Velazquez in Viena - Expozitia de la Kunsthistorisches Museum

Articol dedicat colegului meu C.C.  (un mare admirator al lui Velázquez!!!!!)

La sfârșit de noiembrie 2014 am plecat din nou spre Viena. De data aceasta, ținta principală nu era Târgul de Crăciun, ci expoziția temporară Velázquez (28 octombrie 2014- 15 februarie 2015). Cum până în prezent nu am reușit să văd Madridul și implicit Muzeul Prado care deține cea mai mare colecție a pictorului Velázquez, nu puteam să ratez "Las Meninas" ("Domnișoarele de onoare"), unul dintre cele mai enigmatice și mai apreciate tablouri realizate vreodată, care pentru aproximativ patru luni a poposit în Viena .
Intram pentru a patra oară în Muzeul de Istorie a Artei din Viena (Kunsthistorisches Museum). Ultima dată am fost în toamna lui 2013 să văd expoziţia temporară Lucian Freud şi Kunstkammer Wien. De data aceasta urma să vizitez expoziţia temporară  Velázquez.
Nu se pot face fotografii în sălile expoziției.  Am imortalizat doar tablourile din reclama care rula continuu în muzeu.
Expoziția este organizată impecabil. Există broșuri în diverse limbi cuprinzând o scurtă prezentare a lucrărilor expuse, câteva informații generale pe pereții sălilor și un documentar. Se pot admira picturi din Muzeul Prado (Adorația Magilor, Portretul Infantelui Don Carlos, Apollo în Fierăria lui Vulcan, Prințul Baltasar Carlos pe cal, etc.), Galeria Națională Londra (Rokeby Venus, Concepția Imaculată, etc.), Muzeul de Arte Frumoase din Boston, muzee din Berlin, Dresda, Budapesta, Dallas, Valencia, Roma, Florența, Barcelona, Orleans, Sevilla, etc. Există chiar și minunatul tablou monocrom  "Capul lui Appolo" provenit dintr-o colecție privată din New York. Specialiștii spun că este un studiu pentru figura lui Apollo din "Fierăria lui Vulcan".

Viena la sfarsit de noiembrie 2014

Mulți dintre prietenii și colegii mei de serviciu m-au întrebat: "Iar pleci în Viena și Budapesta?  Ai fost de atatea ori... Ce mai ai de văzut? Mai vizitează și tu  alte orașe..."

Nu am un răspuns clar la întrebările lor; poate că au dreptate...poate că nu...

De data aceasta, Velazquez, Alberto Giacometti, Brâncuși,  Arik Brauer și Rembrandt au fost cei care m-au mânat spre Viena și Budapesta.
Da...am scris corect... Brâncuși...pentru că la muzeul Leopold, în cadrul expoziției "Alberto Giacometti" se poate admira "Muză dormind II". 
Au fost două zile pline în Viena. Am reușit să revăd Stadtpark în culori de toamnă, câteva biserici impresionante, expozițiile temporare "Velazquez" (Muzeul de Istorie a Artei Viena), "Alberto Gaicometti" și "Arik Brauer" (Muzeul Leopold). 
În 26 noiembrie seara, la Konzerthaus l-am ascultat pe pianistul de origine poloneză-maghiară Piotr Anderszewski care timp de două ore a interpretat Schumann, Szymanowski, Bach într-o manieră proprie și elegantă. A fost protagonist în două documentare pentru ARTE: în 2001 "Piotr Anderszewski plays the Diabelli Variations", în 2008 "Piotr Anderszewski Unquiet Traveler" și în 2010 într-unul pentru televiziunea poloneză "Anderszewski Plays Schumann".
Deja in Viena se simțea magia sărbătorilor de iarnă. Multă culoare, miros, dulciuri, celebrul punch vienez, vitrine care de care mai cochete. Piețele de Crăciun erau deschise. Despre ele s-a scris și spus atât de mult încât nu mă simt capabilă să mai adaug și eu ceva. Aș spune doar că, accesoriile care îmbracă orașul  de sărbători sunt cam aceleași de câțiva ani de zile. Las imaginile să vă introducă în atmosfera fermecătorului oraș austriac, în special pe cei care nu ați ajuns niciodată in Viena în această perioadă a anului.   

(IV) Viena: Musikverein, Konzerthaus, Opera -Din seria: cladiri care gazduiesc spectacole de opera, muzica clasica, balet

Viena este primul mare oraș  pe care l-am vizitat cu ani în urmă, în afara teritoriului  țării noastre. Doar două zile, care m-au bulversat atat de tare, încat săptămani întregi am tot privit la fotografiile pe care le făcusem în  fermecătorul oraș austriac. De atunci am revenit în Viena cel puțin  odată pe an. Nu mai țin evidențe, nu mai număr drumurile, zilele sau orele petrecute acolo, ci depozitez în minte și în suflet amintiri: străzi, clădiri, palate, biserici, tablouri,  chipuri, flori, mirosuri, sunete, gustul unei cafele sau al unei prăjituri delicioase. Cum muzica a fost și va fi mereu asociată cu Viena, n-am putut să stau deoparte și să nu vizitez cel puțin trei clădiri de renume mondial, în care s-au perindat cei mai apreciați dirijori, artiști virtuoși sau legende ale jazz-ului: Opera din Viena, Musikverein și  Konzerthaus.

1. Musikverein este cunoscută în special pentru concertul de anul nou al filarmonicii din Viena. An de an, timp de aproape două ore, valsurile, polcile sau mazurcile familiei Strauss, momentele sublime, magice de balet, fascinează milioane de telespectatori. Nu e deloc simplu să fii în sală în timpul concertului.  E o intreagă procedură. Cum intuiția mi-a șoptit că nu sunt șanse să particip vreodată la eveniment, mi-am zis că aș putea să mă  amăgesc cu o vizită ghidată în interiorul  clădirii. Ideea s-a materializat în vara lui 2011. Ne-am "lipit" de grupul (în mare parte format din japonezi) cu ghid în limba engleză. Ni s-a relatat instoria clădirii, a încăperilor,  s-au spus cifre, detalii tehnice in timp ce treceam prin hol, prin Magna Auditorium din Glass Hall, prin Sala Brahms și în final ajungand la celebra Großer Saal. Sala de concert cu o acustică impecabilă, are o capacitate de peste 2000 de locuri din care 300 in picioare. In momentul cand am pășit în sală, impactul nu a fost cel așteptat. Este o mare diferență  între  ceea ce se vede la televizor și senzația pe care o ai în sala goală, fără candelabrele luminate, fara dirijor, fără filarmonică, fără public, fără flori. In timpul transmisiei se filmeaza sub un anumit unghi, încat sala pare enormă. In realitate o percepi mai mică. Probabil, cand  candelabrele sunt luminate, cand sala e ornată cu flori, cand simti agitatia și emoția publicului de dinaintea concertului, impactul vizual e altul. Să nu uitam însă că, pentru o sală de concert, definitorie este acustica; și... într-adevar, toți cei care au ascultat muzica în sala mare din Musikverein spun ca "acustica intrece toate așteptările". Chiar și spațiul gol de sub podeaua de lemn contribuie la calitatea sunetului. (Aș minți dacă nu aș recunoaște că i-am invidiat "un pic" pe cei care au avut șansa să fie prezenți în sală, în 2008, la concertul aniversar sustinut de Filarmonica din Berlin - 100 de ani de la nașterea lui Karajan).  Ghida ne relata că în zilele imediat urmatoare concertului de anul nou, turiștii care vizitează Musikverein își pot lua, la plecare, ca suvenir, din florile care au impodobit sala în timpul spectacolului.

Viena- Muzeul Leopold- Expozitia "Oskar Kokoschka -Self in focus"

"Life is like drawing, but without the possibility of erasing anything" (Oskar Kokoschka)

("Viața este ca un desen, dar fără posibilitatea de a șterge ceva", Oskar Kokoschka)

8 noiembrie 2013 - mă aflam pentru a doua oară în muzeul Leopold din Viena. Dacă în iarna lui 2012 vizitasem muzeul pentru acel suflet chinuit, neliniștit - Egon Schiele, de data aceasta  călcam pragul pentru unul dintre cei mai importanți protagoniști ai Modernismului, pictorul, graficianul, scriitorul- Oskar Kokoschka (1886-1980).

Sălile subsolului găzduiesc expozitia temporară "Kokoschka - The self in focus", adică peste 200 de fotografii evocând momente din viața artistului, arătate pentru prima dată publicului. Din loc în loc sunt expuse tablouri și lucrări grafice, vizitatorul putand face astfel o "conexiune între viața artistului și opera sa."

Fotografiile fac parte din arhiva "Centrului - Oskar Kokoschka" de la Universitatea de Arte Aplicate din Viena. O parte provin din albumele private ale artistului, iar cealaltă parte constituie imortalizări ale unor cunoscuți fotografi ai vremii.

Tulburător...  viața unui om concentrată în câteva săli de muzeu.

Viena- Cafe Central

"Cafeneaua vieneză era, după cum o descrie Zweig în autobiografia sa, "cel mai bun loc să te pui la curent cu tot ce este nou " ". 

În ultimii ani am trecut de câteva ori pe lângă Cafe Central, gazduită în Palatul Ferstel. Am tot evitat să intru. În dimineața zilei de 7 noiembrie 2013, aflându-mă din nou în Viena, mi-am zis ca trebuie să văd și eu interiorul, mai ales că citisem multe recenzii favorabile.

Am stat vreo 30 de minute  (la un expresso si un ștrudel cu mere) încercând să mă bucur de atmosfera acestei cafenele.

Citisem că a fost  deschisă în 1876, închisă în 1943 în timpul războiului când s-a făcut praf și pulbere din cauza bombardamentelor, redeschisă în 1975 într-o altă parte a clădirii și renovată din nou in 1986. Cândva, aici se aduna toata "lumea bună" vieneză (și nu numai): Peter Altenberg, Adolf  Loos, Sigmund Freud, Stefan Zweig, Leo Perutz, Alfred Adler etc.

Mă amuzam, încercând să-mi imaginez cum se comentau articolele din ziarele vremii, cât de aprinse or fi fost dezbaterile, discutiile... câte secrete s-or fi impărtășit la o ceașcă de cafea...

Astăzi sunt multi  turisti, oameni de afaceri, localnici,  care împart idei, impresii, șoapte de amor, în jurul unei prajituri delicioase, a unei cesti de cafea, a unui ziar sau a unui șnitel vienez, într-o locatie, a cărei arhitectura, parcă, te trimite înapoi în timp.

Viena ( Kunsthistorisches Museum) - intre Lucian Freud si saliera lui Cellini

7 noiembrie 2013- Viena

După ce dimineața am împărțit-o între Cafe Central (curioasă fiind să văd interiorul) și Palatul de Iarnă al Prințului Eugen de Savoia, redeschis publicului larg în 18 octombrie 2013, marcând 350 de ani de la nașterea acestuia, după amiaza am rezervat-o muzeului de istorie a artei. Nu eram la prima vizită. De data aceasta aveam două ținte precise: saliera lui Benvenuto Cellini și expoziția temporară a lui Lucian Freud. Firește, nu i-am neglijat nici pe pictorii de școală veche, fiind minunată, magică, reîntâlnirea cu Rubens, Anthony Van Dyck, Albrecht Dürer, Lucas Cranach, Bruegel, Titian, Cravaggio etc.....

Saliera o găsim ca parte a colecției  Kunstkammer Wien, redeschisă în martie 2013 și considerată cea mai importantă colecție de acest gen din lume (ceasuri, instrumente științifice, vase din metale prețioase, statuiete, tapiserii, etc). Se spune despre Kunstkammer Wien că este "un muzeu în cadrul muzeului".  

Am admirat câteva minute saliera, cea mai prețioasă solniță a lumii, o alegorie a pămantului și apei; Neptun și Geea întruchipați cu atâta finețe și măiestrie de sculptorul-bijutier Benvenuto Cellini; are atâtea detalii, încât acuma, la cateva zile distanță, am senzația că nu i-am acordat destul timp, că ceva mi-a scăpat. Este o lucrare complexă, încât nu e de mirare că e considerată ca una din cele mai importante obiecte renascentiste. Autoritățile austrice au stat cu nervii încordati aproximativ trei ani: se știe că în 2003  a fost furată din muzeul de istorie a artei din Viena, însă spre bucuria  iubitorilor de artă din lumea întreagă, saliera a fost recuperată în 2006 și supusă unui proces de restaurare.

Viena - printre trandafiri - Volksgarten

Unul dintre locurile pline de farmec din centrul Vienei (mai precis in apropiere de Burgtheater) este Volksgarten (parcul poporului). Primavara l-am vazut incarcat cu lalele, vara cu trandafiri. Specialistii spun ca in parc s-ar gasi in jur de 400 soiuri de trandafiri. Nu stiu, nu ma pricep si nici nu mi-am propus sa numar. M-am bucurat de culoare si miros. E placut sa zabovesti macar cateva minute, pe o banca, in compania trandafirilor, sa rasfoiesti o carte, o revista sau pur si simplu sa stai, sa observi trecatorii sau turistii care nu se mai pot opri din fotografiat. Inca nu m-am hotarat, dar cred ca locul meu preferat  ar putea sa fie cel din zona monumentului  Sisi (Kaiserin Elisabeth -Denkmal). Imparateasa a fost imortalizata de catre sculptorul Hans Bitterlich intr-un bloc de marmura de 8000 kg si 2.50 m inaltime care a fost dezvelit  la 4 iunie 1907 in prezenta lui Franz Joseph I. Plimbandu-te pe aleile parcului dai de  copia   templului  Tezeu din Atena, fantana "Triton and Nymphe" sau de monumentul lui Grillparzer (inchinat dramaturgului si poetului austriac Franz Grillparzer, continand basoreliefuri cu  secene din operele sale)

Palatul Belvedere - Viena (update cu imagini)

"Oricine vrea să afle ceva despre mine - ca artist, căci acesta este singurul lucru de interes- trebuie să se uite atent la tablourile mele și să încerce să afle de acolo cine sunt și ce vreau" (Christian M. Nebehay (ed.) Gustav Klimt, Dokumente, Viena 1968)

De fiecare dată când am vizitat Viena am încercat să-mi fac timp să ajung și la fosta reședință de vară a prințului Eugen de Savoia, complexul Belvedere, construit în stil baroc (palatele superior și inferior, legate între ele printr-o grădină). De la Operă fac o plimbare până la monumentul soldatului sovietic și cu această ocazie revăd clădirea ambasadei Franței și  fântâna Hochstrahlbrunnen. De aici mai sunt câțiva zeci de  metri până la poarta prin care pătrunzi spre Belvedere Inferior și după plimbarea prin grădină ajungi la palatul superior. 

Dacă nu vrei să mergi pe jos, pentru Belvedere Superior se poate alege varianta cu tramvaiul D (cobori la stația "Schloss Belvedere") sau cu metroul (U1 la statia Südtirolerplatz). Tramvaiul te lasă chiar lângă intrarea de la Belvedere Superior pe când de la stația de metro mai ai de mers în jur de 10-15 minute. 

Viena, Muzeul Leopold (2012)

În urmă cu vreo 3 ani am văzut pentru prima dată  câteva lucrări ale lui Egon Schiele în timpul  vizitei la Muzeul Blevedere superior din Viena. Puține ce-i drept, dar suficiente incât să-mi stârnească un oarecare interes pentru  acest exponent al expresionismului, iubitor de antiteze și poate un maestru al distorsiunii.
O vreme am uitat de el... însă în  6 decembrie 2012  am reușit să văd o alta parte din creatiile lui Schiele expuse la Muzeul Leopold din Viena.  Citisem câte ceva despre el (nu prea mult ca să pot păstra și un pic de mister) știind că voi ajunge pentru 2 zile în Viena și voi vizita muzeul.

Rudolf Leopold (împreună cu soția sa) a reusit să strângă de-a lungul a  5 decenii peste 5000 de lucrări pentru fundația sa (estimate la 575 milioane de euro)

Se pot admira lucrări de Klimt, Egon Schiele, Oskar Kokoschka, Richard Gerstl, Koloman Moser, etc.

Cu cele 41 de lucrări transpuse pe pânză și cele 188 lucrări pe hârtie, Muzeul Leopold conține cea mai mare colecție din lume a lucrărilor lui Egon Schiele.

Dacă nu intra în eternitate la numai 28 de ani răpus de gripa spaniolă, oare la ce nivel ar fi  ajuns "căutările", neliniștile și tensiunile lui Egon Schiele?

Anul 1918 a fost unul nefast pentru artă: s-au stins Klimt, Otto Wagner,Koloman Moser, Egon Schiele

Reîntoarsă în țară am vizionat un documentar despre viața lui Schiele și am început să citesc mai mult despre opera lui.

Interesante sunt coordonatele destinului artistului: se naște în 1890 (anul morții lui Van Gogh) și moare în 1918 (anul morții lui Klimt)