Sebastiăo Salgado-Amazonia

 

Niciodată nu am crezut în modele, pentru că la un moment  ajung să te dezamăgească  într-un fel sau altul. Dar admir munca sau implicarea în diverse domenii a anumitor oameni, de oriunde de pe planetă.

Fotograful Sebastiăo Salgado este unul dintre ei. S-a stins în mai 2025, la 81 ani. Cel care „a desenat lumea cu lumini și umbre”. Salgado a fost mai mult decât un fotograf... un călător, un „aventurier”, înțelegea cum este condusă lumea.

Un mare regret al meu este că în urmă cu câțiva ani  eram în Milano, mi-am gestionat rău timpul și am ratat expoziția „Genesis”, despre care  s-a scris/vorbit atât de mult.

Dar la o altă vizită, tot în Milano, în 2023 (apropiații știu că merg frecvent în Italia), am reușit să văd expoziția „Amazonia”.

Salgado împreună cu soția lui, Lelia au fost un cuplu cum puține sunt. Să ai aceleași pasiuni, țeluri, este rar... Împreună cu Institutul Terra (fundația lor), au crezut în visul lor și au împădurit, vreme de 20 de ani o zonă sterpă (aproximativ 700 hectare) care azi este plină de viață (populată cu copaci, păsări, diverse specii de mamifere, unele chiar pe cale de dispariție).

„The salt of the earth” este un documentar pe care l-am văzut de câteva ori și în care descoperi omul, munca,  crezul lui Salgado. Dacă aveți ocazia să vă intersectați cu filmul, nu ezitați să îl vizionați. Doar că pe alocuri este trist, foarte trist, greu de „digerat”, pentru că Salgado a surprins subtil, de-a lungul anilor în fotografii, anumite situații sociale/economice din lumea a treia.

Sebastiăo si Lelia admirand locul candva arid,  care a prins viata din nou, dupa 20 de ani