14 mai 2016

Baia Mare - o vioara, nisip, emotie

"Muzica se sustrage oricărei definiții" (Sergiu Celibidache)

Baia Mare, 13 mai 2016, ora 20.00 -  Catedrala Romano-Catolică Sf. Treime, Turneul Internațional Stradivarius 2016 , a IX-a Ediție
Deși plouă, catedrala e plină. 
O vioară, nisip, emoție, doi artiști talentați: Alexandru Tomescu, Ana Munteanu și o cauză socială.
O călătorie muzicală, vizuală în lumea lui Bela Bartok, Prokofiev, Vasile Filip.
Bartok este o provocare pentru orice artist dar mai ales pentru ascultător. Mi-e și greu să-mi imaginez câte ore, zile o fi trudit Alexandru Tomescu pentru a prezenta publicului Sonata pentru vioară solo, Sz 117.
În ultimul an am avut trei "întâlniri" cu Bela Bartok, în țări diferite: în aprilie 2015 am vizitat casa memorială din Budapesta, în octombrie 2015 l-am ascultat în Konzerthaus din Viena iar aseară în Baia Mare.
Reprezentația din catedrală nu se poate povesti, trebuia să fii acolo. Am stat aproape două ore în picioare și am văzut cu câtă grație și inspirație Ana Munteanu își prezintă arta sa.
Baia Mare îl adoră pe Alexandru Tomescu. Ne-a lăsat amintiri muzicale prețioase la Liceul de Arte și nu numai.
Finalul i-a aparținut lui Ciprian Porumbescu. Balada, parcă mai tulburătoare ca oricând, mulțimea respirând atipic...

5 mai 2016

"Chinese magic lights " in gradina zoologica din Budapesta

La sfârșit de aprilie m-am oprit pentru câteva ore în Budapesta în drum spre Praga. După amiază am avut parte de frig de parcă eram în luna octombrie sau noiembrie. Spre seară s-a mai liniștit vântul și am reușit să vizitez "felinarele (lanternele) chinezești" de la gradina zoologică. Se spune că realizarea acestor tipuri de lanterne iluminate "este privită  ca o ramură a artelor". Este pentru prima dată când ajung la o expoziție de acest gen. În capitala Ungariei ea poate fi admirată în perioada 8 aprilie - 22 mai 2016, între orele 19.00-22.00 după ce  animalele din grădina zoologică sunt închise.
De fapt în ce constă expoziția? sunt lucrări unice (executate dintr-o mătase specială) care reprezintă diverse animale, flori iluminate în culori vii.
La un moment dat am ajuns în zona cu simbolurile zodiacului chinezesc. Sub fiecare animal  erau trecute câteva caracteristici specifice zodiei respective.  
Prețul unui bilet pentru un adult este de 1900 HUF.

14 ianuarie 2016

O zi prin Verona

Despre Verona s-au scris pagini întregi, s-au făcut documentare, filme artistice; nici nu știu ce-aș mai putea să scriu și eu; anul trecut, într-o dimineață de septembrie am plecat cu un tren regional din Brescia  spre Verona. Patruzeci și cinci de minute a durat drumul și am ajuns (pentru o zi) într-unul dintre cele mai romantice orașe ale lumii. Cel mai bine este să bați Verona la pas; peste tot sunt indicatoare, deci obiectivele turistice se găsesc destul de ușor. De la gară până în piața Bra se poate ajunge cu autobuzul sau într-o plimbare pe jos (aproximativ 20 de minute, depinde de ritm).  Practic, de aici  se poate începe explorarea orașului. A fost cald, dar am avut parte și de nori, iar pe la prânz a plouat cam o oră. Nu m-am grăbit, am încercat să simt pulsul orașului, m-am plimbat fără o țintă anume pe străduțe și astfel am ratat câteva obiective turistice.


30 decembrie 2015

Amintiri din calatoriile lui 2015

"Ca și Leonardo da Vinci care a studiat interiorul corpului uman și a disecat trupuri, eu am încercat să disec suflete". (Edvard Munch)

Teoretic, nu ar fi trebuit să scriu aceste rânduri, pentru că în general evit să fac analize, să caut puncte tari sau slabe ale călătoriilor dintr-un an...au fost, s-au consumat, nu mai pot schimba nimic, le transform într-un soi de călătorii interioare (păstrând în minte anumite imagini, mirosuri, sunete) și normal ar fi să-mi canalizez energiile pentru a face planuri, strategii noi;
și totuși, iată-mă în fața calculatorului depănându-mi-l pe 2015.
În ultimii ani aparatul meu de fotografiat a făcut mii de poze. De unele am uitat, nu le-am mai revăzut. A început să mă obosească fotografiatul în acest ritm...voi încerca să fiu mai selectivă...dar știu deja că nu voi fi...
Zilele trecute priveam imaginile din călătoriile (puține, scurte, intense) lui 2015.
A fost un an al expozițiilor, al peisajelor spectaculoase, al concertelor, al plimbărilor firești la pas admirând spectacolul străzii, arhitectura clădirilor... Ungaria, Austria, Italia și Cehia...

19 decembrie 2015

Salzburg - St. Gilgen - St. Wolfgang (V)

Deși a  fost o zi din categoria "ajungem acolo și vedem la fața locului ce vom face", când am pornit dimineața din gara Salzburg, nici nu îmi imaginam că autobuzul 150 mă va purta spre niște zone de-a dreptul  spectaculoase din punct de vedere vizual. După aproximativ o oră  am coborât în St. Gilgen chiar lângă stația de telecabină. Soare, liniște, deloc aglomerat spre deosebire de ziua anterioara petrecută la lacul Konigsee. Ne-am învârtit câteva minute prin oraș, pe lângă primărie, am admirat clădirile cu flori la ferestre și am pornit spre debarcader. St. Gilgen este situat pe malul lacului Wolfgangsee. Ne era teamă să nu dăm peste o coadă la bilete de genul celei de la Konigsee. Nici vorbă. Erau patru sau cinci persoane la ghișeu. Ne-am luat un bilet până la St. Wolfgang (care a fost in jur de 6 euro) și în mai puțin de un sfert de oră eram deja  pe vaporaș. Tot făcând fotografii, privind  entuziasmați când la stânga, când la dreapta, ne-am și trezit ajunși la St. Wolfgang. Un orășel cochet, cu o arhitectură superbă, o biserică cu un interior impresionant, terase cu vedere spre lac, un loc în care îți dorești să te întorci. De acasă citisem că există și un fel de mocăniță, un trenuleț care te poartă pe un traseu montan de unde poți vedea zona în toată splendoarea ei.
După ce am vizitat St. Wolfgang a apărut trilema: să continuăm traseul cu vaporașul spre Strobl, să mergem cu mocănița sau să revenim la St. Gilgen și să urcăm cu telecabina pe muntele Zwolferhorn?!? Ne-am hotărât greu fiindcă fiecare opțiune părea interesantă. Am ales urcatul cu telecabina la St. Gilgen. În concluzie, ne-am întors înapoi tot cu vaporașul. După câteva minute de urcat cu telecabina, ai o priveliște atât de frumoasă încât nici o combinație de cuvinte, propoziții sau fraze nu ar putea să o redea. Voi renunța la orice descriere și voi lăsa imaginile să încerce să transmită farmecul locului. Și aici, ca și pe Untersberg există marcate diferite trasee turistice. După câteva ore am coborât cu telecabina și am luat autobuzul 150 spre Salzburg unde aveam cazarea.