Urma să îmi iau câteva zile de concediu (august 2021) și nu eram hotărâtă unde să plec. Cum încă este o perioadă nesigură, incertă pentru călătorii (datorită pandemiei), nu aveam nici un plan concret. În Spania și Franța creștea numărul de cazuri de coronavirus, Italia încă era pe lista verde. Lacurile din Italia sunt favoritele mele și dacă timpul mi-ar permite le-aș vizita în fiecare an în lunile mai sau septembrie. Mi-am amintit că multe persoane au postat pe bloguri sau rețele de socializare imagini din Portofino și Cinque Terre. Trăiam cu senzația că numai eu nu am ajuns în zona respectivă. Așa că, într-o zi de luni mi-am luat bilete de avion și vineri am zburat spre Italia. Din cele cinci zile petrecute acolo (zona Milano și Genova), într-una dintre ele m-am învârtit prin Santa Margherita Liguria și Portofino. Momentan la 5 terre am renunțat. Încă nu sunt pregătită sau poate că nu vreau să fiu dezamăgită (am auzit păreri pro și contra). Am avut cazare în Milano (am revăzut lacurile Como și Maggiore) și în Genova. Despre lacuri am scris anii trecuți câteva articole.
Cum Portofino este aproape de Genova, trebuia să văd și eu locul despre care Dalida a cântat cu atâta pasiune (iubire, vise, ciudatul joc al sorții, o clopotniță veche, nori)... Cazarea am avut-o chiar lângă gara Principe de unde am luat trenul și în 50 de minute am ajuns în Santa Margherita Liguria. Simt că am fost nedreaptă cu acest orășel. Nu am stat suficient dar am promis că mă voi reîntoarce, poate chiar în septembrie, octombrie și de aici o voi lua pe jos, pe lângă mare spre Portofino (pe lângă port se poate vizita și Villa Durazzo.)