VIENA- EXPOZITIA ANTON CORBIJN - FAVOURIT DARKNESS - Bank Austria Kunstforum

    Înainte să scriu aceste rânduri, am ascultat de câteva ori piesa ,,Ghosts Again” (din albumul Memento Mori), Depeche Mode. Dacă veți derula fotografiile de mai jos, la un moment dat, veți înțelege, de ce... Anton Corbijn, unul dintre cei mai respectați fotografi încă în viață, împlinește  70 ani în luna mai.  A făcut peste 80 de videoclipuri, a regizat filme, numele lui este strâns legat de U2, Nirvana, Depeche Mode, Joy Division și nu numai. S-a implicat personal în alegerea imaginilor pentru expoziția din Viena de la Kunstforum, ,,Favourit Darkness”.

  Mult alb-negru,  portrete cu celebrități (surprinse în anumite stări), mai ales din lumea muzicală, imagini din cimitirele cele mai cunoscute ale Italiei,  Parisului sau Vienei. Cineva scria că ,,expresiile ce răzbat dincolo de fotografie poate sunt o aluzie la efemeritate, împotriva căreia faima și succesul nu oferă nici o protecție”.  Una din săli prezintă o selecție de câteva videoclipuri din 1983 încoace. În sala dedicată trupei ,,Depeche Mode” cred că am stat cel mai mult. Extraordinară colaborarea dintre Corbijn si trupă. O să îl vedeți pe Bono, pe Nelson Mandela, un autoportret a lui Corbijn, Miles Dvais, David Bowie, Tom Waits, Chris Martin,  Bryan Ferry, Eva Herzigova, Gwyneth Paltrow, Marianne Faithfull, Lucian Freud etc..

    Veți găsi interesante fotografiile  care duc cu gândul la câteva picturi celebre:  Dave Gahan (Depeche Mode), un portret din Frankfurt, 1993 care trimite la faimosul tablou al lui  Andrea Mategna- ,,Lamentation over the dead Christ” (lucrare pe care am văzut-o expusă în Milano), Courtney Love (1995) la ,,Nasterea lui Venus” a lui Botticelli, trupa Arcade Fire care pozează ca în ,,Cina cea de taină” a lui Leonardo.

ROBERT CAPA - EXPOZITIA DIN BUDAPESTA

Am mai scris că pentru mine o călătorie nu se termină când ajung acasă și despachetez. Continui sa mă gândesc la ce mi-a atras atenția în mod special, să citesc despre subiectul respectiv (poate fi o clădire, un artist, un tablou, o sculptură, o piesă muzicală etc..). În Budapesta am fost la o expoziție de fotografii a lui Robert Capa, fotoreporter de război, cel despre care s-a spus că ,,a reușit să găsească frumusețea în dezordine,  ordinea în haos.” Imagini puternice, m-au tulburat, m-au făcut să-mi pun întrebări, să caut... Ce destin,  ce moarte teribilă, la doar 40 de ani...

Cu siguranță ați auzit de Capa,  și de cea mai controversată fotografie a lui, ,,Soldat căzând” despre care nici azi nu se știe clar dacă a fost trucată, aranjată sau a fost surprinsă în timp real. Numele lui adevărat a fost Endre Friedmann, născut în Budapesta, origini evreiești (mama din Slovacia, tata din Ciucea, Transilvania) și avea să devină cel mai cunoscut fotoreporter de război. Datorită vremurilor complicate din acei ani, a piesajului politic întunecat, la vârsta de 18 ani a emigrat în Germania, a studiat jurnalismul în Berlin, apoi s-a mutat în Paris. A făcut fotografii în războiul civil din Spania, al doilea război mondial, al doilea război chino-japonez, războiul israeliano-arab, primul război din Indochina. Devine cunoscut prin fotografiile făcute lui Leon Trotsky care ține un discurs  în Copenhaga despre Revoluția Rusă.

La început, pentru a evita reacțiile antisemite a lucrat sub numele de Robert Capa, care suna americănește, era ușor de pronunțat și de ținut minte, reușind astfel să vândă mai bine fotografiile.  Unii spun că l-ar fi ales pornind de la porecla lui de când era copil, în maghiară, ,,capa” înseamnă rechin, alții că aliasul ar fi fost inspirat de numele directorului de film Frank Capra.   La un moment dat s-a aflat cine este în spatele numelui. A hotărât să-l păstreze și așa a rămas cunoscut până azi, ca Robert Capa. 

EXPOZITIA - UNIVERSUL LUI DALI- CLUJ NAPOCA- CASA HINTZ

Deși am văzut expoziții în alte orașe ale Europei (inclusiv Figueres/Spania, acasă la artist în Teatrul-Muzeu, unde își doarme somnul de veci, înconjurat de o parte din creațiile sale) m-am bucurat că pot să merg și în Cluj, să admir piese din colecția particulară a lui Beniamino Levi - ,,Universul lui Dali" . 

Trei etaje ale casei Hintz (restaurată)  sunt dedicate catalanului Dali, nu am gasit nici un cusur, îndrăznesc să folosesc cuvântul impecabil.

Chiar dacă Dali a fost incomod ca om, provocator, a avut o personalitate bizară, ticuri maniacale, era o apariție ciudată și din punct de vedere vestimentar,  artistul a scris  o filă importantă în istoria artei. A muncit asiduu, a studiat, a experimentat,  a fost admirator și adept al teoriilor  lui Freud. Nu este deloc ușor să-i interpretezi lucrările: simboluri, metafore, ghicitori, iluzii, îți pun mintea la lucru, trebuie să faci conexiuni între știință, religie, literatură, filosofie, lumea fantastică. Specialiștii încă se chinuie să-i  decripteze opera.

ALFRED KUBIN, ERWIN WURM - EXPOZITIILE TEMPORARE DE LA ALBERTINA MODERN-VIENA

În noiembrie 2024 am văzut la Albertina Modern (Viena, Austria) două expoziții temporare: Alfred Kubin - ,,Estetica răului" și  Erwin Wurm, o retrospectivă cu ocazia împlinirii a 70 de ani a artistului austriac.   

În urmă cu vreo opt ani m-am intersectat pentru prima dată cu câteva lucrări ale lui Alfred Kubin, unul dintre cei mai importanți artiști grafici ai secolului XX, în muzeul Leopold (Viena).

Poate căderile nervoase, depresia, faptul că și-a pierdut mama devreme (avea doar 10 ani), o încercare de sinucidere la mormântul ei, relația dificilă cu tatăl său, iubiri eșuate,  situația din societatea de atunci, ambele războaie mondiale,  ,,exilul interior”, au făcuta ca  opera lui Kubin să fie excepțională, totul se axează pe partea întunecată a psihicului uman: demoni, coșmaruri, război, lumea de dincolo. Unii i-au considerat arta ciudată, decadentă. Dar ARTA l-a salvat. După ce părăsești sălile expoziției, inevitabil, te gândești la viață,  destin, la faptul că  din momentul în care te-ai nascut, te pregătești pentru întâlnirea cu moartea...Toată viața este o căutare a nu știm ce, o rătăcire și în final, toți, dar toți, ajungem în brațele morții...

Câteva lucrări ale lui Kubin m-au dus cu gândul la desenele lui Goya, la o expoziție pe care am văzut-o în 2019 la Prado, în Madrid.

Expoziția poate fi văzută până la 12 ianuarie 2025.

,,SHADOW PAINTINGS" - ADRIAN GHENIE, CHAGALL, ROBERT LONGO - ALBERTINA- VIENA

    Cum ajung cel puțin odată, de două ori pe an la Viena, intru și în Albertina să iau pulsul expozițiilor temporare și să revăd anumite tablouri din colecția permanentă. Am mai scris că nu am nimic în comun cu ARTA, doar că mă liniștește (alteori mă tulbură), încearcă să-mi vindice ,,cicatrici", pur și simplu am nevoie de ea...

În noiembrie 2024 am admirat expozițiile Chagall, Robert Longo și ,,Shadow paintings" a lui Adrian Ghenie. Interesante toate. Am o vreme motive de interogație: exhibiționismul din social media (Ghenie),  ghicitorile lui Chagall și ,,negrul adânc al cărbunelui" (Robert Longo). Trei artiști diferiți.  Voi adăuga câteva imagini pentru cei care nu veți reuși să vedeți  expozițiile.