Am prieteni care mi-au mărturisit că nu le place Veneția. Firește că nu poți trece cu vederea clădirile nerenovate sau tarabele pline cu marfă de o calitate îndoielnică. Să nu uitam însă că, pe aici au trecut pictori și arhitecți celebrii care au lasat opere de o valoare de neegalat. Cândva, Veneția a fost cel mai frumos oraș al lumii, iar pentru unii este și astăzi la fel. Era punctul de întalnire dintre est și vest, iar în jurul podului Rialto puteai întalni cei mai agili negustori ai vremii.
Eu o ador pentru arhitectura ei, pentru palatele ei, pentru podurile ei, pentru gondolele care nu dau semne de plictiseală plimbând turiștii pe canale, pentru străduțele înguste, pentru legendele ei...pentru unicitatea ei. Parcă mi-e dor să stau minute în șir pe podul academiei și să privesc cum trec gondolele sau vaporetto pe lânga Santa Maria della Salute, una dintre cele mai frumoase lăcașe de cult baroce ale Veneției și poate ale lumii.
In august 2012 am vizitat din nou Veneția. Cazarea am avut-o pe insula Lido care găzduiește an de an festivalul de film "Leul de aur". Am avut norocul unei camere cu vedere spre lagună.
In august 2012 am vizitat din nou Veneția. Cazarea am avut-o pe insula Lido care găzduiește an de an festivalul de film "Leul de aur". Am avut norocul unei camere cu vedere spre lagună.
Au fost 3 zile de pendulare între pămant și apă.