14 decembrie 2015

O zi in Praga - Targul de Craciun -2015

Am ajuns pentru a doua oară la Târgul de Crăciun de la Praga. Dacă data trecută am avut parte de vreme frumoasă, acuma am prins ploaie. Am stat o zi întreagă. Deși îmi doream, totuși pentru 2015 nu aveam în plan o vizită în Cehia,  mai ales pe vreme rece...dar  la propunerea unui grup de colegi de serviciu de a revedea Praga, am zis: de ce nu? În linii mari, excursia a fost plăcută, chiar dacă aparatul meu foto a interacționat cu ploaia și chiar dacă nu am vizitat tot ce mi-am propus.
Prima parte a zilei am petrecut-o la Palatul Veletrzni unde am admirat expoziția lui Alfons Mucha. Chiar "tânjam" după o vizită la Praga fiindcă mi-am dorit de mult timp să văd cele 20 de lucrări  din ciclul "Slave Epic"(tablouri uriașe de 6/8 m) care descriu istoria cehilor și a slavilor, în general. Sper ca în perioada următoare să reușesc să scriu câteva rânduri despre ceea ce am văzut acolo, pentru că, într-adevăr specialiștii au avut dreptate când  l-au catalogat pe  Mucha drept "una dintre cele mai fascinante personalități ale secolului trecut". 
Partea a doua a zilei am petrecut-o prin zona centrului istoric, pe la Târgul de Crăciun și  am urcat în două turnuri; cel cu ceasul astronomic și cel de la capătul podului Carol dinspre orașul vechi. 
Chiar și pe ploaie, văzut de sus, podul Carol rămâne cel mai frumos pod baroc din lume. Citisem undeva că "farmecul podului derivă din contrastul dintre arhitectura gotică severă și opulența barocă a statuilor". De fiecare dată când ajung în Praga încerc să  îmi organizez timpul astfel încât să pot traversa podul atât ziua cât și seara. Pe lumină ador să văd artiștii plastici expunându-și lucrările, turiștii entuziasmați chinuind apartele de fotografiat, Vltava, vaporașele de croazieră trecând pe sub pod. Seara, o plimbare la lumina felinarelor, cu gândul la  legendele adevărate sau nu legate de el, admirând silueta castelului care domină Praga, te face să înțelegi de ce podul este considerat prin excelență unul dintre simbolurile orașului. Nici măcar nu îndrăznesc să-mi imaginez cum ar fi Praga fără podul Carol, Budapesta fără podul cu lanțuri, Veneția fără Rialto...
Am ales un ritm mai lent de a explora orașul fiindcă o parte din obiectivele turistice importante le-am văzut în vizitele anterioare, pe o vreme mult mai bună...cu soare....
Ca de obicei, erau foarte mulți turiști.

5 decembrie 2015

Parcul Central din Baia Mare

Parcul Central din Baia Mare (aflat în apropierea Catedralei Ortodoxe "Sfânta Treime") s-a deschis oficial la data de 2 decembrie 2015. 
Azi, 5 decembrie mi-am făcut timp să-l vizitez. Este un loc de relaxare atât pentru adulți cât și pentru copii.
Cred că inima parcului o constituie pavilionul care expune colecția de cactuși a artistului Gheza Vida. Pe unul dintre panourile aflate în parc scrie că: "acesta avea o pasiune  deosebită pentru cactuși. Vedea în aceștia o sculptură perfectă naturală, în modul de distribuție al coastelor sau mamilelor acestora dar și în simetria aproape perfectă a modului de aranjare al spinilor. Admira cu plăcere frumusețea efemeră a florilor divers colorate".
Cu siguranță, copiii sunt încântați de spațiul de joacă amenajat special pentru ei, precum și de labirintul verde despre care am citit că ar avea în jur de un kilometru și este unic în România.
Am admirat și fântâna arteziană cu însemne zodiacale
Aștept cu nerăbdare primăvara/vara când culoarea parcului se va schimba datorită florilor care-și vor face simțită prezența.
Voi reveni  cu imagini și în celelalte anotimpuri!!!!

23 noiembrie 2015

Salzburg - Lacul Konigsee, Germania (IV)

"Oglindă, oglinjoară, care este cel mai frumos lac din țară (Germania)"?

Ziua a  doua a fost cea mai complicată. 
Am pierdut autobuzele de dimineață. Cum din Salzburg până în gara Berchtesgaden se fac aproximativ 40-50 de minute (depinde de stația de plecare),  am ajuns după ora 10, cu autobuzul nr.840. De aici până la lacul Konigsee (Schonau am Konigsee) se mai ia un autobuz care face zece minute până la zona de debarcader de unde se achiziționează biletele pentru vaporaș. În teorie, îmi propusesem ca ziua să o împart între lac și urcarea cu telecabina Jennerbahn care ar fi însemnat conform ghidurilor turistice "o experiență alpină spectaculoasă" sau între lac și o vizită la "The Eagle's Nest" (cuibul vulturilor, reședința de vară a lui Hitler). Ajunsă aici, am conștientizat în câteva secunde că nu mai pot urca nici cu telecabina nici să ajung la cuib. Era o coadă imensă la bilete pentru excursia pe lac cu vaporașul electric. Am stat peste 90 de minute la rând și am primit un bilet pentru îmbarcare după ora 13,00. Practic, o jumătate de zi se dusese. Pentru cei care vor să vâslească, se pot închiria și bărci. Există opțiunea să mergi cu vaporașul până la mânăstirea Sf. Bartolomeu (St. Bartholoma, "emblema lacului"), cobori, vizitezi sau mănânci la resturantul amenajat, aștepți următorul vapor și mergi spre Salet. Sau poți lua bilet direct spre Salet, așa cum am făcut eu din lipsă de timp. Drumul pe apă până acolo este o încântare, nu te mai poți opri din fotografiat. Vrei nu vrei, trebuie să recunoști că te afli pe unul dintre cele mai frumoase lacuri ale Europei (adâncime 192 m, lungime 8 km). După ce am coborât la Salet, am pornit spre micul lac Obersee. Am dat un ocol. Inutil să mai menționez cât de frumoasă e zona. Aș fi vrut să fac traseul până la cascada Rothbach, dar timpul devenise cam strâmt. Până reveneam, mai era apoi traseul de întors cu vaporașul pe lac și drumul spre Berchtesgaden. Riscam să pierd ultimul autobuz spre Salzburg. Dacă nu ai cazare în zonă, ci în Salzburg, așa cum am avut eu și folosești mijloace de transport publice, timpul trebuie dozat foarte bine.

6 octombrie 2015

Salzburg - Untersberg (III)

Despre masivul Untersberg (care se află în Alpii Berchtesgaden, la granița germano-austriacă) nu aș scrie foarte multe, ci aș lăsa imaginile să vorbească despre frumusețea locului sau cel mai bine ar fi să mergeți acolo, să "dialogați" cu muntele dacă aveți norocul să prindeți o zi însorită.
Din Salzburg se ajunge foarte ușor cu autobuzul nr. 25. Circulă des, cam la 20 minute. Accesați site-ul http://en.albus.at/public-transport/schedule/salzburg/line-25/ unde puteți consulta orarul și stațiile de unde puteți urca în autobuz. Se coboară la stația Untersberg, la câțiva metri de telecabina (cable-car). De aici, în aproximativ 9 -10 minute ai ajuns pe masiv, la peste 1700 m. Urcă și coboară la un interval de 30 minute.  Există și trasee pe jos pentru cei care nu vor să urce cu telecabina. Ajuns sus, poți face diverse excursii. Din loc în loc există indicatoare pentru drumeții. Fiecare traseu are în dreptul lui o bulină  prin care se indică dacă e dificil sau ușor.
Eu am urcat cu telecabina și am stat în jur de trei ore, alegând traseul până la "memorialul alpiniștilor".  Mi-ar plăcea să revin, însă echipată corespunzător pentru un drum mai complex. Fiind aproape de Salzburg, mulți turiști aleg să urce pe Untersberg. Sus, nu departe de stație se găsește și un restaurant cu prețuri rezonabile, comparabile cu cele din oraș.
Cum am avut Salzburg-card, urcarea/coborârea cu telefericul este gratuită. Altfel, în 2015 prețul a fost (urcare+coborâre) in jur de 26 de euro/persoană pe timp de vară.

30 septembrie 2015

EXPO MILANO 2015

"Hrănirea planetei este provocarea acestui secol" (Segolene Royal)

Am fost unul dintre milioanele de vizitatori care au trecut pragul expoziției de la Milano (1 mai - 31 octombrie 2015). Este pentru prima dată când văd o expoziție universală, ea desfășurându-se odată la cinci ani. Nu am cu ce să fac comparație și chiar dacă aș avea, aș refuza. Tema a fost una generoasă: "Hrănirea planetei, energie pentru viață". Se ajunge simplu, cu metroul M1: un bilet de 2,50 euro pană la Rho Fiera. Peste tot sunt indicatoare, reclame, întreg orașul Milano "gravitează" în jurul expoziției. Deși am ales o zi de luni a săptămanii în speranța că nu va fi prea aglomerat, am prins multă lume, cozi interminabile la unele standuri. În naivitatea mea, mi-am zis că voi sta vreo trei-patru ore doar să-mi fac o idee. Intuiam că voi fi prinsă într-o mașină de tocat banii vizitatorului, un spațiu cu pavilioane inovatoare în care toate țările abordează și jonglează cu concepte de resurse pentru hrană, iar la sfârșitul expoziției  nu știu de fapt cât, cum sau ce se va schimba în modul de hrănire a omenirii. Nu e simplu să schimbi mentalități, obiceiuri alimentare,  să găsești tehnologii noi, resurse, să ai apă peste tot...să convingi consumatorul ce este o mâncare sănătoasă, activitatea sectoarelor responsabile de securitatea alimentară să fie eficientă și tot mai prezentă ... așa ceva necesită timp, însă e un lucru bun că "actorii" implicați au avut la dispoziție câteva luni să discute, să analizeze, să caute soluții. De obicei, un astfel de subiect duce la discuții interminabile, pro și contradictorii.
Nu am stat trei-patru ore, ci peste nouă ore...și aș mai fi rămas pană la ora închiderii dacă nu ar fi trebuit să ajung cu trenul în Brescia unde eram cazată. Sincer, aș mai fi stat o zi, două să pot intra și în standurile cele mai vizitate. Nu știu cât de corectă a fost intuiția mea, însă odată ajuns(ă) în perimetrul expoziției începe să-ți placă. Chiar dacă am ratat intrarea în multe standuri (din cauza cozilor) nici nu știu cum a trecut timpul. Multă forfotă, zeci de restaurante încât era să răman nemîncată fiindcă nu știam pe care să-l aleg... să servesc pizza? parmezan?salată? carne? de porc? de vită? orez? cartofi?fructe de mare?pește?...dificilă alegere...la un moment dat mi-a zburat gândul la băiatul din documentarul Pavilionului Zero, care nu avea din ce alege și m-a cuprins un sentiment de vinovăție...
Am intrat în standurile: Qatar, Spania, România, Franța, Rusia, Moldova, Vietnam, în zona clusterului dedicat ciocolatei, în zona de degustare a vinurilor din Italia ("Vino -A taste of Italy"). Am vizitat 'Pavilionul Zero", "Supermarketul viitorului" și zona "Eataly" în care erau prezente 20 de restaurante specifice din toată Italia. Restul standurilor le-am văzut doar la exterior. Pavilionul Israelului era închis pentru vreo două zile. Cele mai mari cozi erau la Japonia, Italia, Germania, Brazilia, Emiratele Arabe Unite, China, Kazakhstan...Există clusterul orezului, ciocolatei, cafelei, fructelor și legumelor, cerealelor, mirodeniilor, bio-mediteranean etc., Partea "magică" a vizitei o reprezintă show-ul de lumini, apă și muzică oferit de "tree of life" (albero della vita, arborele vieții), simbolul expoziției.