MUZEUL ,,FRANCO ZEFFIRELLI" IN IMAGINI - FLORENTA- ITALIA

Este dificil să cuprinzi aproape 70 ani de muncă din viața unui om în câteva camere. Fiecare sală din cadrul muzeului dedicat maestrului spune o poveste din existența lui. Am încercat în ritmul meu, nepresată de timp (deși este greu în Florența să-ți gestionezi minutele) să  ,,scormonesc" printre cele trei coordonate din viața lui Franco Zeffirelli: film, operă, teatru... Fotografii alături de celebrități, machete, schițe, desene, costume din opere, obiecte, premii obținute, afișe, imagini de la filmări, toate acestea te copleșesc.  În timp ce admiram copia fidelă a rochiei (concepută de Zeffirelli) pe care a purtat-o în ,,Turcul în Italia", la Scala din Milano (1955), vocea divei răsuna în tot spațiul camerei...tulburător... Eram singură în sala dedicată Mariei Callas. Parcă cânta doar pentru mine... Se spune că rochia îi era foarte dragă maestrului, marcând cumva începutul parteneriatului cu Callas și confirmarea sa ca regizor la Scala.  Într-una din săli poți viziona un  film despre  activitatea maestrului. 

TEMPLUL FRANCMASONERIEI - ORADEA- ROMANIA

De-a lungul secolelor, francmasoneria, a stârnit curiozitate. Știu că s-au scris multe cărți, se vorbește despre Marile Loji, Marele Consiliu, Marele Maestru, simboluri,  ritualuri,  totul pare învăluit într-o aură de mister,  însă subiectul nu prea m-a interesat.  Cine știe, poate că ar fi momentul să repar acest aspect după vizita la ,,Templul francmasoneriei din Oradea". Clădirea a fost construită pe la 1902 și câțiva ani a funcționat ca  sediul Lojii masonice din Oradea. O veți recunoaște după cei 8 sfincși  de pe acoperiș, despre care se spune ca ar avea rol de apărare față de spritele malefice.  Unelte masonice, documente, medalii, săbii, reprezentări grafice ale ceremoniilor francmasonice din Franța (1745), chipuri de masoni români în spațiul dedicat expoziției, biroul maestrului Lojei, cabinetul de reflexie, sala pașilor pierduți, templul,  toate acestea îți pun imaginația ,,la lucru". 

Lucrările de restaurare la clădirea au început în 2018 iar în octombrie 2021 a fost inclusă în circuitul turistic. 

FLORENTA IN VREME DE PANDEMIE - ITALIA - 2021

,,Trebuie să ai suflet renascentist pentru a pricepe Florența" (Ioan Grigorescu)

Nu am nicio tangență cu ARTA. Nu știu să desenez, să cânt la instrumente muzicale, nu am voce. Poate de aceea sunt atrasă de ea...mă liniștește și mă tulbură deopotrivă, mă vindecă, se joacă cu emoțiile mele, mă provoacă să caut...

Florența... încă totul este proaspăt în mintea mea: imagini, culori, chipuri de sfinți, diavoli, îngeri, gust, miros. S-au scris pagini întregi despre ea.  Are secrete. Nu e facil să o descoperi...  uneori am simțit că pierd ritmul... cumva, orașul mă bloca între ,,paranteze"...Este genul de loc în care trebuie revenit. Nu o dată, nu de două ori, ci de multe ori...Treci pe lângă o clădire, nu-ți spune nimic. Treci a doua oară, nimic. Poate la a patra trecere ridici întâmplător capul și zărești o plăcuță pe care scrie ,,aici a fost ținut în chirie de la 1427 pictorul Tommaso Guidi, zis Masaccio, poetul perspectivei (poeta della prospettiva) ",...,,aici a locuit Machiavelli..." Admiri Palazzo Vecchio și calci, fără să observi, marcajul locului în care a fost ars pe rug Savonarola, cel  care, printre altele, ,,a pus botniță glasului artei"...

- În cele trei zile, cred că am fost o pacoste pentru domul Santa Maria del Fiore. În prima zi am urcat în cupolă (o repetiție, am mai făcut acest lucru  cu  ani în urmă), în a doua,  turnul lui Giotto (clopotnița), iar în ultima, am văzut orașul de pe terasă. Dacă timpul nu vă e aliat și trebuie să alegeți, spun fără ezitare: cupola lui Bruneleschi. Cei care ați citit/văzut documentare, știți că nici acuma, pentru specialiști, nu sunt prea clare lucrurile, cum s-a reușit construcția ei, iar  bolta interioară a cupolei (3600 m pătrați), pictată de Giorgio Vasari (între 1572-1574), Federico Zuccari (1574-1579) împreună cu colaboratorii lor, proiectată de călugărul Vincenzo Borghini,  merită tot drumul până la Florența (îți va rămâne ,,gravată" în suflet). Privind de sus interiorul bisericii,  încercam să-mi imaginez scena complotului din timpul slujbei de Paști, în care Giuliano de Medici a fost ucis cu lovituri de cuțit, iar Lorenzo a scăpat doar cu o rană (26 aprilie 1478)...

ORADEA- ROMANIA -CASA DARVAS - LA ROCHE

Cam la un an, doi (după o ultimă vizită)  încerc să-mi fac drum spre Oradea să văd cum a mai evoluat. Mijlocul lui decembrie 2021 m-a prins pentru o zi în acest oraș care se pare că are încă multe de depănat. Se restaurează, se deschid muzee noi, apar statui cu diverse personalități, cafenele noi... 
Am vizitat Casa Darvas- La Roche, un muzeu Art Nouveau (deschis publicului în august 2020), o reședință rafinată construită între 1909-1912 în stilul secessionului vienez după proiectul arhitecților  Laszlo Vago și Jozsef Vago. Veți păși prin câteva saloane elegante, veți admira vitralii splendide, măsuța cu obiecte pentru fumat a domnilor, corpuri de mobilier unul mai frumos ca altul care încearcă să recreeze atmosfera de odinioară. Totodată veți vedea cum arătau dormitorul, camera servitoarei, camera copiilor, baia, bucătăria în urmă cu 100 de ani, într-o familie de oameni înstăriți. Fiind decembrie, cred că grădina casei era închisă sau nu am găsit noi nici o ieșire spre ea.

M-am întrebat de unde vine numele muzeului și am aflat că a fost cândva casa lui  Darvas Imre care a avut cea mai prosperă întreprindere biohoreană în domeniul silvic, urmând ca în 1907 să pornească o afacere împreună cu bancherul Alfred Roche. Deci a fost casă de locuit, apoi sediu de instituție și azi clădirea a fost transformată în muzeu.

O ZI IN BOLOGNA- ITALIA- EMILIA ROMAGNA- SEPTEMBRIE 2021

Cred că Bologna trebuie să o vezi când este soare. Și nu doar o zi.  Cel puțin două. 

Ce spectacol al străzii...ce arcade, turnuri, biserici, porticuri, palate, cea mai veche universitate din Europa,  freamătul localnicilor sau al turiștilor în găsirea unei cafenele, a unei terase la care să  ia masa sau să se relaxeze în fața unui pahar cu vin, cozile la magazinele specializate în parmezan sau mezeluri. 

Am avut cazare o noapte în zona gării (gara, care în 2 august 1980, a cunoscut unul dintre cele mai grave atentate de terorism: 85 de oameni și-au pierdut viața și peste 200 au fost răniți). Pe jos, până în Piazza Maggiore (considerată inima orașului), faci aproximativ 20 minute și practic, de acolo, poți începe explorarea.

Bologna prin filtrul ochilor mei:

 

- Punctele de interes în zona Piazza Maggiore și Piazza Nettuno ar fi: fântâna lui Neptun (o veți recunoaște, toată lumea face fotografii), basilica San Petronio și palatele (primăria D'Accursio- găzduiește câteva colecții de artă, Palazza del Podesta vis a vis de biserică etc..) Chiar lângă fântâna lui Neptun se găsește Biblioteca Salaborsa- intrare liberă, acordați-vă câteva minute să admirați sala.

Basilica San Petronio (intrare liberă) are un interior minunat, iar capela dei Re Magi (înfățișează ,,Raiul" și ,,Iadul") este impresionantă. Se vede o parte din ea, dar dacă vreți să o studiați mai de aproape, trebuie plătit separat bilet;