Budapesta (III) - Noaptea muzeelor, 22 iunie 2013

22 iunie 2013 -Noaptea muzeelor in Budapesta

Oferta culturală este atât de mare, încât este dificil să faci alegeri.
La ora 17.30, având brăţara albastră la mână, mi-am facut intrarea în fascinanta lume a artei. Am început cu Casa Memoriala Franz Liszt (găzduită de vechea Academie de Muzică) despre care am scris câteva cuvinte într-o altă postare. După ce am  vizitat cele câteva cămăruţe decorate cu obiecte şi instrumente personale ale lui Liszt (care a locuit în această clădire, la etajul I, în perioada  1881-1886) a urmat o altă alegere  dificilă. Să rămân la concertul care urma să aibă loc sau să continui cu Muzeul de Arte frumoase din piaţa eroilor? După vreo cinci minute de frământări, am decis totuşi, să plec spre Muzeul de arte frumoase. Aici, pe lângă expoziţia permanentă, există săli care găzduiesc expoziţii temporare. În acele zile era prezentă expoziţia lui Helmut Newton, unul dintre cei mai mari fotografi ai secolului XX care a revoluţionat fotografia din lumea modei prin stilul său provocator si erotic. Întâi am trecut prin sălile expoziţiei permanente, admirând minunatele creatii ale lui El Greco, Christian Seybold, Naldini, Paolo Veronese, Blanchard, Casali, Amerling, Cranach, Tiepolo,etc..
Într-una din săli l-am reîntalnit pe Giovanni Segantini. E al doilea tablou al artistului pe care-l văd într-o expoziţie. Dacă la Palatul Belvedere din Viena este prezent cu "The Evil Mothers", aici l-am găsit cu "The Last Effort of The Day". Segantini este cunoscut pentru seria de lucrari cu tematica "mamelor rele" (cattive madri) realizate în perioada 1891-1896. Se spune despre el că "foloseşte lumina pentru a exprima spiritualitatea"

Valencia (partea 2) - Muzeul National de Ceramica si Arte Decorative "Gonzalez Marti"

Fiecare palat are povestea sa, istoria sa, secretele sale.

În cele patru zile ale vizitei în Valencia am revenit de câteva ori să admir exteriorul Palatului Marchizului de Don Aguas și în mod special intrarea, o excepțională lucrare în alabastru, o alegorie a apei, simbolizând cele doua râuri: Turia și Jucar. În 1941 palatul a fost declarat monument istoric-artistic. Muzeul de ceramică se află în elegantul palat al marchizului de Don Aguas.

În 7 februarie 1947, Manuel Gonzales Marti și soția sa Dona Amelia au donat statului o importantă colecție de ceramică pe care au colectat-o în timp cu atât de multă pasiune...În 1949 palatul a fost cumpărat de Ministerul Educației, iar în  1954 au fost deschise porțile muzeului. Pe parcursul anilor, palatul a suferit o serie de extinderi, restaurări, renovări, reabilitări, etc.

Palatul Belvedere - Viena (update cu imagini)

"Oricine vrea să afle ceva despre mine - ca artist, căci acesta este singurul lucru de interes- trebuie să se uite atent la tablourile mele și să încerce să afle de acolo cine sunt și ce vreau" (Christian M. Nebehay (ed.) Gustav Klimt, Dokumente, Viena 1968)

De fiecare dată când am vizitat Viena am încercat să-mi fac timp să ajung și la fosta reședință de vară a prințului Eugen de Savoia, complexul Belvedere, construit în stil baroc (palatele superior și inferior, legate între ele printr-o grădină). De la Operă fac o plimbare până la monumentul soldatului sovietic și cu această ocazie revăd clădirea ambasadei Franței și  fântâna Hochstrahlbrunnen. De aici mai sunt câțiva zeci de  metri până la poarta prin care pătrunzi spre Belvedere Inferior și după plimbarea prin grădină ajungi la palatul superior. 

Dacă nu vrei să mergi pe jos, pentru Belvedere Superior se poate alege varianta cu tramvaiul D (cobori la stația "Schloss Belvedere") sau cu metroul (U1 la statia Südtirolerplatz). Tramvaiul te lasă chiar lângă intrarea de la Belvedere Superior pe când de la stația de metro mai ai de mers în jur de 10-15 minute. 

Venetia mea (partea II)

Pare ciudat să vizitez  Veneția și totuși, una dintre cele mai frumoase amintiri  să fie legată de o lucrare de-a lui Brancuși (pasărea măiastră) aflată într-o companie selectă, lângă un Picasso, în Palatul Venier dei Leoni, care găzduiește colecția de artă modernă Peggy Guggenheim. Galeria lui Peggy  se găsește destul de aproape de Santa Maria della Salute. Inainte de a vizita expoziția m-am plimbat prin mica gradină care cuprinde câteva sculpturi abstracte  (printre care și cele ale lui Henry Moore) și locul unde odihnește Peggy. Lângă locul ei de veci  s-a amenajat un  copac al dorințelor în  sensul că scrii ce-ti dorești pe un bilețel de hartie și-l agăți pe o ramura a copacului. Mi-am scris și eu câteva dorințe (legate tot de călătorii) cu  speranța că cel de sus înțelege românește (majoritatea biletelelor erau scrise în engleză).
In interior  e interzis fotografiatul.  Se pot admira lucrări de Picasso, Max Ernst, René Magritte, Brancusi, Miró, Braque, Duchamp, Balla etc. reprezentative pentru cubism, futurism, suprarealism, abstracționism.

Viena, Muzeul Leopold (2012)

În urmă cu vreo 3 ani am văzut pentru prima dată  câteva lucrări ale lui Egon Schiele în timpul  vizitei la Muzeul Blevedere superior din Viena. Puține ce-i drept, dar suficiente incât să-mi stârnească un oarecare interes pentru  acest exponent al expresionismului, iubitor de antiteze și poate un maestru al distorsiunii.
O vreme am uitat de el... însă în  6 decembrie 2012  am reușit să văd o alta parte din creatiile lui Schiele expuse la Muzeul Leopold din Viena.  Citisem câte ceva despre el (nu prea mult ca să pot păstra și un pic de mister) știind că voi ajunge pentru 2 zile în Viena și voi vizita muzeul.

Rudolf Leopold (împreună cu soția sa) a reusit să strângă de-a lungul a  5 decenii peste 5000 de lucrări pentru fundația sa (estimate la 575 milioane de euro)

Se pot admira lucrări de Klimt, Egon Schiele, Oskar Kokoschka, Richard Gerstl, Koloman Moser, etc.

Cu cele 41 de lucrări transpuse pe pânză și cele 188 lucrări pe hârtie, Muzeul Leopold conține cea mai mare colecție din lume a lucrărilor lui Egon Schiele.

Dacă nu intra în eternitate la numai 28 de ani răpus de gripa spaniolă, oare la ce nivel ar fi  ajuns "căutările", neliniștile și tensiunile lui Egon Schiele?

Anul 1918 a fost unul nefast pentru artă: s-au stins Klimt, Otto Wagner,Koloman Moser, Egon Schiele

Reîntoarsă în țară am vizionat un documentar despre viața lui Schiele și am început să citesc mai mult despre opera lui.

Interesante sunt coordonatele destinului artistului: se naște în 1890 (anul morții lui Van Gogh) și moare în 1918 (anul morții lui Klimt)