Portovenere, Cinque Terre, La Spezia, Sestri Levante - Italia

Cum internetul este plin cu fotografii din Cinque Terre, păreri pro și contra, mi-am propus  că trebuie să văd cu ochii mei ce este acolo. Am tot evitat, cumva, parcă nu eram pregătită. Anul trecut (în august) după ce o jumătate de zi am explorat Sestri Levante, m-am hotărât ca după amiaza să iau  trenul spre Monterosso, unul din cele cinci sate, să-mi fac o primă părere. Mi-a plăcut atât de mult încât mi-am zis că anul următor (adică în 2024) va trebui să mai ajung cel puțin o zi să văd și celelalte sate.

A sosit și 2024, luna septembrie. Aveam un anume plan, ce să vizitez, însă vremea a fost nefavorabilă pentru ce îmi doream și m-am reorientat la fața locului.

Cazarea  am avut-o în două locuri: La Spezia și  Milano.

Cele cinci sate se numesc: Riomaggiore, Manarola,  Corniglia, Vernazza, Monterosso. Fiecare sat are farmecul lui,  nu am un preferat anume. În Corniglia, de la gară se ajunge pe jos urcând peste 300 de trepte sau cu autobuzul (prețul biletului de autobuz este inclus în cardul Cinque Terre).

Mi-am luat  abonament on-line 5terre la tren pentru două zile care include și zona de drumeție. Dacă nu vreți să circulați cu trenul între sate se poate să achiziționați  abonament doar pentru trekking (deci abonamentul de tren îl include și pe cel de trekking). În august 2024 s-a redeschis Via dell  Amore, un drum de aproximativ 1 km, care leagă Riomaggiore  de Manarola. Taxa este 10 euro și trebuie să ai abonament de tren sau trekking (pentru ziua respectivă în care vrei să o parcurgi)  ca să poți traversa și această porțiune. În timp ce o străbați, vezi zona stâncoasă și îți dai seama de ce pe vremuri, înainte să se construiască calea ferată, oamenii din Cinque Terre se întâlneau rar. Chiar dacă între Riomaggiore și Monterosso sunt doar 8 km, era dificil să parcurgi zona pe jos datorită reliefului, părților de urcat/coborât periculoase. Via dell Amore a fost făcută cu multă trudă și pasiune. În 2012 a fost închisă datorită alunecărilor de teren, s-a lucrat la ea și în 2023 s-a deschis un tronson iar în august 2024 a fost redeschisă total. 

MILANO - CIMITIRUL MONUMENTAL

Ieșind din zona cimitirului, în timp ce mă îndreptam spre metrou mi-am adus aminte că citisem cândva o frază ,,SINGURA URGENȚĂ a ta este să fii în viață, să trăiești..."

Memento mori…Cimitirul monumental din Milano

Se spune că pe vremuri  circula o anecdotă: ,,pentru a face parte din elita milaneză, trebuia să ai un loc la Scala, o bancă la biserica San Fedele și o criptă la Cimitirul Monumental”.

,,Există atât de multă artă ascunsă în artă”…

Aduce mai mult cu un muzeu, o galerie mare, mare de artă. Sculpturi peste tot.

Aproximativ două ore am ,,explorat” cimitirul și nu pot spune că l-am văzut.  Aproape că am uitat de cei adormiți, vedeam doar bronz, marmură transformată de arhitecți și sculptori în opere de artă ce rivalizează cu cele din marile muzee ale lumii…

BANKSY- EXPOZITIA NEAUTORIZATA - BUDAPESTA 2024

De la an la an, în lume apar provocări tot mai complexe, indiferent de țară, de nivelul ei de dezvoltare. Este firesc ca și artiștii să reacționeze într-un fel sau altul. Despre Banksy s-a vorbit, s-a scris și probabil povestea va continua... Am citit articole, am văzut/auzit știri (nu îmi este clar, ca probabil altor milioane  de oameni, dacă este vorba despre o singură persoană sau o echipă) totul pare învăluit într-un mister care iți stârnește imaginația. Curiozitatea m-a ,,mânat în luptă" și am intrat la o expoziție ,,NEAUTORIZATĂ", în Budapesta (luna mai 2024). 

Două ore și jumătate au trecut rapid, aproape că mi-a părut rău când am ajuns în ultima sală. Aștern câteva gânduri despre un artist controversat...mi-a plăcut ce am văzut, am la ce mă gândi în perioada următoare, pe lângă multe altele... Lucrează în anonimat, se pare că nu vrea să-și dezvăluie identitatea pentru că nu dorește să fie recunoscut pe stradă.

,,The art of Bansky", expoziția care circulă prin lume, a fost catalogată de artist un fals, comentând pe rețelele sociale că nu are nici o legătură cu ea, ,,pentru că el  nu cere oamenilor bani să-i vadă arta". Se pare totuși că nici nu îl deranjează aceste expoziții.  Probabil că afirmația din tinerețe,  ,,Copyrightul este doar pentru pierzători", o să îl urmărească/bântuie toată viața, pentru că din știrile media (nu știu dacă sunt adevărate/false) se pare că totuși ar fi dat în judecată o firmă de vestimentație pentru că i-a folosit niște lucrări  fără permisiune. 

MUZEUL ZAMBACCIAN- BUCURESTI- ROMANIA

,,Arta îi vorbea, iar el știa să o asculte"...

În toamna lui 2023, aflându-mă în București pentru concertul de la ,,Festivalul Enescu" al talentatei pianiste Yuja Wang/Orchestra Concertgebouw, dirijor Klaus Makela, am vizitat casa lui Conu Zambacu. 

Se spune despre muzeul Zambaccian că ar fi unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale Bucureștiului. Negustor, pasionat de artă, provenit dintr-o familie de armeni, Krikor Zambaccian a construit casa pentru a locui dar și a expune. În perioada  copilăriei i-a plăcut vioara iar mai târziu a făcut o pasiune pentru pictură (în timpul studiilor la Paris când descoperă muzeele de artă).

Doar două persoane vizitam colecția, la acel moment. Tulburător să te afli în acel univers, să călătorești în trecut, într-o lume de mult apusă, să iți pui imaginația la lucru, încercând să intuiești ce povești de viață ascund personajele din tablouri, sculpturi. Te învârți printre vasele cu flori ale lui Luchian,  portrete făcute cu atâta măestrie de Tonitza, Traian Cornescu, Grigorescu, Ressu ,,Femei sărace" a lui Tonitza, o iarnă aproape bolnăvicioasă a lui Andreescu, (,,Iarna la Barbizon") etc..

2023 IN IMAGINI - CALATORII

Călătoriile deschid ochii asupra trecutului, te fac să crezi că înțelegi prezentul și te învață să privești cu precauție spre viitor.  Am intrat în clădiri, adevărate bijuterii arhitecturale, am urcat/coborât ,,scări", am bătut poteci de munte, am alergat după trenuri, autobuze, am încercat, uneori, ,,să stau cu mine de vorbă".  Am zâmbit, am lăcrimat, am citit, am văzut, am auzit, am ascultat, m-am grăbit, poate nu am gestionat corect unele situații legate de sănătate, am luat decizii greșite. Uneori am luat-o spre dreapta în loc de stânga sau invers. 

M-am gândit mult la vremelnicie și totuși sunt pregătită să fac saltul în noul an, indiferent de ,,capcanele" pe care mi le pregătește...Mi-a slăbit mult vederea și mă ingrijorează că nu voi mai putea percepe clar frumusețea sau urâțenia din lume. 

Sunt drame în jurul nostru, suferință, lacrimi, boli, iluzii, singurătate... De aceea voi enumera (într-o ordine oarecare, așa cum curg aminitirile la momentul când scriu) doar ce a fost memorabil. Încă învăț să călătoresc. Vreau să depășesc acea etapă în care seara ajung la hotel obosită, după ce am încercat să văd toate obiectivele propuse. Dar ce să fac?...nu mai pot irosi timpul, clipele... Poate de aceea mă străduiesc să absorb cât pot din ce vrea zona respectivă să îmi dezvăluie. Sufăr de curiozitate obsesivă când este vorba de explorat locuri. Cum am mai scris, mă bântuie de câțiva ani o replică din serialul ,,The Young Pope":  ,,îmbătrânesc, timpul  devine o foiță subțire pentru mine". Nu sunt genul care doar bifează că a fost ,,acolo"...Sunt locuri în care mă reîntorc  pentru a revedea o clădire, o sală, un tablou, să mănânc o prăjitură sau o anume mâncare la un restaurant... sunt locuri în care NU sunt încă pregătită să ajung...nu am ieșit de pe bătrânul nostru continent...cândva, trebuie să o fac.