25 noiembrie 2013

Viena ( Kunsthistorisches Museum) - intre Lucian Freud si saliera lui Cellini

7 noiembrie 2013- Viena

După ce dimineața am împărțit-o între Cafe Central (curioasă fiind să văd interiorul) și Palatul de Iarnă al Prințului Eugen de Savoia, redeschis publicului larg în 18 octombrie 2013, marcând 350 de ani de la nașterea acestuia, după amiaza am rezervat-o muzeului de istorie a artei. Nu eram la prima vizită. De data aceasta aveam două ținte precise: saliera lui Benvenuto Cellini și expoziția temporară a lui Lucian Freud. Firește, nu i-am neglijat nici pe pictorii de școală veche, fiind minunată, magică, reîntâlnirea cu Rubens, Anthony Van Dyck, Albrecht Dürer, Lucas Cranach, Bruegel, Titian, Cravaggio, etc.....

Saliera o găsim ca parte a colecției  Kunstkammer Wien, redeschisă în martie 2013 și considerată cea mai importantă colecție de acest gen din lume (ceasuri, instrumente științifice, vase din metale prețioase, statuiete, tapiserii, etc). Se spune despre Kunstkammer Wien că este "un muzeu în cadrul muzeului".  
Am admirat câteva minute saliera, cea mai prețioasă solniță a lumii, o alegorie a pămantului și apei; Neptun și Geea întruchipați cu atâta finețe și măiestrie de sculptorul-bijutier Benvenuto Cellini; are atâtea detalii, încât acuma, la cateva zile distanță, am senzația că nu i-am acordat destul timp, că ceva mi-a scăpat. Este o lucrare complexă, încât nu e de mirare că e considerată ca una din cele mai importante obiecte renascentiste. Autoritățile austrice au stat cu nervii încordati aproximativ trei ani: se știe că în 2003  a fost furată din muzeul de istorie a artei din Viena, însă spre bucuria  iubitorilor de artă din lumea întreagă, saliera a fost recuperată în 2006 și supusă unui proces de restaurare.

Saliera lui Benvenuto Cellini - Viena, Kunsthistorisches Museum

13 noiembrie 2013

Budapesta - Teatrul National

Sambata trecuta (9 noiembrie 2013), intorcandu-ma de la Viena, am oprit trei ore in Budapesta.
Mi-era dor sa vad cladirea Teatrului National (deschisa in 2002, construita in doar 15 luni) si  parcul din jurul acesteia. Conceptul spatiului exterior cladirii teatrului este unul exceptional, incercand (si reusind) sa evoce momente din lumea teatrului. Apa si prora navei din fata intrarii teatrului  "ar putea fi interpretate ca o extindere a Dunarii", iar superbul si dramaticul efect vizual produs de "silueta zacand in apa", care aminteste de fatada superioara a Teatrului National Vechi din Piata Blaha Lujza (demolat in 1965 pentru construirea unei linii de metro) este dificil de redat in cuvinte. E atat de placut sa te plimbi printre statuetele unor actori de marca ai Ungariei surprinsi in roluri legendare... M-am oprit sa-l admir pe Jozsef Timar imortalizat in rolul remarcabil din piesa "Moartea unui comis voiajor" a lui Arthur Miller si apoi m-am asezat pe un scaunel langa celebra, versatila Hilda Gobbi, despre care se spune ca a interpretat la fel de bine atat tragedia cat si comedia. In spatele cladirii teatrului se gaseste o constructie in forma de spirala, Ziggurat-ul, care aminteste de turnul Babel. De aici mai faci cativa pasi si ajungi la Palatul Artelor (Muvesztek Palotaja)