Septembrie in Italia- Bergamo (V)

Cum în Bergamo ne-am propus să stăm doar o zi si jumătate (înainte de a pleca spre aeroport) nu ne-am făcut planuri prea îndrăznețe. Bergamo e împărţit în două: oraşul nou, orașul de jos (Citta Bassa) şi oraşul vechi, orașul de pe deal (Citta Alta) cu ziduri vechi construite de venețieni. Ne-am gandit că cea mai mare parte o vom petrece în oraşul vechi însă nu ne-am stabilit clar nişte obiective. Citisem de acasă că Accademia Carrara, una dintre cele mai importante galerii de artă cu peste 2000 de picturi din secolele XV-XVIII (pe care mi-aș fi dorit să o văd) este încă în renovare. Cu siguranță va fi redeschisă publicului înainte de expoziția universală  care va fi găzduită de Milano începând cu luna mai 2015. Totuşi, câteva dintre lucrările Accademiei Cararra sunt găzduite temporar în Palazzo della Ragione, în oraşul vechi.
Din Milano, unde am avut baza, am ajuns la Bergamo cu trenul în aproximativ o oră. Ne-am cazat în apropierea gării și iată-ne că în 15 septembrie am pornit să explorăm orașul în care s-au născut pictorul renascentist Lorenzo Lotto și celebrul compozitor Gaetano Donizetti. Din Citta Bassa am luat-o la pas până în Citta Alta (orașul vechi). Se poate urca și cu funicularul, însă noi am optat pentru varianta pe jos. Din zona de unde se poate lua funicularul, am  cotit stânga și am urcat pe scări până în Vialle delle Mura. Am făcut o pauză ca să admirăm frumoasa panoramă a orașului. De aici nu mai e mult și ajungi în centrul istoric, in Piazza Vecchia (inima orașului vechi) și Piazza del Duomo.

Septembrie in Italia - intre Como si Bellagio - Vila Melzi (IV)

"Pentru a face o fotografie trebuie să-ţi aliniezi capul, ochii şi inima." (Henri Cartier Bresson)

Duminică dimineaţă - 14 septembrie 2014. Din nou în gara centrală din Milano; primul tren cu care ne propusesem să plecam spre Como l-am pierdut. Sunt dese trenurile spre Como, aşa că l-am luat pe următorul. În acest gen de excursii, orice ora irosită o simţi mai tarziu cand ai vrea să zăboveşti mai mult într-un loc şi nu mai ai minute...
În Como mi-a plăcut catedrala; atat exterior cat şi interior. Fiind duminică, feriboturile rapide circulau mai rar. După ce ne-am învartit prin Como, am luat prima cursă rapidă şi în jurul orei 15.00 am ajuns în Bellagio, acel loc pe care toate publicaţiile, topurile, ghidurile turistice îl numesc "perla lacului Como". Şi da...în Como nu ţin neapărat să mă întorc (dar nu mi-ar displace să revin)...însă în Bellagio trebuie să mai ajung măcar odată; poate primavara sau poate din nou toamna, în septembrie. Stau în faţa calculatorului neputincioasă, fiindcă nu ştiu cum să descriu Bellagio. Străduţe înguste pe care urci, cobori, iar urci, iar cobori, turişti, magazine, restaurante cochete, culoare, lac, munte, feriboturi, şalupe care vin şi pleacă. Şi apoi Villa Melzi. O găseşti repede. Sunt indicatoare, mergi pe langa lac.
Villa Melzi nu se vizitează în interior. Se pot vizita grădinile şi cateva anexe. Complexul a fost realizat între 1808 şi 1810 de omul politic Francesco Melzi d' Eril (1753-1816), vicepreşedinte al Republicii Italiene sub Napoleon. Nu mi-am putut imagina că o grădină poate fi astfel întreţinută; atat de curată, mult, foarte mult verde; flori, nuferi, statuete, o mică gradină orientală. Ceea ce era candva orangerie s-a transformat într-un muzeu cu vestigii istorice importante de pe vremea lui Napoleon. M-am aşezat pe o bancă în apropierea statuii lui Dante şi Beatrice, langă monumentul alb-azuriu  atat de îndrăgit de Franz Liszt;  am stat cateva minute privind lacul şi munţii. Poate fi un pic apăsătoare atata frumuseţe. Părea ireal. Parcă nu-mi venea să cred că sunt acolo, în acea zi de septembrie caldă, senină,  în acele clipe, în acea felie de timp. Şi totusi eram...

Septembrie in Italia - Lacul Como -Lenno - Villa del Balbianello (III)

Sunt genul de turistă (probabil naivă) care e în stare să viziteze un loc doar pentru o anume statuie, memorial, un anume tablou, un anume peisaj văzut într-o fotografie, într-un documentar...

De data aceasta, spre Lenno m-a trimis "un sărut". Nu mi-am imaginat, cu câțiva ani în urmă, că voi ajunge în locul acela în care "Anakin" (Hayden Christensen)  a sărutat-o pe prințesa "Padme" (Natalie Portman) în celebrul film Star Wars (Războiul stelelor)- Atacul clonelor. Era la Villa del Balbianello cu vedere spre lac, cu o gradină ireal de frumoasă...Atunci nu știam unde au fost filmate scenele respective, dar mi-au rămas întipărite  în minte... Am aflat cu câteva luni în urmă și astfel, Villa del Balbianello a contat într-un procent foarte mare în hotărârea mea de a vizita Lacul Como. Loggia vilei s-a văzut în film în toată splendoarea ei atunci când, dimineața, Anakin, îndreptat cu fața spre lac, i-a spus lui Padme să nu plece, ca prezența ei îl neliniștește și că a visat-o pe mama lui că suferă. Pentru mine a fost memorabilă scena.

In ghiduri se spune că este vila cu cea mai frumoasă vedere spre lac. Nu știu daca e chiar așa. M-aș feri, la lacul Como, să fac clasamente de genul "cel mai" sau "cea mai".  Timpul mi-a permis să vizitez trei vile, și pot spune că pe toate trei le-am îndrăgit în aceiași măsură. Mi-au oferit priveliști spre lac de neuitat. Cu siguranță, loggia este inima villei del Balbianello...Pe terasa, în vilă sau în grădinile ei s-au filmat scene în Casino Royale (cu Daniel Craig), A month by the lake (1995), Jackpot (cu Adriano Celentano), La Certosa de Palma (o miniserie italiană), Piccolo mondo antico (cu Alida Vali).

De la Varenna până la Lenno am făcut aproximativ 45 de minute cu battello, vaporașele care merg mai lent (există și varianta de feriboturi rapide - servizio rapido).

Cum am zăbovit cam mult în Varenna, mi-a fost teamă că până ajungem la Lenno, vom găsi vila închisă.

(V) "Teatro alla Scala" din Milano - septembrie 2014 - Din seria: cladiri care gazduiesc spectacole de opera, muzica clasica, balet

"Numai arta este utilă. Credințe, armate, imperii, atitudini - toate acestea trec. Numai arta rămane; numai de aceea este de prețuit, fiindcă durează. [...] Arta, în consecință, avand întotdeauna ca fundament o abstracție a realității, încearcă să recupereze realitatea idealizand-o." (Fernando Pessoa) 

Aproximativ o oră m-am învârtit printre portrete, obiecte, documente, busturi, măști mortuare, instrumente muzicale ale compozitorilor sau artiștilor dispăruți, însă atât de prezenți și vii în lumea muzicală. Ideea unui muzeu în "Teatro alla Scala" din Milano s-a născut în anul 1911, iar inaugurarea oficială a avut loc în 8 martie 1913. 

In 13 septembrie 2014, mi-am împlinit un  vis mai vechi, acela de a intra în "Teatro alla Scala" din Milano. Până să ajung în foaier, unde erau foarte mulți turiști, am trecut pe lângă un perete plin cu afișe vechi ale reprezentațiilor. In auditorium, unde au loc spectacolele, nu am putut intra, fiindcă erau repetiții la Don Quijote (Don Quixote), însă am privit pe  geam câteva minute. Sala în sine, scaunele roșii, candelabrul, artiștii baletului îmbrăcați în costumele de scenă, (aflați probabil la o repetiție finală) mi-au lăsat o amintire de neuitat.  Cu imaginea balerinilor în minte și a costumelor frumos colorate, am pornit să vizitez muzeul. Poate cel mai bun mod de a-l parcurge este să ai alături un ghid. Dar chiar și fără, poți înțelege ce reprezintă sau ce vrea să sugereze fiecare sală. Te întâlnești cu câteva portrete și un bust al celebrei soprane Giuditta Pasta, cu pianul lui Verdi, a lui Franz Liszt, cu portretul Adelinei Patti, al lui Giuseppe Piermarini (arhitectul Scalei din Milano), cu bustul lui Caruso. Sunt expuse  diverse obiecte de scenă, bijuterii, portrete în miniatură și chiar pumnalul pe care Napoeon I  i l-a dat cadou Giudittei Pasta, în Paris. Intr-una din camere se află o pianina mică ("a rare spinet"), care are deasupra clapelor inscripția "mâini nepricepute să nu mă atingă", iar în partea de sus o pictură în care e reprezentată Judith cu capul lui Holofernes, primind o procesiune de femei cântând la instrumente.

Septembrie in Italia - Varenna si Villa Monastero (II)

A doua zi după ce am ajuns în Milano, am pornit cu trenul din gara "Centrale" spre Varenna. Doar o oră și ajungi într-unul dintre cele mai frumoase sate de pe lacul Como. Nici nu știu dacă ar trebui să scriu ceva sau pur și simplu să las imaginile să curgă...E greu să amesteci vocalele și consoanele într-o povestire despre Varenna. Voi spune doar că, de la gară nu faci mai mult de cinci minute până la stația de feriboturi (battello, servizio rapide, servizio autotraghetto), de unde poți pleca să explorezi lacul. Inainte de a pleca spre Menaggio, Bellagio, Tremezzo sau Como, cred ca Varennei merită să-i alocăm măcar câteva ore, în cazul în care nu se poate o zi întreagă. Liniștea, combinația dintre munte și apă, străduțele înguste, vegetația, un pahar de vin sau o cafea la una din  terasele de pe malul lacului, te vor face să te întrebi de ce n-ai vizitat Varenna până acuma.  Punctele de atracție sunt: Villa Cipressi, Villa Monastero și Castello di Vezio. Eu am vizitat doar Villa Monastero. Se poate admira atât grădina, cât și interiorul vilei.  Citisem că a fost construită "pe o fostă manastire care a fost desființată în secolul al XVI-lea, din cauza comportamentului desfrânat al călugărițelor." Grădina, care se întinde pe doi kilometri, cât și priveliștile din grădină spre lac, sunt de neuitat. Imi doresc ca în următorii ani să mai ajung în zonă cel puțin odată. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, vila, având pe rând mai mulți proprietari, a suferit diverse transformări. In interior sunt panouri informative despre unul dintre proprietarii vilei, Marco de Marchi (1872-1936), naturalist, filantrop, colecționar. Sunt prezentate publicului câteva imagini ale grădinii din timpul epocii de Marchi. In 1939, el a donat statului vila pentru totdeauna, cu condiția ca aceasta să devină muzeu, un centru cultural. Drept urmare, în 1940 ea a fost deschisă publicului.