"Hrănirea planetei este provocarea acestui secol" (Segolene Royal)
Am fost unul dintre milioanele de vizitatori care au trecut pragul expoziției de la Milano (1 mai - 31 octombrie 2015). Este pentru prima dată când văd o expoziție universală, ea desfășurându-se odată la cinci ani. Nu am cu ce să fac comparație și chiar dacă aș avea, aș refuza. Tema a fost una generoasă: "Hrănirea planetei, energie pentru viață". Se ajunge simplu, cu metroul M1: un bilet de 2,50 euro pană la Rho Fiera. Peste tot sunt indicatoare, reclame, întreg orașul Milano "gravitează" în jurul expoziției. Deși am ales o zi de luni a săptămanii în speranța că nu va fi prea aglomerat, am prins multă lume, cozi interminabile la unele standuri. În naivitatea mea, mi-am zis că voi sta vreo trei-patru ore doar să-mi fac o idee. Intuiam că voi fi prinsă într-o mașină de tocat banii vizitatorului, un spațiu cu pavilioane inovatoare în care toate țările abordează și jonglează cu concepte de resurse pentru hrană, iar la sfârșitul expoziției nu știu de fapt cât, cum sau ce se va schimba în modul de hrănire a omenirii. Nu e simplu să schimbi mentalități, obiceiuri alimentare, să găsești tehnologii noi, resurse, să ai apă peste tot...să convingi consumatorul ce este o mâncare sănătoasă, activitatea sectoarelor responsabile de securitatea alimentară să fie eficientă și tot mai prezentă ... așa ceva necesită timp, însă e un lucru bun că "actorii" implicați au avut la dispoziție câteva luni să discute, să analizeze, să caute soluții. De obicei, un astfel de subiect duce la discuții interminabile, pro și contradictorii.
Nu am stat trei-patru ore, ci peste nouă ore...și aș mai fi rămas pană la ora închiderii dacă nu ar fi trebuit să ajung cu trenul în Brescia unde eram cazată. Sincer, aș mai fi stat o zi, două să pot intra și în standurile cele mai vizitate. Nu știu cât de corectă a fost intuiția mea, însă odată ajuns(ă) în perimetrul expoziției începe să-ți placă. Chiar dacă am ratat intrarea în multe standuri (din cauza cozilor) nici nu știu cum a trecut timpul. Multă forfotă, zeci de restaurante încât era să răman nemîncată fiindcă nu știam pe care să-l aleg... să servesc pizza? parmezan?salată? carne? de porc? de vită? orez? cartofi?fructe de mare?pește?...dificilă alegere...la un moment dat mi-a zburat gândul la băiatul din documentarul Pavilionului Zero, care nu avea din ce alege și m-a cuprins un sentiment de vinovăție...
Am intrat în standurile: Qatar, Spania, România, Franța, Rusia, Moldova, Vietnam, în zona clusterului dedicat ciocolatei, în zona de degustare a vinurilor din Italia ("Vino -A taste of Italy"). Am vizitat 'Pavilionul Zero", "Supermarketul viitorului" și zona "Eataly" în care erau prezente 20 de restaurante specifice din toată Italia. Restul standurilor le-am văzut doar la exterior. Pavilionul Israelului era închis pentru vreo două zile. Cele mai mari cozi erau la Japonia, Italia, Germania, Brazilia, Emiratele Arabe Unite, China, Kazakhstan...Există clusterul orezului, ciocolatei, cafelei, fructelor și legumelor, cerealelor, mirodeniilor, bio-mediteranean etc., Partea "magică" a vizitei o reprezintă show-ul de lumini, apă și muzică oferit de "tree of life" (albero della vita, arborele vieții), simbolul expoziției.
Am fost unul dintre milioanele de vizitatori care au trecut pragul expoziției de la Milano (1 mai - 31 octombrie 2015). Este pentru prima dată când văd o expoziție universală, ea desfășurându-se odată la cinci ani. Nu am cu ce să fac comparație și chiar dacă aș avea, aș refuza. Tema a fost una generoasă: "Hrănirea planetei, energie pentru viață". Se ajunge simplu, cu metroul M1: un bilet de 2,50 euro pană la Rho Fiera. Peste tot sunt indicatoare, reclame, întreg orașul Milano "gravitează" în jurul expoziției. Deși am ales o zi de luni a săptămanii în speranța că nu va fi prea aglomerat, am prins multă lume, cozi interminabile la unele standuri. În naivitatea mea, mi-am zis că voi sta vreo trei-patru ore doar să-mi fac o idee. Intuiam că voi fi prinsă într-o mașină de tocat banii vizitatorului, un spațiu cu pavilioane inovatoare în care toate țările abordează și jonglează cu concepte de resurse pentru hrană, iar la sfârșitul expoziției nu știu de fapt cât, cum sau ce se va schimba în modul de hrănire a omenirii. Nu e simplu să schimbi mentalități, obiceiuri alimentare, să găsești tehnologii noi, resurse, să ai apă peste tot...să convingi consumatorul ce este o mâncare sănătoasă, activitatea sectoarelor responsabile de securitatea alimentară să fie eficientă și tot mai prezentă ... așa ceva necesită timp, însă e un lucru bun că "actorii" implicați au avut la dispoziție câteva luni să discute, să analizeze, să caute soluții. De obicei, un astfel de subiect duce la discuții interminabile, pro și contradictorii.
Nu am stat trei-patru ore, ci peste nouă ore...și aș mai fi rămas pană la ora închiderii dacă nu ar fi trebuit să ajung cu trenul în Brescia unde eram cazată. Sincer, aș mai fi stat o zi, două să pot intra și în standurile cele mai vizitate. Nu știu cât de corectă a fost intuiția mea, însă odată ajuns(ă) în perimetrul expoziției începe să-ți placă. Chiar dacă am ratat intrarea în multe standuri (din cauza cozilor) nici nu știu cum a trecut timpul. Multă forfotă, zeci de restaurante încât era să răman nemîncată fiindcă nu știam pe care să-l aleg... să servesc pizza? parmezan?salată? carne? de porc? de vită? orez? cartofi?fructe de mare?pește?...dificilă alegere...la un moment dat mi-a zburat gândul la băiatul din documentarul Pavilionului Zero, care nu avea din ce alege și m-a cuprins un sentiment de vinovăție...
Am intrat în standurile: Qatar, Spania, România, Franța, Rusia, Moldova, Vietnam, în zona clusterului dedicat ciocolatei, în zona de degustare a vinurilor din Italia ("Vino -A taste of Italy"). Am vizitat 'Pavilionul Zero", "Supermarketul viitorului" și zona "Eataly" în care erau prezente 20 de restaurante specifice din toată Italia. Restul standurilor le-am văzut doar la exterior. Pavilionul Israelului era închis pentru vreo două zile. Cele mai mari cozi erau la Japonia, Italia, Germania, Brazilia, Emiratele Arabe Unite, China, Kazakhstan...Există clusterul orezului, ciocolatei, cafelei, fructelor și legumelor, cerealelor, mirodeniilor, bio-mediteranean etc., Partea "magică" a vizitei o reprezintă show-ul de lumini, apă și muzică oferit de "tree of life" (albero della vita, arborele vieții), simbolul expoziției.