"Piotr Anderszewski plays Schumann"...

După ce s-a ridicat de la pian, părăsind  scena în aplauze, am simțit că văd un artist ducând pe umeri ore, luni, ani întregi de muncă, de căutări, de îndoieli, de întrebări, de discuții imaginare cu compozitori dispăruți pentru a afla esența muzicii lor și a o transmite  publicului.

După aproximativ două ore, eu spectatoarea, ascultătoarea, plecam fermecată, încântată de întâlnirea cu Schumann, Szymanowsky și Bach mijlocită de pianistul Piotr Anderszewski  în Konzerthaus din Viena, într-o seară de noiembrie 2014. Interpretarea, expresia feței, degetele lui Anderszewski plutind sau alergând pe alb-negrul clapelor pianului, minunata sală de concert, au făcut ca seara să fie magică.

De data aceasta am stat doar două zile în Viena. Cu o seară înainte, în Konzerthaus a concertat Filarmonica din Viena. Știu că sună ciudat, mulți nu mă vor înțelege, însă am ales să-l ascult pe Anderszewski. Pentru talentul său, pentru rafinamentul său, pentru eleganța și originalitatea interpretării, pentru "că stă luni întregi singur într-o cameră ca să creeze o entitate între el, piesă și pian", pentru originile lui poloneze - maghiare, pentru că a avut curajul și răbdarea să-l "descifreze" pe Schumann, pentru că îl adoră pe Brahms, pentru că a fost protagonist în două documentare pentru ARTE și într-unul pentru televiziunea poloneză.

Viena - noiembrie 2014 - Muzeul Leopold - Expozitiile temporare: Alberto Giacometti si Arik Brauer

În 26 noiembrie 2014, după ora prânzului, am pornit spre muzeul Leopold să văd expoziția temporară "Modernist Pioneer"  a celui care este considerat cel mai mare sculptor al secolului XX, Alberto Giacometti, artistul perceput pană în 1930 exclusiv suprarealist, care apoi a experimentat și cubismul, iar mai târziu fiind cunoscut pentru "reprezentarea inimitabilă, filiformă a trupurilor, a figurilor omenești. După 1940, pictura a devenit un important mediu artistic pentru Giacometti". A fost o experiență interesantă să mă aflu într-o sală printre figurile alungite, filiforme mai înalte decât mine și să le privesc ochii.   

Citisem din țară că "una dintre lucrările lui Giacometti, "L'homme qui marchee" a fost vandută în anul 2010 la casa de licitații Sotheby's în Londra cu suma astronomică de 74 milioane de euro, cel mai mare preț obținut vreodată pentru o sculptură". 

Giacometti a fost prieten apropiat cu Sartre și Simone de Beauvoir, pe care i-a modelat. Am văzut în cadrul expoziției lucrarea de mici dimensiuni "Capul lui Simone de Beauvoir (1946/47)". Artistul lucra foarte mult noaptea. Simone spunea despre el că "lucra ca un posedat...distrugea și începea din nou; și iar distrugea și iar relua; ar fi putut caștiga foarte ușor bani și renume; dar nu...pentru el ar fi fost ciudat, nu era interesat, fiindcă era captivat doar de arta sa..."

Velazquez in Viena - Expozitia de la Kunsthistorisches Museum

Articol dedicat colegului meu C.C.  (un mare admirator al lui Velázquez!!!!!)

La sfârșit de noiembrie 2014 am plecat din nou spre Viena. De data aceasta, ținta principală nu era Târgul de Crăciun, ci expoziția temporară Velázquez (28 octombrie 2014- 15 februarie 2015). Cum până în prezent nu am reușit să văd Madridul și implicit Muzeul Prado care deține cea mai mare colecție a pictorului Velázquez, nu puteam să ratez "Las Meninas" ("Domnișoarele de onoare"), unul dintre cele mai enigmatice și mai apreciate tablouri realizate vreodată, care pentru aproximativ patru luni a poposit în Viena .
Intram pentru a patra oară în Muzeul de Istorie a Artei din Viena (Kunsthistorisches Museum). Ultima dată am fost în toamna lui 2013 să văd expoziţia temporară Lucian Freud şi Kunstkammer Wien. De data aceasta urma să vizitez expoziţia temporară  Velázquez.
Nu se pot face fotografii în sălile expoziției.  Am imortalizat doar tablourile din reclama care rula continuu în muzeu.
Expoziția este organizată impecabil. Există broșuri în diverse limbi cuprinzând o scurtă prezentare a lucrărilor expuse, câteva informații generale pe pereții sălilor și un documentar. Se pot admira picturi din Muzeul Prado (Adorația Magilor, Portretul Infantelui Don Carlos, Apollo în Fierăria lui Vulcan, Prințul Baltasar Carlos pe cal, etc.), Galeria Națională Londra (Rokeby Venus, Concepția Imaculată, etc.), Muzeul de Arte Frumoase din Boston, muzee din Berlin, Dresda, Budapesta, Dallas, Valencia, Roma, Florența, Barcelona, Orleans, Sevilla, etc. Există chiar și minunatul tablou monocrom  "Capul lui Appolo" provenit dintr-o colecție privată din New York. Specialiștii spun că este un studiu pentru figura lui Apollo din "Fierăria lui Vulcan".

Viena la sfarsit de noiembrie 2014

Mulți dintre prietenii și colegii mei de serviciu m-au întrebat: "Iar pleci în Viena și Budapesta?  Ai fost de atatea ori... Ce mai ai de văzut? Mai vizitează și tu  alte orașe..."

Nu am un răspuns clar la întrebările lor; poate că au dreptate...poate că nu...

De data aceasta, Velazquez, Alberto Giacometti, Brâncuși,  Arik Brauer și Rembrandt au fost cei care m-au mânat spre Viena și Budapesta.
Da...am scris corect... Brâncuși...pentru că la muzeul Leopold, în cadrul expoziției "Alberto Giacometti" se poate admira "Muză dormind II". 
Au fost două zile pline în Viena. Am reușit să revăd Stadtpark în culori de toamnă, câteva biserici impresionante, expozițiile temporare "Velazquez" (Muzeul de Istorie a Artei Viena), "Alberto Gaicometti" și "Arik Brauer" (Muzeul Leopold). 
În 26 noiembrie seara, la Konzerthaus l-am ascultat pe pianistul de origine poloneză-maghiară Piotr Anderszewski care timp de două ore a interpretat Schumann, Szymanowski, Bach într-o manieră proprie și elegantă. A fost protagonist în două documentare pentru ARTE: în 2001 "Piotr Anderszewski plays the Diabelli Variations", în 2008 "Piotr Anderszewski Unquiet Traveler" și în 2010 într-unul pentru televiziunea poloneză "Anderszewski Plays Schumann".
Deja in Viena se simțea magia sărbătorilor de iarnă. Multă culoare, miros, dulciuri, celebrul punch vienez, vitrine care de care mai cochete. Piețele de Crăciun erau deschise. Despre ele s-a scris și spus atât de mult încât nu mă simt capabilă să mai adaug și eu ceva. Aș spune doar că, accesoriile care îmbracă orașul  de sărbători sunt cam aceleași de câțiva ani de zile. Las imaginile să vă introducă în atmosfera fermecătorului oraș austriac, în special pe cei care nu ați ajuns niciodată in Viena în această perioadă a anului.   

Septembrie in Italia- Bergamo (V)

Cum în Bergamo ne-am propus să stăm doar o zi si jumătate (înainte de a pleca spre aeroport) nu ne-am făcut planuri prea îndrăznețe. Bergamo e împărţit în două: oraşul nou, orașul de jos (Citta Bassa) şi oraşul vechi, orașul de pe deal (Citta Alta) cu ziduri vechi construite de venețieni. Ne-am gandit că cea mai mare parte o vom petrece în oraşul vechi însă nu ne-am stabilit clar nişte obiective. Citisem de acasă că Accademia Carrara, una dintre cele mai importante galerii de artă cu peste 2000 de picturi din secolele XV-XVIII (pe care mi-aș fi dorit să o văd) este încă în renovare. Cu siguranță va fi redeschisă publicului înainte de expoziția universală  care va fi găzduită de Milano începând cu luna mai 2015. Totuşi, câteva dintre lucrările Accademiei Cararra sunt găzduite temporar în Palazzo della Ragione, în oraşul vechi.
Din Milano, unde am avut baza, am ajuns la Bergamo cu trenul în aproximativ o oră. Ne-am cazat în apropierea gării și iată-ne că în 15 septembrie am pornit să explorăm orașul în care s-au născut pictorul renascentist Lorenzo Lotto și celebrul compozitor Gaetano Donizetti. Din Citta Bassa am luat-o la pas până în Citta Alta (orașul vechi). Se poate urca și cu funicularul, însă noi am optat pentru varianta pe jos. Din zona de unde se poate lua funicularul, am  cotit stânga și am urcat pe scări până în Vialle delle Mura. Am făcut o pauză ca să admirăm frumoasa panoramă a orașului. De aici nu mai e mult și ajungi în centrul istoric, in Piazza Vecchia (inima orașului vechi) și Piazza del Duomo.