio") sau cu Matt Damon în "Talentatul Domn Ripley".
link-ul unde puteti vedea orarul ambracatiunilor din diverse locuri de pe coastă si pretul:
https://www.capri.com/en/ferry-schedule
P.S.
pe insula s-au mai filmat și scene cu Alberto Sordi ("Detenuto in attesa di giudizio") sau cu Matt Damon în "Talentatul Domn Ripley".
Te-ar mai putea interesa si:
Jurnal italian 2017 - Napoli si imprejurimi (Partea 1)
Jurnal italian 2017 - O zi in insula Capri - (partea 2)
Jurnal italian 2017 - Reggia di Caserta (Partea 3)
Jurnal italian 2017 - Positano, Sorrento si Amalfi (partea 5)
Jurnal italian 2017 - Ravello- Coasta Amalfi - (partea 6)
Pe unde am calatorit in 2017...
Calatoriile lui 2016 in imagini...
Anonimo Veneziano
 | |
|
 | |
|
 |
| Procida din punctul de belvedere |
 |
| imagini din film - pe peretii restaurantului din Procida |
 |
| fotografii cu personajele din Il postino - chiar in micul restaurant unde au avut loc filmarile |
 |
| prajitura pe care am servit-o in timp ce ma gandeam la metafore...la Neruda si Mario din Il Postino... |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu