2023 IN IMAGINI - CALATORII

Călătoriile deschid ochii asupra trecutului, te fac să crezi că înțelegi prezentul și te învață să privești cu precauție spre viitor.  Am intrat în clădiri, adevărate bijuterii arhitecturale, am urcat/coborât ,,scări", am bătut poteci de munte, am alergat după trenuri, autobuze, am încercat, uneori, ,,să stau cu mine de vorbă".  Am zâmbit, am lăcrimat, am citit, am văzut, am auzit, am ascultat, m-am grăbit, poate nu am gestionat corect unele situații legate de sănătate, am luat decizii greșite. Uneori am luat-o spre dreapta în loc de stânga sau invers. 

M-am gândit mult la vremelnicie și totuși sunt pregătită să fac saltul în noul an, indiferent de ,,capcanele" pe care mi le pregătește...Mi-a slăbit mult vederea și mă ingrijorează că nu voi mai putea percepe clar frumusețea sau urâțenia din lume. 

Sunt drame în jurul nostru, suferință, lacrimi, boli, iluzii, singurătate... De aceea voi enumera (într-o ordine oarecare, așa cum curg aminitirile la momentul când scriu) doar ce a fost memorabil. Încă învăț să călătoresc. Vreau să depășesc acea etapă în care seara ajung la hotel obosită, după ce am încercat să văd toate obiectivele propuse. Dar ce să fac?...nu mai pot irosi timpul, clipele... Poate de aceea mă străduiesc să absorb cât pot din ce vrea zona respectivă să îmi dezvăluie. Sufăr de curiozitate obsesivă când este vorba de explorat locuri. Cum am mai scris, mă bântuie de câțiva ani o replică din serialul ,,The Young Pope":  ,,îmbătrânesc, timpul  devine o foiță subțire pentru mine". Nu sunt genul care doar bifează că a fost ,,acolo"...Sunt locuri în care mă reîntorc  pentru a revedea o clădire, o sală, un tablou, să mănânc o prăjitură sau o anume mâncare la un restaurant... sunt locuri în care NU sunt încă pregătită să ajung...nu am ieșit de pe bătrânul nostru continent...cândva, trebuie să o fac.

EXPOZITIA ,,RENOIR – THE PAINTER AND HIS MODELS”- BUDAPESTA-2023

Într-o zi de marți, noiembrie 2023 - forfotă, aglomerație, femei, bărbați care-și exprimau șoptit, în diferite limbi, părerea despre tablouri, gesticulând, zâmbind sau stând pe o băncuță într-o sală, doar admirând.

Ca prin magie am pus toată lumea din jur  într-o paranteză și am rămas doar eu și Renoir, unul dintre cei mai faimoși impresioniști, care a declarat cândva ,,sunt un pictor figurativ”, care a celebrat frumusețea corpului feminin, tulburând simțurile, lăsându-ne unele dintre cele mai senzuale nuduri din istoria artei. 

Despre portretul lui Richard Wagner (prezent în cadrul expoziției) se spune că Renoir l-ar fi făcut în doar treizeci și cinci de minute, când cei doi s-au întâlnit în Italia, compozitorul tocmai terminând Parsifal,  fiind fericit și nervos deopotrivă, neavând răbdare.

Rămân la părerea că o expoziție nu poate fi povestită. Trebuie să fii acolo să vezi culoarea, lumina care trece dincolo de pânză. 

În 1897 a căzut de pe bicicletă, rupându-și brațul. În paralel suferea și de artrită reumatoidă, boală care a progresat și  i-a deformat degetele mâinilor. 

În ultima sală este prezentat un film de aproximativ trei/patru  minute în care îl puteți vedea pe Renoir la finalul vieții, în scaunul cu rotile, străduindu-se să picteze, ținând pensula în gură sau legată de degete ori de antebraț. Ce chin pentru un om atât de creativ…

BUCURESTI-MUZEUL DE ARTA- EXPOZITIA ,,NICOLAE GRIGORESCU – PICTOR AL ETHOSULUI ROMANESC”

Eram în București pentru concertul din cadrul Festivalului ,,George Enescu" de la Sala Palatului cu pianista Yuja Wang și orchestra regală Concertgebouw din Amsterdam condusă de  tânărul, dar talentatul dirijor Klaus Makela și aflu că expoziția Grigorescu, de la Muzeul Național de Artă al României, se prelungește  cu două zile. După ce am ajuns în capitală, m-am plimbat vreo trei ore prin centrul istoric și apoi am pornit la pas spre clădirea muzeului de artă. Am admirat-o exterior câteva minute, stând pe o bancă, apoi am intrat. Ordinea a fost: expoziția temporară ,,Nicolae Grigorescu - pictor al ethosului românesc", aripa dedicată galeriei de artă veche românească și de artă modernă (la acea dată câteva săli erau închise) și la final, galeria de artă europeană.

Am făcut câteva fotografii...degeaba, ele nu pot redea culoarea, lumina, frumusețea tablourilor lui Grigorescu... trebuie să fii acolo, în sălile expoziției, să le privești de aproape, de departe, din unghiuri diferite, să te apleci, să te ridici pe vârfuri, să te miri, să-ți pui întrebări... 

Expoziția seduce ochiul, sufletul, inima, mintea, de fapt, intreaga ființă.

MUZEUL OULUI - VAMA- BUCOVINA- ROMANIA

Ce tehnică, ce mâini dibace, câtă migală... 

Mulți dintre dumneavoastră ați trăit sentimentul acela, când pătrunzi într-un anume muzeu și nu mai vrei să ieși, te desprinzi greu.  Așa am simțit când am vizitat Muzeul Oului din Vama. Timpul mi-a fost inamic,  presiunea că trebuie să văd totul repede, m-a copleșit. Detalii impresionante, ouă arajate în vitrină pe diverse teme, culori, regiuni. Mii de ouă de pe tot mapamondul, unul mai surprinzător ca altul.  

Colecția aparține doamnei profesor  Letiția Orșivschi. 

În Bucovina, tradiția închistării ouălor a fost influențată de culorile mânăstirilor pictate pe exterior.  Fiecare dintre lăcașele de cult este cunoscută pentru o culoare specifică, exemplu Voroneț, pentru albastru, asociat cu liniștea sufletească sau  Sucevița pentru verde. Veți admira și ouă decorate cu simboluri solare, spic de grâu sau în culorile costumului popular din Vama etc.. Galbenul reprezintă belșugul, roșu reprezintă sângele, viața, negru simbolul infinitului.  

Despre acest muzeu privat este dificil de povestit. Trebuie doar să-i treceți pragul, să pătrundeți în acel univers plin de culoare, tradiții, să vă puneți întrebări...

PLATFORMA 5 FINGERS -AUSTRIA - MUNTII DACHSTEIN - KRIPPENSTEIN

La jumătatea lunii septembrie 2023 am reușit să ajung la platforma ,,5 fingers". În ultimii ani văzusem multe fotografii pe internet, citisem recenzii și mi-am dorit ca într-o zi să ajung acolo. Vârful Dachstein-Krippenstein este situat la o altitudine de aproximativ 2100 m. 

Se urcă cu telecabina de la centrul Dachstein-Krippenstein (am scris mai jos cum  ajungi cu transportul public). Fiind mijlocul lui septembrie și zi lucrătoare, am stat sub 10 minute la coada de bilete pentru urcarea cu telecabina (am înțeles că vara, timpii de așteptare ar fi mai mari)  

Sunt trei nivele/secțiuni. La primul nivel vă puteți opri  ca să vizitați cele două peșteri sau una dintre ele (Ice cave și  Mammut), la al doilea nivel se ajunge la ,,5fingers", Welterbespirale, Delfinul Dachstein,  iar la al treilea  la o cabană alpină. M-a interesat punctul de belvedere de pe platforma ,,5fingers", așa că am urcat direct la nivelul doi (probabil în anii următori voi reveni în zonă să văd și  celelalte două secțiuni). Pentru ,,5fingers" este simplu, sunt indicatoare și faci cam 30 minute până la punctul de observație. Traseul este ușor, nu necesită efort. Dar se pot face și alte drumeții mai lungi. Am stat doar în zona ,,5fingers" deoarece a început să se înnoreze și  nu am avut curaj să continui cu alt traseu. Am învățat din drumețiile pe care le fac în țara noastră, că la munte, vremea se poate schimba din clipă în clipă.