PEROUGES- FRANTA

Aproximativ o oră cu trenul din Lyon și ajungi într-unul dintre cele mai fermecătoare sate ale Franței. Mic, cochet, atemporal. M-am plimbat câteva ore pe străduțe și am avut o stare de fericire, de bine, bucuroasă că trăiesc și sunt acolo. Nu sunt obiective turistice majore de văzut, dar faptul că te pierzi pe străduțe este o experiență în sine. O biserică, metereze,  case vechi de piatră, mici magazine cu produse locale, câteva restaurante, bere artizanală,  o arteră principală, un traseu circular. Toți turiștii gustă din așa numitele Gallete de Perouges, un  desert, simplu dar delicios. Un oraș medieval în care au fost filmate câteva secvențe din filme ca „Cei trei muschetari” si „Monsieur Vincent”.  Las mai jos câteva imagini, clipe, frânturi din acea zi splendidă.

LA TOURNETTE- DRUMETIE - ANNECY- FRANTA

Cei care vizitează Annecy și sunt amatori de drumeții, cu siguranță vor urca pe „La Tournette”. Pentru mine a fost una dintre  cele mai frumoase excursii în natură pe care le-am făcut până la acest moment. Prima parte a zilei a fost ceață, de-abia am văzut zona la urcare, însă la coborâre am avut o vizibilitate mai bună. Desigur, am în plan să repet experiența dar pe soare, într-o zi senină. Ultima parte este mai solicitantă, pentru că implică lanțuri, cabluri, scări și necesită atenție sporită,  efort. 

Sunt mai multe puncte de plecare de unde poți aborda Tournette-ul (2351 m) aflat în masivul Bornes, zona Haute-Savoie. Este cel mai înalt din zona lacului Annecy și pe parcursul traseului ai parte de panorame superbe. Noi am ales plecarea clasică, din Annecy am mers cu masina câțiva km până spre satul Montmin (cam o jumătate de oră) la parcarea Les Pres Ronds, de la refugiul Pre Revel si de acolo ucare pe jos la Chalet de l'Aulp și continuare până în vârf. Dacă doriți să scurtați, puteți urca direct cu mașina la Chalet de l'Aulp (zona restaurantului, unde este o parcare). Aici,  în sezon, la coborâre puteți mânca câteva din produsele locale, în special brânză sau puteți bea o bere nefiltrată. 

Sunt aproximativ 10/11 km pe care-i poți face în câteva ore, depinde cât timp aloci sa admiri, să faci fotografii, să te odihnești în natură. Cum am scris mai sus, drumeția nu este chiar ușoară, trebuie să ai o condiție fizică cât de cât bună ca să finalizezi traseul care presupune în anumite locuri lanțuri, cabluri. Chiar dacă nu mergi până la capăt (mulți se întoarceau din anumite puncte) ai parte de multe punct de belvedere și te poți bucura de frumusețea naturii.

Sebastiăo Salgado-Amazonia

 

Niciodată nu am crezut în modele, pentru că la un moment  ajung să te dezamăgească  într-un fel sau altul. Admir însă munca sau implicarea în diverse domenii a anumitor oameni, de oriunde de pe planetă.

Fotograful Sebastiăo Salgado este unul dintre ei. S-a stins în mai 2025, la 81 ani. Cel care „a desenat lumea cu lumini și umbre”. Salgado a fost mai mult decât un fotograf... un călător, un „aventurier”, înțelegea cum este condusă lumea.

Un mare regret al meu este că în urmă cu câțiva ani  eram în Milano, mi-am gestionat rău timpul și am ratat expoziția „Genesis”, despre care  s-a scris/vorbit atât de mult.

Dar la o altă vizită, tot în Milano, în 2023 (apropiații știu că merg frecvent în Italia), am reușit să văd expoziția „Amazonia”.

Salgado împreună cu soția lui, Lelia au fost un cuplu cum puține sunt. Să ai aceleași pasiuni, țeluri, este rar... Împreună cu Institutul Terra (fundația lor), au crezut în visul lor și au împădurit, vreme de 20 de ani o zonă sterpă (aproximativ 700 hectare) care azi este plină de viață (populată cu copaci, păsări, diverse specii de mamifere, unele chiar pe cale de dispariție).

VIENA- EXPOZITIA ANTON CORBIJN - FAVOURIT DARKNESS - Bank Austria Kunstforum

    Înainte să scriu aceste rânduri, am ascultat de câteva ori piesa ,,Ghosts Again” (din albumul Memento Mori), Depeche Mode. Dacă veți derula fotografiile de mai jos, la un moment dat, veți înțelege, de ce... Anton Corbijn, unul dintre cei mai respectați fotografi încă în viață, împlinește  70 ani în luna mai.  A făcut peste 80 de videoclipuri, a regizat filme, numele lui este strâns legat de U2, Nirvana, Depeche Mode, Joy Division și nu numai. S-a implicat personal în alegerea imaginilor pentru expoziția din Viena de la Kunstforum, ,,Favourit Darkness”.

  Mult alb-negru,  portrete cu celebrități (surprinse în anumite stări), mai ales din lumea muzicală, imagini din cimitirele cele mai cunoscute ale Italiei,  Parisului sau Vienei. Cineva scria că ,,expresiile ce răzbat dincolo de fotografie poate sunt o aluzie la efemeritate, împotriva căreia faima și succesul nu oferă nici o protecție”.  Una din săli prezintă o selecție de câteva videoclipuri din 1983 încoace. În sala dedicată trupei ,,Depeche Mode” cred că am stat cel mai mult. Extraordinară colaborarea dintre Corbijn si trupă. O să îl vedeți pe Bono, pe Nelson Mandela, un autoportret a lui Corbijn, Miles Dvais, David Bowie, Tom Waits, Chris Martin,  Bryan Ferry, Eva Herzigova, Gwyneth Paltrow, Marianne Faithfull, Lucian Freud etc..

    Veți găsi interesante fotografiile  care duc cu gândul la câteva picturi celebre:  Dave Gahan (Depeche Mode), un portret din Frankfurt, 1993 care trimite la faimosul tablou al lui  Andrea Mategna- ,,Lamentation over the dead Christ” (lucrare pe care am văzut-o expusă în Milano), Courtney Love (1995) la ,,Nasterea lui Venus” a lui Botticelli, trupa Arcade Fire care pozează ca în ,,Cina cea de taină” a lui Leonardo.

ROBERT CAPA - EXPOZITIA DIN BUDAPESTA

Am mai scris că pentru mine o călătorie nu se termină când ajung acasă și despachetez. Continui sa mă gândesc la ce mi-a atras atenția în mod special, să citesc despre subiectul respectiv (poate fi o clădire, un artist, un tablou, o sculptură, o piesă muzicală etc..). În Budapesta am fost la o expoziție de fotografii a lui Robert Capa, fotoreporter de război, cel despre care s-a spus că ,,a reușit să găsească frumusețea în dezordine,  ordinea în haos.” Imagini puternice, m-au tulburat, m-au făcut să-mi pun întrebări, să caut... Ce destin,  ce moarte teribilă, la doar 40 de ani...

Cu siguranță ați auzit de Capa,  și de cea mai controversată fotografie a lui, ,,Soldat căzând” despre care nici azi nu se știe clar dacă a fost trucată, aranjată sau a fost surprinsă în timp real. Numele lui adevărat a fost Endre Friedmann, născut în Budapesta, origini evreiești (mama din Slovacia, tata din Ciucea, Transilvania) și avea să devină cel mai cunoscut fotoreporter de război. Datorită vremurilor complicate din acei ani, a piesajului politic întunecat, la vârsta de 18 ani a emigrat în Germania, a studiat jurnalismul în Berlin, apoi s-a mutat în Paris. A făcut fotografii în războiul civil din Spania, al doilea război mondial, al doilea război chino-japonez, războiul israeliano-arab, primul război din Indochina. Devine cunoscut prin fotografiile făcute lui Leon Trotsky care ține un discurs  în Copenhaga despre Revoluția Rusă.

La început, pentru a evita reacțiile antisemite a lucrat sub numele de Robert Capa, care suna americănește, era ușor de pronunțat și de ținut minte, reușind astfel să vândă mai bine fotografiile.  Unii spun că l-ar fi ales pornind de la porecla lui de când era copil, în maghiară, ,,capa” înseamnă rechin, alții că aliasul ar fi fost inspirat de numele directorului de film Frank Capra.   La un moment dat s-a aflat cine este în spatele numelui. A hotărât să-l păstreze și așa a rămas cunoscut până azi, ca Robert Capa.