2 ianuarie 2017

Concertul de anul nou din Baia Mare -1 ianuarie 2017- Catedrala Episcopala "Sfanta Treime"

Artiștii sunt mereu pe drumuri...cu dramele sau bucuriile din sufletele lor, pe frig sau pe caniculă, ei trebuie să fie la ora stabilită în fața publicului...pentru că nu-i așa, noi suntem acolo pentru a uita preț de câteva minute, micile sau marile neliniști care ne macină...
de 1 ianuarie, băimărenii sunt oarecum privilegiați - Baia Mare este singurul oraș  din țară în care are loc un concert de muzică clasică, de anul nou, așa cum se obișnuiește în Viena, la Musikverein.
Ieri, la catedrala Episcopală Sfânta Treime, talentatul dirijor Cristian Sandu împreună cu Opera Group Project și minunații Diana Țugui (soprană), Cristina Maria Damian (mezzosoprană), Ioan Hotea (tenor), Florin Estefan (bariton), tânăra Paula Coteț de la Colegiul de Arte Baia Mare ne-au purtat în universul lui Strauss, Kalman, Verdi, Bizet, Doga, Donizetti, Puccini, Brediceanu, Ivanovici; chiar dacă nimeni, niciodată nu a reușit să dea o definiție exactă, putem totuși afirma că muzică este singura care depășește orice graniță, care ajunge în inima omului, indiferent de culoare, rasă, naționalitate, condiție socială.
Nu mi-e rușine să mărturiesc că "mi-au scăpat" câteva lacrimi atunci când orchestra a intrepretat "gramofonul" lui Eugen Doga...
l-am simțit ca o infuzie de emoție, ca pe unul dintre cele mai frumoase concerte din ultimii ani în Baia Mare; l-am simțit ca pe o celebrare a vieții...

1 ianuarie 2017

Calatoriile lui 2016 in imagini...

"Niciodată contemporanii nu-și cunosc îndeajuns epoca" (Stefan Zweig)

2016-la nivel global: un an îngrijorător de tulbure, tensionat, plin de convulsii sociale, politice, denigrări, violențe, manipulări, compromisuri, negocieri nereușite, catastrofe naturale, cutremure la propriu și la figurat...
"Dar când oare a învins în istorie ceea ce e logic și firesc?"(Stefan Zweig)
2016 - pentru mine, ca individă oarecare, anonimă, cu un rol incert în lumea asta mare, a fost un an dificil sufletește; tristeți împletite cu mici bucurii; am încercat (ca întotdeauna) să-mi bătătoresc poteca mea de autodidactă,  mi-am selectat cu atenție cărțile citite, am călătorit prin Europa, m-am lăsat "sedusă" de frumusețea unor picturi, de sunetul unor instrumente muzicale și am încheiat luna decembrie cu două seriale despre care (în lume) se scriu multe recenzii : "Westworld" și "The young pope"... da, selectez cu atenție cărți (ultima citită fiind "Cortez" a lui Marius Constantinescu), filme pentru că nu mă mai pot irosi; pentru fiecare sosește clipa când ajungem să gândim ca personajul interpretat de Jude Law în "tânărul papă": "îmbătrânesc...timpul devine o foiță subțire pentru mine"...
În 2016 "m-am învârtit" cam prin aceleași locuri ca și anul trecut: Italia, Cehia, Austria, Polonia, Ungaria; deplasări scurte, de câte 3 zile maxim 6; deși sunt conștientă că pe planetă sunt multe frumuseți naturale sau create de om, încât nu-ți ajunge o viață să le poți admira pe toate, există zone în care simt că trebuie să revin: o dată, de două ori, de trei ori, de multe ori....

16 decembrie 2016

Biserici in Viena - Votivkirche- expozitia Michelangelo, capela sixtina (III)

"Cine nu a văzut capela sixtină, nu poate avea idee despre ceea ce poate omul să facă." (Goethe)

Poate că este unul dintre cele mai interesante si binevenite proiecte ale lumii artistice din ultimii ani. Munca lui Michelangelo dintr-o altă perspectivă:"față în față" cu Michelangelo ("eye to eye" with Michelangelo).
Ultima restaurare a capelei sixtine a avut loc în perioada 1980-1994. Între anii 1980-1990, maestrului Erich Lessing i s-a permis să fotografieze în interiorul capelei. Azi, 33 de fotografii din arhivele vieneze  reprezentând imagini cu frescele capelei sixtine de la Vatican create de Michelangelo au fost mărite şi printate pe pânză pentru a le  expune publicului. 
În urmă cu câţiva ani când am vizitat Roma şi am intrat în capela sixtină, era atât de multă lume, emoție, gălăgie, un aer irespirabil, încat în cele câteva minute parcă nici nu am avut puterea de a mă concentra să admir capodopera lui Michelangelo. Mi-au scăpat multe, multe, foarte multe detalii. 
În noiembrie 2016, aflându-mă în Viena pentru două zile, am alocat în jur de o oră si jumătate expoziţiei "Michelangelo- capela sixtină" din biserica votivă (Votivkirche). Am trecut pe lângă personaje solare sau întunecate, i-am văzut de aproape pe profeți, pe tulburătorii  Adam și Eva, cât și pe dumnezeu, creatorul lor. Se spune că imaginea cu "judecata de apoi" nu e printre cele mai reuşite ale lui Lessing, fiind făcută de respectatul fotograf cu câţiva ani înainte de finalizarea restaurării; sunt vizibile straturi de funingine şi părţi de ecranare a nudităţii care azi, după restaurare, aproape că nu mai există pe fresca respectivă. 
La bolta capelei, Michelangelo a lucrat în jur de patru ani.  "Uriașul efort pentru boltă îi deformase coloana vertebrală și-i compromise vederea: mult timp a fost silit să citească ținând foaia sus, fiindcă nu reușea să iși lase ochii în jos" (Antonio Forcellino)

26 octombrie 2016

Cateva ore prin Torino

Fostă capitală a Italiei, familia Savoia, mult disputatul giulgiu, corporația Fiat, toate au un numitor comun: Torino.
Din Milano Centrale am luat un tren regional și în aproximativ 120 de minute am ajuns în Torino. În oraș nu am folosit transportul în comun fiindcă am stat doar câteva ore, spre seară reîntorcându-mă în Milano unde aveam cazarea. De la gară am luat-o la pas și intuiția m-a dus direct spre centrul vechi, în Piazza Castello. Ispite la tot pasul: cafenele și restaurante istorice, magazine, patiserii, gelaterii. M-am plimbat pe străzile largi, pe sub arcade, pe lângă galerii de artă și palate. Am intrat în trei biserici (Chiesa din Santa Cristina, Chiesa di San Carlo, Real Chiesa de San Lorenzo), și am urcat cu liftul în Mole Antonelliana, simbolul arhitectural al orașului care găzduiește muzeul de cinematografie; estrada terasei oferă o panoramă de 360 grade; aproape o oră am așteptat să urc cu ascensorul a cărei cabină (din fericire) este transparentă; era coadă, iar liftul nu transportă decât vreo opt persoane la o cursă/ 59 secunde; în timp ce urci, din asccensor zărești în viteză părți din muzeu. În biserica San Lorenzo am văzut capela maicii domnului îndurerate; în 1578 aici a fost prima expunere a giulgiului, iar în secolul XVIII a fost construită în fața altarului o scară cu 12 trepete care poate fi escaladată doar în genunchi.

21 octombrie 2016

Praga vazuta de sus

Nu e oraș în care să ajung și să nu-l admir de undeva de sus: dintr-un turn, de pe o clădire, de pe un deal etc.. Praga are multe astfel de locații.  În primăvară,  deși a fost frig și vânt am revăzut câteva dintre locurile preferate; de data aceasta am ajuns și în zona Vysehrad-ului, iar în altă zi am urcat pe dealul Petrini pe care nu reușisem să le vizitez până atunci. Am "chinuit" mult aparatul de fotografiat încât ar fi păcat să țin imaginile doar pentru mine; le dau drumul "să zboare" către voi...pentru cei care ați vizitat Praga, să vă reamintiți de frumusețea ei, iar pentru cei care încă nu ați ajuns, poate cândva vă veți face bagajele și veți porni în explorare...
În călătoriile mele am admirat Praga:
-din cele două turnuri care străjuiesc podul Carol;
-urcând dealul Petrini și continuand traseul spre mănăstirea Strahov;
-din observatorul turnului de televiziune Zizkov (urcare cu liftul în 38 de secunde la 93 de metri deasupra solului; înălțimea totală a turnului este de 216 metri);
-din grădinile castelului;
-din turnul sudic al catedralei Sf. Vitus (287 de scări în spirală-un urcuș solicitant- priveliștea copleșitoare -în primăvară turnul era în renovare);
-din turnul bisericii Sf. Nicolae (Mala Strana);
-din turnul pulberăriei de la 44 metri  (lângă Casa Municipală);
-din turnul astronomic al complexului Klementinum;
-din turnul cu ceasul astronomic (turnul vechii primării);
-din zona Vysehrad-ului;
-din turnul Jindrisska înalt de 65,7 m