Salzburg 2015 (II)

De la Viena am făcut în jur de două ore și jumătate cu trenul până în Salzburg; am ajuns pe ploaie...la cum arăta cerul, m-am cam "bosumflat" fiindcă părea ca va dura zile. După aproximativ trei ore a răsărit soarele. Unii spun ca îți ajunge o zi ca să vezi Salzburg-ul. Eu zic ca ar trebui cel puțin două, trei, dacă vrei "să-i simți poezia și să-i asculți muzica", dacă vrei să îl vezi într-un ritm mai lent, să te poți bucura de farmecul lui, să vizitezi în tihnă obiectivele turistice. Am avut trei zile întregi plus câte o jumătate de zi la sosire și la plecare. Practic, au fost aproape patru zile. Am alocat timp și pentru Salzburg, însă am profitat de vremea frumoasă și am vizitat zona de lângă oraș.

Zilele întregi le-am organizat astfel:

Ziua 1 - urcat cu telefericul pe Untersberg; făcut un traseu scurt, admirat priveliștea; după vreo trei ore am coborât și am plecat spre Hellbrunn unde am vizitat grădinile și apoi palatul;

Ziua 2 - plecat cu autobuzul spre Berchtesgaden pentru o plimbare cu vaporașul pe lacul Konnigsee (Germania); inițial, ziua a doua  am dorit să o organizăm altfel, însă la fața locului nu ne-a mai ieșit; o să detaliez la o postare separată;

Ziua 3 - plecat cu autobuzul 150 din gara Salzburg până la St. Gilgen; de aici luat vaporașul până la St. Wolfgang; plimbare prin orășel; revenire înapoi în St. Gilgen și urcat cu telecabina.

Salzburg - Gradinile Mirabell (I)

S-a spus că într-un oraș poți să vezi multe și să înțelegi puține. Cu Salzburg încă nu mi-e clar. Tocmai m-am întors de acolo. Au fost aproape patru zile împărțite între acest fermecător oraș și zona din jur. Prin grădinile Mirabell am trecut de trei ori. Odată intrat(ă), te desprinzi greu...Culoare, miros de trandafiri, aparatul de fotografiat dacă ar putea vorbi, cu siguranță ar cere o pauză. A treia oară am încercat să nu abuzez de el și m-am așezat pe o bancă ...doar privind și ascultând. Toți trecătorii făceau sau își făceau fotografii. Multe fețe zâmbitoare, uimite de aranjamentele florale din grădini. La un moment dat văd "o statuie vie, un Mozart" care devine cam îngrijorat fiindcă își pierde pentru câteva minute vizibilitatea...chiar în fața lui se oprește un grup de turiști italieni însoțiți de un ghid care relatează pe scurt istoria palatului Mirabell. Ghidul le vorbește despre  arhitect, despre barocul italian care a avut o mare influență, despre incendiul care a cuprins o parte din palat în 1818, despre sala de marmură care a scăpat nemistuită de foc..."Mozar-tul viu" își mai aranjează din când în când peruca și tunica; își îndepărtează câte o scamă "imaginară" de pe manșetă și umăr...nu știu dacă ascultă...dacă înțelege sau dacă-l interesează povestea...Ghidul încheie spunând că sala de marmură e una dintre cele mai frumoase "săli de nuntă" din lume și aici au loc diverse evenimente, în special concerte de muzică clasică. Grupul pleacă... "Mozar-tul" face o reverență unei doamne din grup, îi sărută mâna...

Zâmbesc și mă ridic de pe bancă...pornesc spre zona in care se află grădina piticilor, creaturi diforme "zămislite" din marmură albă  Untersberg.

Budapesta primavara - aprilie, mai 2015

Sunt la Bastionul Pescarilor pe acea terasă  (care s-a extins) unde orice turist tânjește să urce... la stânga văd insula Margareta, în față  Parlamentul, la dreapta podul cu lanțuri... mi-e și teamă să-mi imaginez cum ar fi Budapesta fără parlament și podul cu lanțuri...
În această primăvară am reușit să ajung de două ori în capitala Ungariei. Vizite scurte, de două, trei zile, stabilite în ultimul moment.  La sfârșit de aprilie și de mai.  Budapesta este un oraș surprinzător, dinamic, fermecător, se innoiește periodic. La fiecare trecere întâlnesc câte o statuie nouă sau o clădire renovată de care nu  știam.

Am revăzut o parte din locurile care mi-au devenit dragi în ultimii ani și am descoperit altele noi. 

În aprilie m-am plimbat mult, am urcat la palat de două ori pe jos dinspre "Varkert Bazaar", partea cea nouă, renovată. Varkert Bazaar reprezintă un complex de clădiri neo renascentiste, cu grădină, recent renovate, unde au loc diverse evenimente culturale. Așa am aflat că există și varianta de a urca cu scări rulante sau cu lift. Ador să privesc Parlamentul de sus de la Bastionul Pescarilor, vasele de croazieră trecând prin fața lui. În sfârșit am ajuns pentru prima oară pe insula Margareta (despre care am scris aici). 

Interioare am vizitat: Biserica Matyas și casa memorială Bela Bartok.

Biserica este renovată exterior și arată impecabil; interiorul este si el la fel de frumos; există taxă pentru vizitarea bisericii; se pot face fotografii;
la casa memoriala Bela Bartok nu ai voie sa pozezi interiorul. Se poate ajung cu metroul până la stația Moszkva ter și apoi autobuzul nr. 5 până la capătul traseului.  Casa se află într-o zonă liniștită, în apropierea unui parc și alte câteva vile. Am sunat la poartă. După ce ni s-a deschis am trecut printr-o grădină în care se află statuia ce-l reprezintă pe Bela Bartok, creată de sculptorul Imre Varga. Ne-am achiziționat biletul și o doamnă ne-a ghidat prin încăperi povestindu-ne despre Bela Bartok. Am fost încântați să vedem lucruri care au aparținut compozitorului, fotografii cu el și familia lui,  cărți (două chiar în limba română), piese de mobilier vechi din Transilvania, pelerina cu care călătorea artistul etc.. Bela Bartok, născut la Sânnicolau Mare moare răpus de leucemie în New York, la 26 septembrie 1945. Pe patul de spital compune ultima lucrare special pentru soția sa. Rămâne neterminată, ultimele 17 măsuri fiind finalizate de Tibor Serly, unul dintre elevii lui Bartok. O copie după lucrare este expusă aici într-un mod interesant, original, creativ...

Budapesta- Insula Margareta -primavara 2015

Vizitele mele în Budapesta sunt scurte: două, trei zile. În ultimul timp m-am simţit oarecum vinovată că am trecut de atâtea ori prin capitala Ungariei şi niciodată nu am pus piciorul pe insula Margareta. În primăvara lui 2015 am ajuns de două ori în Budapesta; la sfârșit de aprilie și de mai.

În aprilie, mi-am propus (dacă nu va ploua) să explorez cel puţin o oră, două bucata de pământ lungă de 2,5 km. Contrar obiceiurilor mele, nu m-am documentat. Ştiam doar că dacă ajung la podul Margareta, practic mai am câteva minute și sunt pe insulă. Auzisem că ar fi o fântână arteziană frumoasă, o grădină japoneză și că se țin multe concerte.

În aprilie am stat sub două ore pe insulă iar in luna mai în jur de patru ore.  La prima vizită, primăvara era regină, etalându-şi cele mai frumoase veşminte: copacii înfloriți, mulți bujori, tril de păsărele... La cea de a doua, copacii erau deja scuturați, bujorii se răriseră, dar înfloriseră deja o parte din trandafiri (ameţindu-te cu parfumul lor) și alte flori. Cred că e interesant de urmărit cum se transformă insula în cele patru anotimpuri.

Concluzii (pe scurt):

Este o zonă de relaxare pentru adulţi şi copii; cred că şi-a câştigat pe bună dreptate renumele de cel mai frumos parc al oraşului;
Poţi sta pe bancă zeci de minute admirând fântâna arteziană;

Există o mică grădină zoologică de care copiii sunt foarte încântaţi;

Pe lângă copaci şi flori sunt câteva statui, ruinele a două biserici (franciscane şi dominicane) ambele distruse de turci în secolul XVI, un turn de apă (construit în 1911 cu scopul de a alimenta Danubius Grand Hotel) în care au loc diverse expoziţii şi în care poţi urca pentru o panoramă superbă,  un teatru de vară; cafenele şi restaurante, hoteluri, zonă de spa datorită izvoarelor termale de pe insula, etc.. 

Una dintre principalele atracţii este gradina japoneză pe care din păcate am prins-o în reamenajare, nu era funcţională decât o parte din ea; se făceau pregătiri pentru sezonul de vară; în apropierea ei se găseşte un mic pavilion numit "fântâna muzicală", o copie după originalul construit în  1820 la Târgu Mureş  de Peter Bodor. În mai, am ascultat aici un mini concert de muzică clasică.
Turul insulei se poate face pe jos sau cu diverse vehicule închiriate, cum ar fi cel roșu din imaginea de mai jos.

Septembrie in Italia - Isola Bella (VII)

"Timpul în care trăim este singurul care ne aparține cu adevărat și depinde de noi ce chip îi vom da." (Octavian Paler)

Din Isola Madre (despre care am scris aici) am plecat cu vaporaşul spre Isola dei Pescatori. Pe vremuri, acolo erau câteva case de pescari.  Azi sunt multe restaurante, magazine mici, o biserică; practic nu prea ai ce vizita; fiindcă se făcuse deja ora prânzului, am luat o gustare şi apoi ne-am îmbarcat spre Isola Bella. Ambarcaţiunile fac curse dese între insule, cam la aproximativ 20, 30 de minute. Am vizitat palatul în interior şi grădinile. În palat se pot admira tapiserii, mobilier vechi, picturi, candelabre etc., însă  nu e voie sa faci fotografii.

Grădinile (așa cum se spunea în documentarul despre care am amintit în articolul despre insula Madre), "nu seamănă cu altele, totul e dramatic, sunt extravagante, isterice, dar controlate într-un mod elegant, poate sunt exemplul cel mai bun de grădini baroce care au supraviețuit în toată Italia... din 1632 Carlo Borromeo, guvernatorul lacului Maggiore a început să transforme insula într-un fel de terasă piramidală". Și a tot fost transformată, restaurată, timp de patruzeci de ani.

După ce ai intrat în grădini, primul lucru de care se izbește privirea este "The Massimo theatre", despre care specialiștii afirmă că este exemplul la propriu de  kitsch baroc. Aproape din orice punct al grădinilor ai priveliști superbe spre lac. Se spune că pe terasa panoramică a grădinii, adora Stendhal să lenevească. Se găsesc diverse plante aduse din China, Australia, Himalaya, India etc..., care de care mai colorate, mai sofisticate.  Există și câteva zone în care publicul nu are acces. Azi e considerată ca fiind una dintre cele mai bine conservate grădini din lume.

Chiar și așa, cu mult baroc, cu kitsch, cu grija pentru detalii, nu ai cum să nu îndrăgești palatul și grădinile de pe Isola Bella care "au fost concepute cu scopul de a stârni, a suscita uimire și admirație".