Pe unde am calatorit in 2017...

"Lucrurile bune sunt atât de insesizabile..."(o replică dintr-un film ;-) )

2017 lasă în urmă câteva cărți excepționale, filme, cuvinte, zâmbete, dezamăgiri, dialoguri interesante cu oameni, amintiri neprețuite din călătorii.  
Am încercat să simt pulsul, esența, mireasma, aroma locurilor prin care am trecut, documentându-mă (mai mult sau mai puțin), organizându-mi plecările în felul în care m-am priceput. Nu știu dacă am reușit. Dar...

Venetia
***În februarie și mai m-am "rătăcit" prin labirintul de străduțe, urcând și coborând poduri prin amăgitoarea, invidiata, aglomerata, haotica Veneție, orașul fără mașini. Am văzut-o de sus (din Campanilla, turnul cu ceas, de pe balconul bisericii San Marco, de pe scara în formă de spirală a palatului Contarini del Bovolo etc..), am urmărit gondolele legănându-se pe apă, cupluri furându-si câte un sărut, am auzit gondolieri cântând, am admirat arhitectura clădirilor, a vechilor biserici, am intrat în multe galerii de artă (datorită Bienalei) bântuindu-mă cumva chiar și acuma mesajul din talourile artistei Laina Hadengue ("După noi potopul" și "Pămânul promis"),m-am învârtit printre sălile muzeului din Ca' Rezzonico (locul în care a murit poetul englez Robert Browning) și am intrat pentru prima dată în Teatrul Fenice unde "parcă mai răsună ecoul pantofilor cu cataramă și foșnetul crinolinelor". Cumva bizar, ultimele ore înainte de a-mi lua "la revedere", le-am petrecut printre personajele de la controversata expoziție despre care s-a vorbit cel mai mult în lume anul acesta: Damien Hirst -"Treasures from the  Wreck of the Unbelievable". 

Muzeul etnografic Sighetu Marmatiei - Maramures -Romania

Deși locuiesc de câțiva ani în Baia Mare (Maramureș), foarte rar ajung în Sighetu Marmației. E destul de jenant să spun că doar într-una din zilele trecute am vizitat pentru prima dată muzeul etnografic din Sighet. E mic, dar foarte bine organizat. Te întoarce în timp, întrebându-te cum oamenii locului au avut priceperea, îndemanarea și răbdarea să creeze asemenea obiecte. Treci prin sala textilelor cu țoluri, ștergare, covoare (din secolul XVII, XVIII), sala icoanelor pe sticlă, a icoanelor pe lemn, în zona dedicată uneltelor de industrie casnică textilă, mobilier casnic, sala coloanelor (cu stâlpi de la vechile porți maramureșene), portul popular, ceramică. Finalul aparține unor colecții de măști populare. În această ultimă sală se redă "Viflaimul", scena nașterii lui Isus.

Mi-au rămas în minte:

-figurina umană legată de gât cu un lanț de lemn făcut dintr-o singură bucată și care de obicei era așezată pe prispa casei. Se spune că în credința populară avea rolul de a apăra casa de spiritele răului. Această piesă unică provine din zona Rozavlea;

-icoanele de lemn și sticlă ("dovezi ale spiritului și stilului vremii") care datează din secolele XVII, XVIII;

-țoluri (cu elemente decorative: soarele, steaua, roata, coarnele de berbec, unda apei, labirintul, cărarea pierdută etc..) covoarele (realizate cu coloranți naturali sau anilină) cu diverse elemente decorative (romb, arborele vieții, oameni ținându-se de mână etc..). Fiecare element decorativ are însemnătatea lui. Exemplu: steaua "este un semn divin, un mod de comunicare între cer și pământ, un vehicul al sufletului, întrupare a îngerilor care au vrut să rămână pe pământ. În credințele românești, apare ideea că fiecare suflet își are steaua sa sau fiecărui cocon care moare nebotezat i se atribuie o stea";

-stâlpul de fântână, lăzile de zestre, polonicul, cumpăna, hreabănul, războiul de țesut, scaunul pentru "cocon" (pentru copil) -strămoșul "rotomobilului" modern,  fruntarul de casă, cojoacele de femei, cureaua tradițională (foarte lată), coronița de mireasă, măștile populare, scena Viflaimului etc.

Lacul Garda- Sirmione (I)

Sirmione este o bucată de pămant care "respiră" frumusețe, în care natura și omul au conlucrat perfect. Locul te inspiră, parcă îți dă speranță, iar orele sau zilele petrecute acolo îți restabilesc echilibrul sufletesc. 
Aici, chiar și Maria Callas (prin anii '50)  "s-a simțit cu adevărat senină", în vila ei micuță,  departe de zgomotele din Milano, de telefoane, de admiratori. "Îi plăcea să stea întinsă pe divan, langă fereastra din salon [...] se gandea la viața ei, la chipurile care o însoțiseră" .(Alfonso Signorini)

Targul de Craciun din Budapesta- Ungaria

Peste tot în lume, piețele de Crăciun dau un farmec aparte sărbătorilor de iarnă, aducand bucurie atat copiilor cat și adulților. În ultimii ani am reușit să vizitez acest tip de piețe doar în Budapesta, Viena, Praga, Cracovia și Bratislava.

În Budapesta, Targul de Crăciun se concentrează în piața Vorosmarty (langa celebra cafenea Gerbeaud) și în zona bisericii Sf. Ștefan. Mai sunt cateva tarabe cu obiecte de artizanat în drum spre marea sinagogă iar uneori se organizează targul și în zona pieții eroilor.
Locațiile sunt ușor de găsit. Se poate lua metroul pană în stația Vorosmarty ter, se vizitează targul de aici  și apoi în cateva minute pe jos se ajunge în zona bisericii Sf. Ștefan. În fiecare an, cam după 24 noiembrie, seara de la ora 16.30 pana la ora 22.00 (din jumătate în jumătate de oră) au loc proiecții multimedia pe biserică.
Imaginile spun povestea mai departe ...

P.S. Despre Targul de Craciun de la Budapesta (2014) am mai scris cateva randuri + imagini aici

S-a redeschis Colonia pictorilor- un simbol pentru Baia Mare

La 10 noiembrie 2017, după trei ani de reabilitare, în Baia Mare se redeschide Colonia Pictorilor. În 12 noiembrie 2017, fiind acces și pentru publicul larg, am fost să văd complexul și expoziția. Nu am citit nici o recenzie de la inaugurare (pentru că nu doream să mă influențeze) decat a doua zi după vizită. 

Deși profesional nu am nici o tangență cu ea, totuși, dintotdeauna, singura care mi-a "pansat și alinat rănile" a fost arta (muzica clasică, cinematografia, artele plastice etc..).  Mărturisesc că am plecat spre colonia pictorilor cu o oarecare neliniște în suflet. Știm cu toții că arta contemporană înseamnă și mult "gunoi", multă confuzie.  Aproximativ o oră m-am perindat printre pavilioanele coloniei (urmand săgețile de culoare roz), între lucrările artiștilor romani, maghiari, polonezi, ucraineni etc..M-am chinuit la cateva lucrări să citesc cine e autorul și n-am prea reușit. Cateva etichete sunt folii transparente pe care e aplicat un text negru, cu iluminatul nu-mi e prea clar, dar sunt convinsă că partea cu etichetarea se va rezolva în curand. Deși (exterior) pavilionul din tablă de fier pare atipic, ciudat, ca o hală veche (dar cu farmec), neliniștea s-a spulberat imediat ce am intrat. Am găsit nu una, ci mai multe lucrări cu care am rezonat. Interiorul pavilioanelor se vrea unul modern, cu scări multe, pare un fel de labirint (se pare că am ratat o sală) presărat ici colo cu citate celebre: "Arta nu poate fi modernă, arta este eternă" (Egon Schiele), "Arta nu reproduce vizibilul. Arta face vizibil" (Paul Klee) etc..  
Deși anul acesta am pășit în cateva muzee celebre din Italia, Austria, Germania, Londra, din clipa în care am intrat in Colonia Pictorilor mi-am impus  să nu fac nicio comparație. Poate că spațiile expoziționale nici nu ar trebui să fie "croite" toate după același tipar. Uniformizarea ne-ar plictisi. În fond, cum rezonăm cu un locaș de artă, cred că rămane o problemă personală.