ALFRED KUBIN, ERWIN WURM - EXPOZITIILE TEMPORARE DE LA ALBERTINA MODERN-VIENA

În noiembrie 2024 am văzut la Albertina Modern (Viena, Austria) două expoziții temporare: Alfred Kubin - ,,Estetica răului" și  Erwin Wurm, o retrospectivă cu ocazia împlinirii a 70 de ani a artistului austriac.   

În urmă cu vreo opt ani m-am intersectat pentru prima dată cu câteva lucrări ale lui Alfred Kubin, unul dintre cei mai importanți artiști grafici ai secolului XX, în muzeul Leopold (Viena).

Poate căderile nervoase, depresia, faptul că și-a pierdut mama devreme (avea doar 10 ani), o încercare de sinucidere la mormântul ei, relația dificilă cu tatăl său, iubiri eșuate,  situația din societatea de atunci, ambele războaie mondiale,  ,,exilul interior”, au făcuta ca  opera lui Kubin să fie excepțională, totul se axează pe partea întunecată a psihicului uman: demoni, coșmaruri, război, lumea de dincolo. Unii i-au considerat arta ciudată, decadentă. Dar ARTA l-a salvat. După ce părăsești sălile expoziției, inevitabil, te gândești la viață,  destin, la faptul că  din momentul în care te-ai nascut, te pregătești pentru întâlnirea cu moartea...Toată viața este o căutare a nu știm ce, o rătăcire și în final, toți, dar toți, ajungem în brațele morții...

Câteva lucrări ale lui Kubin m-au dus cu gândul la desenele lui Goya, la o expoziție pe care am văzut-o în 2019 la Prado, în Madrid.

Expoziția poate fi văzută până la 12 ianuarie 2025.

,,SHADOW PAINTINGS" - ADRIAN GHENIE, CHAGALL, ROBERT LONGO - ALBERTINA- VIENA

    Cum ajung cel puțin odată, de două ori pe an la Viena, intru și în Albertina să iau pulsul expozițiilor temporare și să revăd anumite tablouri din colecția permanentă. Am mai scris că nu am nimic în comun cu ARTA, doar că mă liniștește (alteori mă tulbură), încearcă să-mi vindice ,,cicatrici", pur și simplu am nevoie de ea...

În noiembrie 2024 am admirat expozițiile Chagall, Robert Longo și ,,Shadow paintings" a lui Adrian Ghenie. Interesante toate. Am o vreme motive de interogație: exhibiționismul din social media (Ghenie),  ghicitorile lui Chagall și ,,negrul adânc al cărbunelui" (Robert Longo). Trei artiști diferiți.  Voi adăuga câteva imagini pentru cei care nu veți reuși să vedeți  expozițiile. 

PALAZZO PITTI - FIRENZE

Despre Florenta am scris deja cateva randuri (clik aici). Între timp am mai vizitat orașul de câteva ori, deci încă ar fi amintiri de depănat. Aș începe cu finalul articolului (pentru cei care nu veți citi ce am scris anterior) în care spuneam că am lăsat în urmă un oraș (uneori trist, sleit, obosit, arogant, înșelător, plictisit de propria-i celebritate, alteori melodios, solar, fermecător), care an de an este asaltat de tot mai mulți turiști curioși...o Florență care cândva a cunoscut prosperitatea, puterea financiară, idei reformatoare... a căzut, s-a ridicat,  a avut o viață politică complicată, uneori au fost luate decizii la mânie, au fost distruse opere de artă, cărți, rivalități între familiile înstărite, conspirații, revolte, trădări,  asasinate...un oraș înțesat de legende și comori greu de descifrat...

În Palatul Pitti am intrat de trei ori (la fel ca și în Galeriile Uffizi) și probabil la o următoare întâlnire cu Florenta, voi repeta vizita. De fiecare dată descopăr detalii noi plus că apartamentele regale sunt încă în restaurare și îmi doresc să le văd.

Mi-e și teamă să scriu ceva despre Palatul Pitti (fostă reședință a familiei Medici)...este înțesat de opere de artă iar forța unor picturi/sculpturi este de-a dreptul tulburătoare. În concluzie, mă voi axa mai mult pe imagini și poate veți găsi motive de interogație.

Sunt săli din care te desprinzi greu (d' Ercole, dell'Arca, Ulisse, Iliada, Jupiter, Hercules, Venus, Apollo etc.), nume sonore de pictori, tablouri mici, mari, care ascund povești, personaje, poate secrete. Bogați, săraci, bătrâni, preoți, doamne sau domnișoare de viță nobilă,  prostituate au fost modele ale pictorilor și au rămas ,,nemuritoare", ,,captive" în ramele tablourilor, pe pereții sau tavanele sălilor palatului...

Portovenere, Cinque Terre, La Spezia, Sestri Levante - Italia

Cum internetul este plin cu fotografii din Cinque Terre, păreri pro și contra, mi-am propus  că trebuie să văd cu ochii mei ce este acolo. Am tot evitat, cumva, parcă nu eram pregătită. Anul trecut (în august) după ce o jumătate de zi am explorat Sestri Levante, m-am hotărât ca după amiaza să iau  trenul spre Monterosso, unul din cele cinci sate, să-mi fac o primă părere. Mi-a plăcut atât de mult încât mi-am zis că anul următor (adică în 2024) va trebui să mai ajung cel puțin o zi să văd și celelalte sate.

A sosit și 2024, luna septembrie. Aveam un anume plan, ce să vizitez, însă vremea a fost nefavorabilă pentru ce îmi doream și m-am reorientat la fața locului.

Cazarea  am avut-o în două locuri: La Spezia și  Milano.

Cele cinci sate se numesc: Riomaggiore, Manarola,  Corniglia, Vernazza, Monterosso. Fiecare sat are farmecul lui,  nu am un preferat anume. În Corniglia, de la gară se ajunge pe jos urcând peste 300 de trepte sau cu autobuzul (prețul biletului de autobuz este inclus în cardul Cinque Terre).

Mi-am luat  abonament on-line 5terre la tren pentru două zile care include și zona de drumeție. Dacă nu vreți să circulați cu trenul între sate se poate să achiziționați  abonament doar pentru trekking (deci abonamentul de tren îl include și pe cel de trekking). În august 2024 s-a redeschis Via dell  Amore, un drum de aproximativ 1 km, care leagă Riomaggiore  de Manarola. Taxa este 10 euro și trebuie să ai abonament de tren sau trekking (pentru ziua respectivă în care vrei să o parcurgi)  ca să poți traversa și această porțiune. În timp ce o străbați, vezi zona stâncoasă și îți dai seama de ce pe vremuri, înainte să se construiască calea ferată, oamenii din Cinque Terre se întâlneau rar. Chiar dacă între Riomaggiore și Monterosso sunt doar 8 km, era dificil să parcurgi zona pe jos datorită reliefului, părților de urcat/coborât periculoase. Via dell Amore a fost făcută cu multă trudă și pasiune. În 2012 a fost închisă datorită alunecărilor de teren, s-a lucrat la ea și în 2023 s-a deschis un tronson iar în august 2024 a fost redeschisă total. 

MILANO - CIMITIRUL MONUMENTAL

Ieșind din zona cimitirului, în timp ce mă îndreptam spre metrou mi-am adus aminte că citisem cândva o frază ,,SINGURA URGENȚĂ a ta este să fii în viață, să trăiești..."

Memento mori…Cimitirul monumental din Milano

Se spune că pe vremuri  circula o anecdotă: ,,pentru a face parte din elita milaneză, trebuia să ai un loc la Scala, o bancă la biserica San Fedele și o criptă la Cimitirul Monumental”.

,,Există atât de multă artă ascunsă în artă”…

Aduce mai mult cu un muzeu, o galerie mare, mare de artă. Sculpturi peste tot.

Aproximativ două ore am ,,explorat” cimitirul și nu pot spune că l-am văzut.  Aproape că am uitat de cei adormiți, vedeam doar bronz, marmură transformată de arhitecți și sculptori în opere de artă ce rivalizează cu cele din marile muzee ale lumii…