Praga - implinirea unei profetii (partea I)

Oricât s-a scris sau se va scrie despre un oraş, oricât ai citi despre el, oricât ţi-ai frământa  imaginaţia, dacă n-ai fost să-l vezi, n-ai cum să-l înţelegi.  Un oraş nu se poate povesti; el trebuie parcurs pe jos, să-i vezi culoarea, să-i simţi mirosul, să te împiedici pe străduţe, să te inervezi cu harta în mână că nu găseşti un obiectiv turistic…Pentru fiecare persoană un oraş se dezvăluie diferit …Am văzut Praga vara şi toamna târziu. Fiecare vizită a avut farmecul ei. Deşi s-au dat atât de multe denumiri şi definiţii oraşului, mie îmi place să-mi închipui Praga ca o tânără fermecătoare având  părul lung şi despletit acoperit de  florile şi frunzele din tablourile lui Mucha, plimbându-se cu barca pe Vltava şi fredonând muzica lui Smetana….

Dacă inima Pragăi este la Castel, probabil sufletul este în piaţa oraşului vechi.  Am rătacit ore întregi pe străduţele cu edificii arhitectonice care de care mai cochete; am admirat Casa Clipei, Casa Storch, Biserica Sf. Nicolae (există 2 biserici cu acelaşi nume) şi m-am alăturat zecilor de turişti entuziasmaţi în faţa ceasului astronomic din turnul primăriei. Nu ai cum să ignori statuia lui Jan Hus (fost rector al universităţii, ars pe rug, considerat eretic fiindcă a luptat împotriva corupţiei bisericii) şi maiestuoasa biserică Maria din Tyn (destul de greu am găsit intrarea, ea fiind mascată de terase şi magazine construite în preajmă). Am urcat în turnul vechii primării; vazute de la înălţime obiectivele mai sus enumerate creează o atmosferă magică … La coborâre m-am oprit la etajul unu de unde la ore fixe se pot admira de aproape cei 12 apostoli ai ceasului astronomic…Marionetele originale au fost distruse în 1945 de nemţi… În sălile alăturate se găsesc câteva tablouri de mare însemnătate pentru cehi, dar cel mai impresionant dintre toate cred că este cel care redă ultima zi din viata lui Jan Hus…

Mânăstirea Loreta  (aflată în apropierea castelului) este una dintre destinaţiile religioase cele mai vizitate din întreaga Boemie. Există taxă de intrare plus taxă pentru fotografii. La etaj se află celebrul obiect religios “Prague Sun” decorat cu 6222 de diamante. Din oră în oră se aude din turnul clopotniţei o melodie în onoarea Fecioarei Maria.  Tot la etaj  timp de câteva minute  poţi privi un minidocumentar  ce prezintă mecanismul care pune în mişcare clopotele.

Pentru Complexul Hradčany considerat pe bună dreptate „un oraş într-un oraş” şi despre care s-au scris zeci de cărţi,   trebuiesc alocate ore întregi să-l vizitezi. Nu voi plictisi cititorul cu detalii pe care cei interesaţi vor ştii cu siguranţă unde să le caute şi vă voi spune doar că am văzut camera din care a avut loc “aruncarea pe fereastră” (considerată scânteia care a declanşat războiul de 30 de ani.)… Legenda spune că “în 1618, peste 100 de nobili protestanţi au devastat vechiul Palat Regal şi au aruncat pe fereastră doi guvernatori catolici, împreună cu secretarii lor. Căderea acestora a fost atenuată de un morman de bălegar adunat din Sala Vladislav după un turnir recent (deşi catolicii din acea vreme au pretins că ar fi fost salvaţi de îngeri).”

Catedrala Sf. Vitus poate fi lăcaşul unde-ţi poţi face o introspecţie, unde te poţi întreba dacă eşti sau nu împăcat cu tine însuţi, dacă mai crezi sau nu în ceva sau cineva  (atrage privirea impozanta rozetă şi “dantelăria din piatră”, iar în interior vitraliile lui Mucha şi mormântul sfântului Ioan Nepomuk pentru care s-au folosit două tone de argint). Vă plac sau nu legendele, credeţi sau nu în ele şi Nepomuk o are pe a lui. Se spune că ar fi fost legat într-un sac şi aruncat în Vltava de pe podul Carol fiindcă nu-i dezvăluise  lui Wanceslas al IV-lea secretul spovedaniei soţiei acestuia, Sofia. Catedrala are 19 capele, una mai splendidă şi mai grandioasă decât alta. Bijuteriile coroanei sunt adăpostite în Camera Coroanei, uşa fiind  închisă cu  7 chei, fiecare fiind păstrată  de instituţii diferite.  

M-am simţit ca o regină în momentul în care urcând cele 287 de trepte în spirală din marele turnul sudic al catedralei Sf. Vitus am avut oraşul la picioare. Nu te mai saturi să admiri şi să faci fotografii; De la acea înălţime poţi cuprinde într-o singură privire podul Carol (martor al sutelor de ani de frământări istorice), biserica Sf. Nicolae din Mala Strana (o bijuterie a barocului) şi dealul Petrin.

După ce am coborât de la castel m-am îndreptat spre grădinile Wallenstein (azi aparţin Senatului Cehiei ). Încântă ochiul Sala Terrena cu superbele fresce de Baccio Bianco şi copiile  sculpturilor lui Adrian de Vries. În Sala Terrena  se organizează spectacole de teatru şi concerte. Poate partea cea mai spectaculoasă o reprezintă aşa zisa grădina secretă‚ un perete făcut dintr-o piatră artificială ce imită o grotă. Inima mea a bătut altfel când am zărit pe un panou mare în curtea Senatului Cehiei o imagine cu armata (I,IV) română participantă la acţiunile de salvare ale Moraviei în cel de-al doilea război mondial.

va continua...(acest articol l-am postat si pe site-ul reteaua literara) -Liliana Dancu


Articole similare:
Praga - implinirea unei profetii (partea II)
(III) Casa Municipala Praga (Municipal House) - Din seria: cladiri care gazduiesc spectacole de opera, muzica clasica, balet
O zi in Praga - Targul de Craciun - 2015
Praga vazuta de sus

ceasul astronomic

vedere din turnul sudic al catedralei Sf. Vitus



vedere din turnul sudic al catedralei Sf. Vitus



vedere din turnul sudic al catedralei Sf. Vitus

vedere din turnul sudic al catedralei Sf. Vitus

vedere din turnul sudic al catedralei Sf. Vitus

vedere din turnul sudic al catedralei Sf. Vitus

vedere din turnul sudic al catedralei Sf. Vitus

Statuia lui Jan Hus









interior catedrala Sf. Vitus



marionetele -apostolii  ceasului astronomic

interior catedrala Sf. Vitus



gradinile Wallenstein- aici este mentionata armata romana



gradinile Wallenstein



Urcand cele 287 trepte in spirala in turnul sudic al catedralei Sf. Vitus