19 iunie 2019

POTSDAM - O VIZITA LA PALATUL SANSSOUCI

Oricine vede  fotografia cu palatul la baza căruia se află șase terase cu viță-de-vie, își dorește să ajungă acolo. Cumva, este o călătorie în timp. Este vorba despre Potsdman, Friedrich (zis cel Mare), Palatul Sanssouci (în franceză înseamnă "fără griji"). Palatul vechi a fost locul în care Friedrich cel Mare se retrăgea în momente dificile, fiind însoțit de câinii săi. Interiorul nu epatează. Este simplu în comparație cu Verssailes  sau Schonbrunn. Palatul nou are mai multe camere, este mai "dichisit", mai bogat în detalii. Friedrich cel  Mare l-a folosit rar ca reședință personală, preferând să-l utilizeze drept casă de oaspeți. 
Aflându-mă pentru câteva zile in Berlin, două dintre ele le-am alocat vizitei la complexul Sanssouci. Sunt mai multe corpuri de clădiri de explorat, plus grădinile (aproximativ 300 hectare - vara sunt fermecătoare). Din gara Potsdam poți lua autobuzul spre Sanssouci și să cobori la stația Schloss Sanssouci (palatul vechi -aici se intră pe timpi) sau Palatul Nou și să începi vizita. 
De neratat pavilionul chinezesc cu personaje aurii ce par din povești, care își beau ceaiul sau cântă la instrumente muzicale. 
Dacă timpul vă permite, pe lângă plimbările prin grădini, se pot admira: Galeria de picturi (Anthony van Dyck, Rubens, Andrea Celesti, Caravaggio)  Palatul Orangeriei (cu celebra sală Raphael care cuprinde cele mai importante copii după operele pictorului), băile romane, clădirea numită Belvedere, casa dragonului, Palatul Charlottehhof, puteți urca în moara istorică etc.

30 mai 2019

CAFEA, CAFENELE - PARTEA I

"Balzac făcea uz și abuz de cafea ca să-și aducă pe lume Comedia umană"(Michel Braudeau)

Până să ajungă boaba de cafea în ceașca noastră este o poveste lungă, muncă dificilă pe plantații, oboseală, sudoare... 


Cafenelele au fost și sunt "gazda" discuțiilor diverse: comentarii obișnuite, bârfe nevinovate (ai văzut cum este îmbrăcată blonda, ce pantofi poartă bruneta), mai nou navigarea pe internet în fața unui laptop,  șoapte de amor, minciuni, promisiuni, dezbateri despre sănătate, insomnii, bani, economie, mâncare nesănătoasă, literatură, muzică,  politică, nimicuri...
Într-o lună de iunie, într-o  cafenea din Frankfurt, lui Gabriel Garcia Marquez i s-a propus  o călătorie ("să mergem să vedem ce e dincolo de Cortina de Fier") de către Franco (un italian, corespondent ocazional la reviste din Milano) și Jacqueline, o graficiană la o revistă din Paris. Cât de norocoși suntem (în zilele noastre) că putem călători fără atâtea formalități la care au trebuit să apeleze cei trei în aventura lor prin Europa de Est...  

Zilnic (în lume) se consumă aproximativ 1.5 miliarde cești de cafea...nici nu poți contoriza de câte ori se rostesc într-o zi (în același timp) în cafenelele de pe mapamond,  cuvinte  ca: "un espresso", "un espresso macchiato", "un flatwhite", "un cappuccino", "un cortado", "un V60" etc..  
Regret că nu am făcut fotografii în toate cafenelele prin care am intrat și care mi s-au părut speciale...dar o voi face...Chiar daca le ador pe cele din "al treilea val", voi posta imagini si din cele istorice, cu tradiție, a că las articolul în actualizare...
de ce speciale? pentru că din ceașcă am sorbit de fiecare dată o cafea altfel: rafinată, catifelată, aromată, poate cu un gust fructat sau poate cu o notă de amăreală sau ușor picantă...despre boabele de cafea crescute la diverse altitudini s-au scris cărți, articole, se fac studii, se fac comparații între robusta și arabica, se tot numără soiurile de cafea...e o întreagă industrie..."la scară mondială, comerțul cu cafea se situează pe locul al doilea după petrol"...până să ajungă boaba de cafea în ceașca noastră este o poveste lungă, muncă dificila pe plantații, oboseală, sudoare... 

1 martie 2019

Oradea - Muzeul Istoriei evreilor din Oradea - Partea II

În urmă cu doi am trecut prin Oradea și am scris câteva rânduri pe care le puteți citi aici(O zi in Oradea - Bihor - Romania).
În februarie 2019 am ajuns din nou, doar pentru câteva ore, timp în care am vizitat Sinagoga Neologă Sion și Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea găzduit de Sinagoga ortodoxă Aachvas Rein de pe strada Primăriei nr. 25, obiectiv intrat în circuitul turistic la sfârșitul lui 2018
Ambele merită să le treceți pragul, sunt situate în centrul orașului iar taxa de intrare este modică: 5 lei pentru fiecare / adult. 
Sunt deschise de marți până duminică, orele 9-17.
Chiar dacă de-a lungul anilor am vizitat Sinagoga din Budapesta, Muzeul Evreilor din Viena, Memorialele de la Auschwitz, Birkenau, Mauthausen, Muzeul Evreiesc din Berlin, Casa Memorială Elie Wiesel de la Sighetu Marmației - Romania, vă mărturisesc că și Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea stârnește emoții, propune o incursiune tulburătoare în viața comunității evreilor din zonă.

4 ianuarie 2019

TARGUL DE CRACIUN DE LA DRESDA IN IMAGINI - 2018

Până la acest moment  am văzut (în afara țării) târgurile de Crăciun de la Bratislava, Budapesta, Viena, Praga, Berlin. La sfârșitul lui 2018  a venit rândul celui de la Dresda, (Striezelmarkt) care m-a trimis spre lumea copilăriei, a poveștilor. Evit să fac comparații. Fiecare târg are farmecul lui, însă pe cel de la Dresda (chiar dacă vremea a fost capricioasă) l-am simțit cumva special. Sunt mai multe locații în oraș în care se desfășoară evenimentul. Eu le-am vizitat pe cele de langa Frauenkirche (biserica care a fost bombardată in 1945 si reconstruită în anii 2005), de langa castelul regal, târgul medieval și cel de lângă biserica evanghelica Kreuzkirche. 
Dresda pretinde că târgurile lor ar fi cele mai vechi din Europa. Cel mai spectaculos este acela de lângă biserica Kreuzkirche din turnul căreia poți admira târgul de crăciun în toată splendoarea lui. Multe dintre căsuțele în care sunt expuse produsele comerciale au montate pe acoperiș diverse personaje care se mișcă, ceea ce le face mai amuzante și plăcute, "furând" zâmbete atât copiilor cât și adulților.  La tarabe veți găsi stollen-ul (un fel de cozonac), care este foarte important pentru ei, un simbol. În decembrie au loc diverse ceremonii, procesiuni în cadrul cărora producătorii locali se  întrec în a face cele mai bune rețete de stollen (cu stafide, migdale, marțipan,  fructe uscate, confiate etc.)
Cum în acea zi a fost innorat și a plouat, imaginile nu sunt foarte clare. Totuși sper că vă puteți face o idee despre cum arată targul de craciun de la Dresda.
Dacă nu ești cazat in Dresda, poți face o excursie de o zi din Berlin sau Praga.


14 noiembrie 2018

EXPOZITIA BALENCIAGA 2017 DE LA LONDRA IN IMAGINI SI CARTEA LUI MARY BLUME DIN 2018

"Dacă o femeie intra îmbrăcată într-o rochie Balenciaga, nicio altă femeie nu mai exista". (Diana Vreeland)

Nu știu de ce, când scriu aceste rânduri, gândurile îmi "alunecă" la filmul lui Woody Allen, "Midnight in Paris" al cărui personaj interpretat de Owen Wilson și-ar fi dorit să trăiască prin anii 1920, în Paris. Ajuns "in mod straniu" în acea epocă, întâlnește o femeie care-l fascinează și care, la rândul ei și-ar fi dorit să trăiască în anii de început ai belle epoque(1890). Cei doi ajung să "interacționeze" cu pictorii Gaugain și Degas care sunt nemulțumiți de generația lor pe care o consideră lipsită de sens și imaginație, dorindu-și la rândul lor să fi aparținut Renașterii...la finalul filmului îți pui întrebarea: oare chiar fiecare om vrea să fugă de prezentul său?     

Ciudat, eu nu-mi doresc să fi trăit într-o altă epocă. Mi se potrivește prezentul. Firește,  îmi place să mai arunc câte un ochi prin trecut. Reîntoarsă de curând dintr-o scurtă călătorie din Barcelona, nu neg că aș fi vrut să-l văd măcar cinci minute pe Gaudi aplecat peste schițele de la Colonia Guell  și Sagrada Familia sau să intru pentru câteva momente pe la 1897 în "Els Quatre Gats", unde se aduna avangarda orașului (în perioada modernismului), să stau la taclale cu Rusinol, Casas, Utrillo sau tânărul Picasso,  dar ador prezentul, chiar așa tulbure, incert, plin de provocări

Totuși, când a avut femeia cea mai mare libertate de exprimare în ceea ce privește vestimentația, dacă nu acuma?