CUM POTI VIZITA ZAANDAM SI MORILE DIN ZAANSE SCHANS INTR-O ZI

Sunt momente în viața noastră când avem nevoie de locuri noi, chipuri noi, emoții noi.
Pământ, apă, mori de vânt și case colorate, toate acestea fac din Zaanse Schans (mai greu de pronunțat) un loc încântător dar totodată sufocat de turiști. Cine a ajuns în Amsterdam știe că se pot vizita multe obiective turistice în jurul orașului: excursii de o zi sau jumătate de zi. În vara lui 2019 am poposit în zonă pentru câteva zile venind cu trenul din Brusseles. Cazarea am avut-o în orașul Zaandam, aflat la două stații de tren de Amsterdam (10 minute). Trenurile circulă cu o frecvență de aproximativ 15-20 de minute așa că poate fi o opțiune interesantă.

Dacă ai cazare în Amsterdam, poți într-o zi să combini Zaandam și zona morilor de vânt Zaanse Schans. Pleci din gara Amsterdam Centraal cu trenul și după 10 minute (2 stații)  cobori în Zaandam. Gara și hotelurile de lângă ea sunt colorate, arată minunat, te plimbi, poți servi o cafea sau o gustare și apoi pleci mai departe încă două stații de tren spre morile vânt unde poți aloca câteva ore (stația Zaandijk - Zaanse Schans). De la gară sunt indicatoare spre zona morilor. După vreo cinci minute simți un miros puternic de cacao datorită fabricii de cacao&ciocolata de acolo. Dacă ai noroc și prinzi o zi însorită, va fi o experiență de neuitat, deși locul este aglomerat, înțesat de turiști. Te poți fotografia cu morile de vânt, în unele poți intra contra cost, poți participa la diferite workshopuri organizate. Există și un muzeu - magazin al saboților (intrare gratuită) în care îți poți face o idee despre evoluția acestora de-a lungul vremii și  unde poți vedea o demonstrație de confecționare a lor. De neratat intrarea (gratuit) la Ferma Catharina Hoeve Cheese în care poți gusta și cumpăra câteva tipuri de brânză specifice locului. 

LIBRARIA CARTURESTI CARUSEL - BUCURESTI - ROMANIA

Ajung rar în București, poate în câte o delegație  și nu am timp să vizitez orașul. Ultima dată am avut în jur de două ore libere și am dat o raită până la imobilul de pe strada Lipscani 55, care azi găzduiește librăria Cărturești Carusel. Văzusezm zeci de imagini, chiar și o emisiune în care au fost invitați arhitecții "vinovați" de splendoarea interiorului acestui edificiu încât trăiam cu impresia că sunt singura care nu a intrat în acea librărie. 

Dacă bine îmi amintesc, celebrul nostru dirijor, Tiberiu Soare afirma într-un interviu că "cine are o carte în mână nu este niciodată singur" iar altcineva spunea că "nu contează câte cărți ai în biblioteca casei, ci doar bibliotecile pe care le porți în tine, cu tine" (deci ce ai citit)...

Am stat aproximativ 30 de de minute, răsfoind diverse cărți,  cu părere de rău că mă grăbeam spre aeroport și nu am reușit să zăbovesc și la ultimul nivel, la bistro să servesc o prăjitură. Am revăzut în rafturi cărți pe care le-am citit  și cărți pe care îmi doresc să le citesc.  Am rămas adepta cititului clasic...nici un laptop, telefon, tabletă nu îl pot înlocui...mirosul unei cărți noi, trecerea de la  o pagină la alta, subliniatul cu creionul a anumitor pasaje, pagini îndoite, adormitul cu cartea în mână și ochelarii pe nas...Ador albumele de artă, jurnalele, biografiile, memoriile  unor personalități remarcabile... Am deschis un album cu operele lui Goya...pe copertă, tabloul "3 mai 1808"...m-am așezat pe un scaun, am derulat la întâmplare câteva pagini amintindu-mi de vizita de la Madrid din muzeul Prado unde sunt expuse câteva dintre celebrele picturi ale lui Goya... 

BUDAPESTA - CAFENELE DIN AL TREILEA VAL

Anul trecut am scris un articol despre cafenelele în care am intrat prin excursiile mele (dacă te interesează, citeste aici). Prefer cafeaua de specialitate și cafenelele din categoria numită "cel de-al treilea val". În cele vechi, cu tradiție, gen palate, clădiri vechi, gust ceva doar pentru a mă bucura de atmosferă.
Dacă despre o bere artizanală sau un vin încerc să aflu cât mai multe detalii,  la fel procedez și cu cafeaua de specialitate. Dacă nu mi se spune, întreb despre originea ei, aromă, altitudine. După ce mi se aduce cafeaua în ceașcă, primul lucru pe care îl fac este să o miros, să-i simt aroma și apoi urmează etapa de savurare. Nu am studii, cursuri în domeniul preparării cafelei, dar cumva, intuiția îmi spune dacă pentru mine  este o cafea bună sau nu.
Îi admir pe cei care lucrează în această branșă pentru că este multă trudă, sudoare, implică multă pasiune. Poate prea multe etape dificile până boaba de cafea ajunge în ceașca noastră.

În Budapesta poposesc  odată la un an sau doi, cel puțin pentru câteva ore. 

Voi enumera cafenelele "third wave"  din acest oraș în care am băut  cel puțin o cafea (lista rămâne deschisă până la urmatoarea vizită):

BUDAPESTA- VIZITA IN INTERIORUL CLADIRII PARLAMENTULUI

Parlamentul  ("Casa Națiunii") este una dintre cele mai admirate și fotografiate clădiri din Budapesta. 

Lucrările au început la data de 12 octombrie 1885 și au fost finalizate în 1904, cu o întârziere de zece ani, timp în care prețul aproape că s-a dublat. Construcția  s-a încheiat în 1902, dar încă doi ani au fost necesari pentru decorările interioare. 

Dacă la exterior uimește prin mărimea, splendoarea și eleganța sa, cu siguranță vă întrebați cum arată interiorul unei clădiri de peste 265 de metri lungime și 96 metri înălțime.
Cei care  deja l-ați vizitat, știți că "splendid" este un cuvânt prea palid pentru a descrie ce vedeți în interior. 
În timp ce veți admira vitralii, fresce, părți placate cu aur, candelabre, statui, coloane de granit și cele 96 de scări (Grand Stairway) acoperite cu covoare roșii,  ghidul vă va da o mulțime de explicații.

CELE MAI BUNE PRAJITURI PE CARE LE-AM MANCAT PRIN CALATORII - PARTEA I

Chiar dacă nu îți iese ca o "operă de artă" este firesc ca prăjitura pe care o faci tu (și în care știi ce ingrediente pui) să o consideri cea mai bună. În propria bucătărie  ești "chef" și îți acorzi în joacă câte  stele Michelin vrei.

Cum uneori nu avem timp să ne preparăm singuri dulciurile, apelăm la localurile specializate. Prin călătoriile mele am intrat în diverse cofetării, renumite sau nu. Sunt câteva pe care nu am cum să le trimit în uitare și în care îmi doresc ,,să zac" din nou în fața unei prăjituri  visând aiurea (la frânturi din existența mea) sau pălăvrăgind nimicuri cu cei de la masă. 

Îmi amintesc de primul episod din "Chef's Table" în care Massimo Bottura povestea cum a creat renumita lui tartă cu lămâie (Oops! Dropped the lemon tart). Unul din sub-chefii săi (Takahiko Kondo) a rupt din greșeală o tartă...clientul aștepta comanda. Takahiko mărturisea că era atât disperat încât îi venea să fugă din bucătărie și să-și facă hara kiri. În acel moment Bottura a venit cu ideea de a crea o tartă din bucăți, o tartă ruptă, care de atunci are mare succes în restaurantul său din Modena  (Osteria Francescana) și aduce mulți bani (în concluzie, imperfecțiunea are și ea farmecul ei și poate rotunji considerabil venitul).

PARTEA I - am căutat prin arhiva mea de fotografii din excursii și iată ce am găsit: prăjituri interesante, celebre sau obișnuite - într-o oarecare ordine, fără să facem clasamente (nu e cazul):