Valencia (partea 4): arta maestrilor ceramisti vs arta strazii

Nu știu cand, dar îmi doresc să ajung din nou în Valencia.

Cele patru zile au fost insuficiente. N-au făcut decat să-mi starneasca interesul, să mă facă să-mi fie dor.

Aș fi vrut sa pot posta cateva imagini din interiorul muzeului de arte frumoase, însă am citit pe site-ul oficial că nu ai voie să publici imagini fără acordul lor. Aici l-am descoperit pe Joaquin Sorolla y Bastida; ce tablouri minunate, ce artist talentat...născut în Valencia (27 februarie 1863) în apropiere de Lonja de la Seda. Ce greu m-am despărțit de tablourile lui...

Valencia (partea 3) vazuta din turnul clopotnita al catedralei

O călătorie nu se termină în momentul cand m-am reîntors acasă și am despachetat bagajele. Dimpotrivă, ea continuă... dar sub o altă formă. Încep să citesc despre ceea ce a avut un anume impact asupra mea...și citesc...și studiez imaginile...și uneori mă enervez că nu am văzut un anume detaliu; de ce mi-a scăpat? sau de ce în lupta cu minutele am  privit  superficial  un anume tablou într-o sală de muzeu; și-mi propun să mă reîntorc în locația respectiva; o fi bine? o fi rău?

Valencia (partea 2) - Muzeul National de Ceramica si Arte Decorative "Gonzalez Marti"

Fiecare palat are povestea sa, istoria sa, secretele sale.

În cele patru zile ale vizitei în Valencia am revenit de câteva ori să admir exteriorul Palatului Marchizului de Don Aguas și în mod special intrarea, o excepțională lucrare în alabastru, o alegorie a apei, simbolizând cele doua râuri: Turia și Jucar. În 1941 palatul a fost declarat monument istoric-artistic. Muzeul de ceramică se află în elegantul palat al marchizului de Don Aguas.

În 7 februarie 1947, Manuel Gonzales Marti și soția sa Dona Amelia au donat statului o importantă colecție de ceramică pe care au colectat-o în timp cu atât de multă pasiune...În 1949 palatul a fost cumpărat de Ministerul Educației, iar în  1954 au fost deschise porțile muzeului. Pe parcursul anilor, palatul a suferit o serie de extinderi, restaurări, renovări, reabilitări, etc.

Valencia (partea 1)

Poate că a avut dreptate Frank Lloyd Wright când a afirmat că "arhitectura este arta mamă".

Tocmai m-am întors dintr-o scurtă vizită în Valencia. Dacă m-aţi întreba în ce anume constă frumuseţea oraşului, aş răspunde fără ezitare: arhitectura.
Baroc, gotic, art nouveau, ceramică, clădiri ultramoderne, palmieri, portocali, graffiti, poduri, cafenele şi restaurante, toate la un loc ar defini pe scurt oraşul Valencia.  
Mi-am impus un ritm mai lent şi e posibil să nu-mi fi gestionat prea bine timpul, mai ales că nu ştiam sigur dacă voi face călătoria şi nu citisem în detaliu despre obiectivele turistice,  aşa că cele 4 zile mi s-au părut insuficiente pentru cât are de oferit oraşul.
În cea mai mare parte am străbătut oraşul la pas, însă m-am folosit uneori şi de metro, autobuz sau tramvai.

Palatul Belvedere - Viena (update cu imagini)

"Oricine vrea să afle ceva despre mine - ca artist, căci acesta este singurul lucru de interes- trebuie să se uite atent la tablourile mele și să încerce să afle de acolo cine sunt și ce vreau" (Christian M. Nebehay (ed.) Gustav Klimt, Dokumente, Viena 1968)

De fiecare dată când am vizitat Viena am încercat să-mi fac timp să ajung și la fosta reședință de vară a prințului Eugen de Savoia, complexul Belvedere, construit în stil baroc (palatele superior și inferior, legate între ele printr-o grădină). De la Operă fac o plimbare până la monumentul soldatului sovietic și cu această ocazie revăd clădirea ambasadei Franței și  fântâna Hochstrahlbrunnen. De aici mai sunt câțiva zeci de  metri până la poarta prin care pătrunzi spre Belvedere Inferior și după plimbarea prin grădină ajungi la palatul superior. 

Dacă nu vrei să mergi pe jos, pentru Belvedere Superior se poate alege varianta cu tramvaiul D (cobori la stația "Schloss Belvedere") sau cu metroul (U1 la statia Südtirolerplatz). Tramvaiul te lasă chiar lângă intrarea de la Belvedere Superior pe când de la stația de metro mai ai de mers în jur de 10-15 minute.