Venetia mea (partea I)

Am prieteni care mi-au mărturisit că nu le place Veneția. Firește că nu poți trece cu vederea clădirile nerenovate sau tarabele pline cu marfă de o calitate îndoielnică. Să nu uitam însă că, pe aici au trecut pictori și arhitecți celebrii care au lasat opere de o valoare de neegalat. Cândva, Veneția a fost cel mai frumos oraș al lumii, iar pentru unii este și astăzi la fel. Era punctul de întalnire dintre est și vest, iar în jurul podului Rialto puteai întalni cei mai agili negustori ai vremii.

Eu o ador pentru arhitectura ei, pentru palatele ei, pentru podurile ei,  pentru gondolele care nu dau semne de plictiseală plimbând turiștii pe canale, pentru străduțele înguste, pentru legendele ei...pentru unicitatea ei.   Parcă mi-e dor să stau minute în șir pe podul academiei și să privesc cum trec gondolele sau vaporetto pe lânga Santa Maria della Salute, una dintre cele mai frumoase lăcașe de cult baroce ale Veneției și poate ale lumii.
In august 2012 am vizitat din nou Veneția. Cazarea am avut-o pe insula Lido care găzduiește an de an festivalul de film "Leul de aur". Am avut norocul unei camere cu vedere spre lagună.

Au fost 3 zile de pendulare între pămant și apă.

San Giorgio Maggiore - Venetia

Am văzut-o cu mască și fără mască: în februarie (în timpul carnavalului), aprilie, august, septembrie. Imi amintesc și acuma prima vizită în Veneția (doar cateva ore) în urmă cu vreo 7 ani; cred că-mi sucisem gatul uitandu-mă în toate părțile încat să nu-mi scape nimic: nici o gondolă, nici un pod, nici un palat, nici un lăcaș de cult, nici o vitrină... știam că fiecare colțișor are povestea lui.

Viena, Muzeul Leopold (2012)

În urmă cu vreo 3 ani am văzut pentru prima dată  câteva lucrări ale lui Egon Schiele în timpul  vizitei la Muzeul Blevedere superior din Viena. Puține ce-i drept, dar suficiente incât să-mi stârnească un oarecare interes pentru  acest exponent al expresionismului, iubitor de antiteze și poate un maestru al distorsiunii.
O vreme am uitat de el... însă în  6 decembrie 2012  am reușit să văd o alta parte din creatiile lui Schiele expuse la Muzeul Leopold din Viena.  Citisem câte ceva despre el (nu prea mult ca să pot păstra și un pic de mister) știind că voi ajunge pentru 2 zile în Viena și voi vizita muzeul.

Rudolf Leopold (împreună cu soția sa) a reusit să strângă de-a lungul a  5 decenii peste 5000 de lucrări pentru fundația sa (estimate la 575 milioane de euro)

Se pot admira lucrări de Klimt, Egon Schiele, Oskar Kokoschka, Richard Gerstl, Koloman Moser, etc.

Cu cele 41 de lucrări transpuse pe pânză și cele 188 lucrări pe hârtie, Muzeul Leopold conține cea mai mare colecție din lume a lucrărilor lui Egon Schiele.

Dacă nu intra în eternitate la numai 28 de ani răpus de gripa spaniolă, oare la ce nivel ar fi  ajuns "căutările", neliniștile și tensiunile lui Egon Schiele?

Anul 1918 a fost unul nefast pentru artă: s-au stins Klimt, Otto Wagner,Koloman Moser, Egon Schiele

Reîntoarsă în țară am vizionat un documentar despre viața lui Schiele și am început să citesc mai mult despre opera lui.

Interesante sunt coordonatele destinului artistului: se naște în 1890 (anul morții lui Van Gogh) și moare în 1918 (anul morții lui Klimt)

Manastirea Ostrov (Schitul Ostrov) - Romania

       In mai 2012, aflându-mă în stațiunea Călimănești, în aceiași zi în care am vizitat Manastirea Cozia am reușit să ajung  și la Schitul Ostrov, cea mai veche ctitorie monahală de maici din țară. Am mers de-a lungul Oltului  până la insula pe care se află  Manastirea Ostrov. M-am recules câteva minute în biserica cu vechi icoane împărătești  (ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab și a soției sale Despina) și am  admirat chiliile încărcate cu flori ingrijite cu  atâta drag și migală de măicuțe. 

Manastirea Cozia- Romania

În luna mai 2012 am vizitat Manastirea Cozia, una dintre cele mai importante și frumoase lăcașe de cult din România, ctitorie a lui Mircea cel Mare (zis si Mircea cel Batran). În muzeul manastirii sunt expuse documente vechi, manuscrise, icoane, diverse obiecte de cult.